vineri, 25 ianuarie 2013

Continutul constitutiv al infractiunii

Continutul constitutiv al infractiunii      Desemneaza tatalitatea conditiilor prevazute in forma de incriminare cu privire la actul de conduita interzis pe care (conditii) le indeplineste faptuitorul ori devin relevante prin savarsirea actiunii sau infractiunii de catre acesta.  Componenta esentiala al continutului constitutiv este cercetata sub doua aspecte: obiectiv si subiectiv.

     LATURA OBIECTIVA - totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduita pt. existenta infractiunii.
    Structura: se face prin examinarea elementelor sale compomenete: a) elementul material; b) urmarea imediata; c) legatura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata.
     a) Elementul material: desemneaza actul de conduita interzis prin norma de incriminare. Poate fi actiunea pe care faptuitorul o face, interzisa de legea penala. Aceasta se poate realiza prin acte materiale ca: lovire, luare, distrugere, ucidere, etc. ori prin cuvinte ca: proferare de cuvinte de amenintare (art. 193 C.p.), la propaganda pt. razboi, sau prin scris: denuntare calomnioasa, falsificare, contrafacere, alterare a inscrisului, etc. Mai poate fi inactiunea prin care faptuitorul nu face ceea ce legea penala ordona sa faca. Ex: nedenuntarea (art. 170 C.p.), nedenuntarea unor infractiuni (art. 262 C.p.), omisiunea de a incunostinta organele juridice, omisiunea de a da ajutorul necesar, lasarea fara ajutor fara omisiunea de instiintare, etc.
Elementul material poate apare intr-o varianata unica, cand consta fie intr-o actiune, fie intr-o inactiune; sau in mai multe variante alternative cand consta din mai multe actiuni sau inactiuni. Ex: infractiunea de luare de mita se poate savarsi de catre un functionar prin pretindere, primire, acceptare, nerespingere de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin.
     b) Urmarea imediata: prin savarsirea actiunii sau inactiunii impotriva obiectului infractiunii se produce o vatamare, o periclitare a acestuia. Vatamarea adusa valorii sociale ocrotita prin fapta interzisa reprezinta tocmai urmarea socialmente periculoasa. Aceasta (urmarea) trebuie sa fie imediata, adica sa fie rezultatul nemijlocit al actiunii sau inactiunii si nu un rezultat mijlocit, indepartat. Cand in continutul infractiunii nu sunt referiri cu privire la rezultat, astfel de infractiuni se numesc infractiuni de pericol, de atitudine, ori infractiuni formale.
     c) Legatura de cauzaliatate: este liantul intre elementul material (cauza) si urmarea imediata (efectul) cerut de lege pt existenta infractiunii. Cu alte cuvinte, existenta infractiunii este conditionata de legatura de cauzalitate dintre actul de conduita interzis si urmare imediata socialmente periculoasa prevazuta de lege.
     LATURA SUBIECTIVA: cuprinde totalitatea coditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea constiintei si vointei infractorului fata de fapta si uramarile acestuia, pt. caracterizarea faptei ca infractiune.
     Structura: elementul important, esential al laturii subiective il constituie elementul subiectiv (vinovatia). Pe langa acesta, uneori se mai adauga si una sau mai multe cerinte esentiale: mobiluri, scopuri, etc.
     Vinovatia ca element subiectiv: exista o distinctie intre vinovatia ca trasatura esentiala a infractiunii (art. 19 C.p.) si vinovatia ca element al cotinutului infractiunii; acesta din urma va exista numai atunci cand elementul material al infractiunii a fost savarsit cu forma de vinovatie ceruta de lege. Poate exista vinovatie ca trasatura esentiala a infractiunii fara sa existe vinovatie ca element subiectiv. Ex: in cazul savarsirii unei fapte din culpa se realizeaza vinovatia ca trasatura esentiala a infractiunii, dar poate lipsi ca element subiectiv, daca legiuitorul incrimineaza acea fapta numai daca este savarsita cu intentie. Este posibil sa existe vinovatie ca element subiectiv fara a exista ca trasatura esentiala a infractiunii, cum este cazul faptelor comise in stare de legitima aparare, stare de necesitate, constrangere fizica sau morala, etc.
Elementul subiectiv in cazul infractiunilor comisive: fapta constand intr-o actiune savarsita din culpa este infractiune numai daca se prevade expres in continutul juridic al infractiunii. Asadar, faptele ce constau in actiune sunt intotdeauna infractiuni cand se savarsesc cu intentie, iar din culpa numai daca se prevede expres aceasta.
Elementul subiectiv in cazul infractiunilor omisive: fapta constand in inactiune constituie infractiune fie ca se savarseste cu intentie, fie din culpa afara de cazul cand legiuitorul restrange sanctionarea ei numai cand se savarseste din intentie.
     Mobilul in continutul laturii subiective: mobilul sau cauza interna a actului de conduita desemneaza acel sentiment (dorinta, tendinta, pasiunea) ce a dus la nasterea, in mintea faptuitorului, a ideei savarsirii unei anumite fapte.
     Scopul in continutul laturii subiective: scopul sau telul urmarit prin savarsirea faptei intregeste elementul subiectiv al infractiunii si presupune reprezentarea clara a rezultatului faptei de catre faptuitor.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Arhiva