miercuri, 30 ianuarie 2013

Pensiile si alte drepturi de asigurari sociale

Pensiile si alte drepturi de asigurari sociale   1. Caracteristici ale sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale potrivit Legii nr. 19/2000

   Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public.
  Sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept;
b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
c) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
f) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine - stătătoare a sistemului public, conform legii.

2. Sisteme de reglementare
   În ceea ce priveşte reglementarea drepturilor de asigurări sociale, altele decât pensiile, au intervenit modificări legislative majore.
  Astfel:
A). Prin dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate au fost abrogate prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse în art. 7, 26, 27, 35, art. 98 - 101, art. 103 - 125, art. 129 - 134 şi la art. 136 - 138 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
B). Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului a abrogat, prin prevederile art. 28 alin. 2, dispoziţiile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în art. 98, 99, 121, 122, 123, 125, 125, 129 şi 138 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
  Aşadar, în prezent, Legea nr. 19/2000 reglementează sistemul public de pensii, iar, în ceea ce priveşte celelalte drepturi de asigurări sociale, numai ajutorul de deces. Dispoziţiile privind concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav sunt cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, iar concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului sunt reglementate de Ordonanţa de Urgenţă  a Guvernului nr. 148/2005.

3. Pensiile

3.1. Persoanele asigurate (asiguraţii)
  Asiguraţii pot fi:
-          cetăţeni români;
-           cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
  Asigurarea este obligatorie sau facultativă.

 A). Conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 sunt asigurate obligatoriu:
   I. salariaţii şi funcţionarii publici;
   II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;
   III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri;
   IV. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute şi care se află în una dintre situaţiile următoare:
a)      asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;
b)      administratori;
   c) membri ai asociaţiei familiale;
   d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
   e) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;
   f) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;
   V. persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel puţin 3 salarii medii brute şi care se regăsesc în două sau mai multe situaţii prevăzute la pct. IV.

 B). Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, în sistemul public, asigurarea facultativă este posibilă pe bază de contract de asigurare socială în cazul:
-          celorlalte persoane care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute mai sus;
-          celor care nu se află în plata unor prestaţii de asigurări sociale în sistemul public;
-           persoanelor care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute de art. 38 alin. 1 lit. b şi c din Legea nr. 19/2000;      
-          celor care nu sunt asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, neintegrate în sistemul public.

  În concluzie, prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se creează un regim dublu de asigurări sociale, şi anume:
-obligatoriu, prin efectul legii, pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. 1;
-facultativ, în temeiul contractului de asigurare socială, în cazurile precizate de art. 5 alin. 2.
   În sistemul public, evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale se realizează pe baza codului personal de asigurări sociale, care este codul numeric personal.

3.2. Declaraţia de asigurare

A). Angajatorii precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj sunt obligaţi să depună în fiecare lună, în termenul stabilit de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (C.N.P.A.S.), la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul angajatorului declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Această declaraţie constituie titlu de creanţă şi devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă conform legii (art. 6 din Legea nr. 19/2000). 
B).  Persoanele prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V, care au împlinit vârsta de 18 ani, sunt obligate să depună declaraţia de asigurare la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, în termen de 30 de zile de la încadrarea în situaţiile menţionate (art. 6 alin. 2 din Legea nr. 19/2000).
  Persoane prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V din Legea nr. 19/2000 sunt exceptate de la obligativitatea depunerii declaraţiei de asigurare dacă:
a)      beneficiază de una dintre categoriile de pensii prevăzute de lege;
b)      se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. I, II şi III din lege, şi anume: sunt salariaţi sau au calitatea de funcţionari publici;  desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate cu cele ale persoanelor care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă; sunt şomeri.

3.3. Contribuţia de asigurări sociale
  Sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale presupune plata contribuţiei de asigurări sociale.
  Conform art. 18 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în sistemul public sunt contribuabili, după caz:
a)         asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;
b)         angajatorii;
c)         persoanele juridice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. 1 pct. II, şi anume: persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum şi membrii cooperatori;
d)         Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, titulara bugetului asigurărilor pentru şomaj;
e)         persoanele prevăzute la art. 5 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 care încheie contract de asigurare socială, respectiv asiguraţii în mod facultativ.
  Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite sau speciale. Ele se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
  Astfel, în acord cu prevederile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 487/2006 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2007, cotele de contribuţie de asigurări sociale se stabilesc după cum urmează:
   a) pentru condiţii normale de muncă - 29%;
   b) pentru condiţii deosebite de muncă - 34%;
   c) pentru condiţii speciale de muncă - 39%.
   Locurile de muncă normale sunt constituite din majoritatea locurilor de muncă existente la agenţii economici pentru care Legea nr. 19/2000 nu menţionează, în mod expres, criteriile pe care trebuie să le îndeplinească.
  În sensul Legii nr. 19/2000, locurile de muncă în condiţii deosebite sunt cele care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor  din cauza gradului mare de expunere la risc (art. 19 alin. 1).
  Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere.
 În toate cazurile, avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.  
  Locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:
   a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
   b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;
   c) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 la Legea nr. 19/2000;
   d) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 19/2000.
    Alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute pot fi stabilite numai prin lege.  
  Contribuţia de asigurări sociale se datorează din momentul încadrării în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 sau de la data încheierii contractului de asigurare socială.      
A). Contribuţia individuală de asigurări sociale se datorează de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. 1 pct. I şi II, iar cota acestei contribuţii se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
  Cota contribuţiei individuale de asigurări sociale este de 9,5%, indiferent de condiţiile de muncă (art. 22 alin. 2 din Legea nr. 487/2006 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2007).
  Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie salariile brute lunare sau venitul brut lunar.
 B). Contribuţia de asigurări sociale datorată de către angajatori reprezintă diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă, prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat şi nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.
  Baza lunară de calcul în acest caz o constituie fondul total de salarii brute lunare.
   C). Asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V şi la alin. 2 al aceluiaşi articol din Legea nr. 19/2000 datorează integral cota de contribuţie de asigurări sociale corespunzătoare condiţiilor de muncă în care îşi desfăşoară activitatea.
  Baza lunară de calcul în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V o reprezintă venitul brut realizat, iar în cazul celor prevăzuţi de art. 5 alin. 2 (asiguraţi în mod facultativ) venitul lunar asigurat.
   D). Contribuţia de asigurări sociale pentru şomeri se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă care este de 29 %.
   E). Contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.

3.4. Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale
A). Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de către salariaţi, funcţionari publici, persoane care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţilor executive, legislative sau judecătoreşti, membri cooperatori şi de către angajatorii acestora se realizează lunar de către angajatori.
 B). Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri se efectuează lunar de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
  C). Plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V şi de asiguraţii în mod facultativ se face lunar de către aceştia, pe baza calculului efectuat şi comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asiguraţi.
  Trebuie evidenţiat că plata contribuţiei de asigurări sociale în cazul asiguraţilor în mod facultativ se poate face şi anticipat, pe o perioadă de cel mult 12 luni, calculată de la data la care se face plata. În aceste situaţii, stagiul de cotizare este corespunzător timpului efectiv parcurs în interiorul perioadei pentru care s-a efectuat plata.

   3.5. Sumele pentru care nu se datorează contribuţia de asigurări sociale
  Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:
a)       drepturile plătite, potrivit dispoziţiilor legale, în cazul încetării raporturilor de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, încetării mandatului sau a calităţii de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;
b)       diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer precum şi drepturile de autor;
c)       sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;
d)       premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.  

3.6.Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale
   Art. 29 din Legea nr. 19/2000 prevede că termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt:
   a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
   b) data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
  c) până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V şi alin. 2 al aceluiaşi articol;
  d) până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul şomerilor.
   Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancă, o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri ale asiguraţilor şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plăţile efectuându-se simultan, sub control bancar.
  În cazul neachitării la termen a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite.
  Neplata contribuţiei de asigurări sociale la termenele stabilite de art. 29 din Legea nr. 19/2000 generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate inclusiv. Sumele reprezentând majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.

   3.7. Stagiul de cotizare
   Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte (art. 8 alin.1 din Legea nr. 19/2000).
   Asiguratul beneficiază de toate drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege şi în cazul în care i s-a reţinut contribuţia individuală de asigurări sociale, iar angajatorul nu şi-a achitat, potrivit legii, contribuţia datorată în calitatea sa de contribuabil pe o perioadă mai mică sau egală cu 6 luni, considerate după data de 1 aprilie 2001 până la data solicitării dreptului.
    În cazul în care contribuţia individuală de asigurări sociale a fost reţinută, iar angajatorul nu şi-a plătit contribuţia datorată conform legii pe o perioadă mai mare de 6 luni considerate după data de 1 aprilie 2001 până la data solicitării dreptului, asiguratul nu poate beneficia de pensia anticipată sau de pensia anticipată parţială până la achitarea integrală de către angajator a contribuţiilor datorate şi a majorărilor de întârziere aferente. În această situaţie asiguratul poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă, pensie de invaliditate şi pensie de urmaş, în condiţiile prevăzute de lege.
  Drepturile de asigurări sociale cuvenite în sistemul public din România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte. De asemenea, potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, prestaţiile de asigurări sociale aferente drepturilor prevăzute la alin. 2 pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.
   Art. 38 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că în sistemul public se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:
a) a beneficiat sau beneficiază de drepturi de asigurări sociale, cu excepţia celor prevăzute la art. 40 lit. a (pensia pentru limită de vârstă),  lit.b (pensia anticipată), lit.c (pensia anticipată parţială) şi lit.e (pensia de urmaş);
b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora; asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.
c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.
  Stagiul de cotizare se certifică asiguraţilor anual, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin casele teritoriale de pensii.
  Stagiul de cotizare se certifică şi la cererea asiguraţilor, contra cost, oricând în timpul anului.
  Stagiul de cotizare se comunică asiguraţilor prin certificatul privind stagiul de cotizare şi punctajul realizat în sistemul asigurărilor sociale de stat. Anual, până la data de 31 martie, casa teritorială de pensii eliberează fiecărui asigurat certificatul pentru anul calendaristic precedent.
  Pentru perioadele de asigurare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001, certificarea stagiului de cotizare şi a punctajului asiguratului se va face treptat, pe măsura preluării şi prelucrării datelor din carnetele de muncă, carnetele de asigurări sociale sau din alte acte prevăzute de lege pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuţia de asigurări sociale.

  3.8. Noţiunea şi categoriile de pensii
  Pensia reprezintă venit de înlocuire acordat pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor profesionale ca urmare a bătrâneţii sau atingerii unei vârste, invalidităţii sau decesului persoanei asigurate
  În sistemul public, conform art. 40 alin.1 din Legea nr. 19/2000, se acordă următoarele categorii de pensii:
a)      pensia pentru limită de vârstă;
b)      pensia anticipată;   
c)      pensia anticipată parţială;
d)      pensia de invaliditate;
e)      pensia de urmaş.
   În sistemul public de pensii au dreptul la pensie următoarele categorii de persoane:
·        asiguraţii prevăzuţi la art. 5 din Legea nr. 19/2000 (respectiv, asiguraţii obligatoriu şi cei în mod facultativ);
·        asiguraţii care satisfac obligaţii militare  (art. 53 alin. 2 din Legea nr. 19/2000);
·        elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă ca urmare a bolilor profesionale sau a accidentelor de muncă survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale (art. 53 alin. 3 din Legea nr. 19/2000);
·        persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, dacă erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză (art. 53 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 );
·        persoanele care la data solicitării drepturilor de pensie nu mai au calitatea de asigurat;
·        urmaşii celor prevăzuţi mai sus, respectiv copiii şi soţul supravieţuitor  (art. 65 din Legea nr. 19/2000).

3.8.1. Pensia pentru limită de vârstă

A). Condiţiile pentru vârstă şi stagiul de cotizare
 Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
  Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi.
  Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani.
  Conform art. 41 alin. 4, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi.
  Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile legale pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.
   În situaţia asiguraţilor care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a calităţii de membru cooperator, după caz, în vederea pensionării, decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare. 
  Doar în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiul de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului, potrivit art. 61 lit. e din Codul muncii.

B). Cazurile de reducere a vârstelor de pensionare
   a) Asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea total sau parţial în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare (art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
  Însă, vârstele de pensionare reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi.
  b) Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă în condiţii speciale prevăzute la art. 20 lit. a, respectiv în  unităţile miniere, şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în aceste condiţii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani (art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
  c) Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă speciale prevăzute la art. 20 lit. c (aviaţia civilă, conform  anexei nr. 1 din Legea nr. 19/2000) şi lit.d (activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2 din Legea nr. 19/2000) şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani (art. 43 alin. 2 din Legea nr. 19/2000).
  d) Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă speciale prevăzute la art. 20 lit. b (respectiv, activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii) şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani în zona I de expunere la radiaţii sau de 17 ani în zona II de expunere la radiaţii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă (art. 43 alin. 3).
  Criteriile de încadrare a activităţilor de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I şi II de expunere la radiaţii se stabilesc prin hotărâre a Guvernului la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în urma consultării Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare.
  Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare atât în condiţii deosebite, cât şi în condiţii speciale de muncă beneficiază, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare, corespunzătoare fiecărei situaţii, fără ca această reducere să depăşească 12 ani.
  e) Potrivit art. 47 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, astfel:
·        cu 15 ani, dacă au realizat cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;
·        cu 10 ani, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;
·        cu 10 ani, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.
  f) Asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege (art. 47 alin. 2).
  g) Beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 luni pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate după data de 23 august 1944 şi/sau de prizonierat asiguraţii cu stagiul complet de cotizare, cărora li s-au stabilit drepturi privind vechimea în muncă în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. a, b şi c şi alin. 2 din Decretul - lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum şi celor deportate în străinătate ori aflate în prizonierat (art. 48).
  h) Conform art. 48² alin. 1 din Legea nr. 19/2000, femeile care au realizat stagiul complet de cotizare şi care au născut cel puţin 3 copii şi i-au crescut până la vârsta de 10 ani beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare după cum urmează:
·        cu un an - pentru 3 copii;
·        cu doi ani - pentru 4 sau mai mulţi copii.
  Reducerea vârstei nu poate fi cumulată cu o altă reducere prevăzută de Legea nr. 19/2000 sau de legile speciale. Vârsta de pensionare redusă nu poate fi mai mică de 55 de ani.

3.8.2. Pensia anticipată

  Asiguraţii  care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare care sunt 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi (art. 49 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
  De reţinut este  faptul că la stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere:
  • perioadele necontributive în care asiguratul a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar precum şi cele în care este satisfăcut serviciul militar;
  • perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie pentru invaliditate.
   Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii cu cel al pensiei pentru limită de vârstă.
  La împlinirea vârstelor standard de pensionare, pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

   3.8.3.  Pensia anticipată parţială

   Art. 50 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 dispune că asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parţială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.
  La fel ca şi în cazul pensiei anticipate, la stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate parţiale nu se au în vedere:
  • perioadele necontributive în care asiguratul a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar precum şi cele în care este satisfăcut serviciul militar;
  • perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie pentru invaliditate.
  Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare.
  La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de lege, pensia anticipată parţială devine pensie pentru limită de vârstă.

3.8.4. Pensia de invaliditate

A). Art. 53 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 stabileşte că au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza:
   a) accidentelor de muncă, conform legii;
   b) bolilor profesionale şi tuberculozei;
   c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
  În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei precum şi în situaţia în care invaliditatea s-a ivit în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare, asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.
 De asemenea, beneficiază de pensie de invaliditate, conform art. 53 alin. 2 din Legea nr. 19/2000:
-          asiguraţii care satisfac obligaţii militare - în condiţiile prevăzute la art. 53 alin. 1 din Legea nr. 19/2000;
-          elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale - în condiţiile prevăzute la art. 53 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000.
-          persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză; aceste persoane au dreptul şi la pensie de invaliditate, indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.
  La împlinirea vârstei standard sau a vârstei standard reduse conform legii pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii, dar indemnizaţia pentru însoţitor se menţine, indiferent de pensia pentru care se optează (art. 64 alin. 1  din Legea nr. 19/2000).

B). Gradele de invaliditate
    Art. 54 din Legea nr. 19/2000 stabileşte că în raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane; potrivit art. 61 alin. 1, pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix.
     Cuantumul fix al indemnizaţiei pentru însoţitor, în cazul pensionarilor de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate, se stabileşte în anul 2007 la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată (art. 19 din Legea nr. 487/2006 privind bugetul asigurărilor sociale se stat pe anul 2007).
b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial, fără ajutorul altei persoane;
c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
   Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de către medicul expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţită de documentaţia necesară.
  Împotriva deciziei se poate face contestaţie la casa teritorială de pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.  
  Decizia de încadrare sau de neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă
   La soluţionarea contestaţiei, casa teritorială de pensii consultă Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă. Avizul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă este obligatoriu şi rămâne definitiv.
  Termenul de rezolvare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.

C. Revizuirea medicală
   Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale, în funcţie de afecţiune, la intervale de 6 - 12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii.
  Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a agravat.
  După fiecare revizuire, medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouă decizie prin care se stabileşte, după caz:
   a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;
   b) încadrarea în alt grad de invaliditate;
   c) încetarea calităţii de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacităţii de muncă.
  Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.
   Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală.    
  Nu sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:
   a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
   b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă;
   c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi.
    Pensionarii de invaliditate, cu excepţia celor care nu sunt supuşi revizuirii medicale periodice, sunt obligaţi să urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale care a emis decizia de încadrare în grad de invaliditate, în vederea reintegrării socioprofesionale în aceeaşi muncă sau în alta.
  Neîndeplinirea, din motive imputabile pensionarului, a acestei obligaţii atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare constatării.
  Suspendarea plăţii pensiei încetează cu luna următoare reluării sau, după caz, începerii programelor recuperatorii.

 3.8.5. Pensia de urmaş
  Au dreptul la pensie de urmaş copiii şi soţul supravieţuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii (art. 65 din Legea nr. 19/2000).
A). Potrivit art. 66, copiii au dreptul la pensie de urmaş:
a)      până la vârsta de 16 ani;
b)      dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;
c)      pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a sau b.
B). În cazul soţului supravieţuitor trebuie evidenţiat că:
a)     soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani (art. 67 alin. 1);
b)     în cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus (art. 67 alin. 2);
c)     soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an (art. 68 alin. 1);
d)     soţul supravieţuitor – conform art. 68 alin. 2 – are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau tuberculozei şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie (care este de 1.270 lei, potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 487/2006 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2007);
e)     soţul supravieţuitor, care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 67 şi la art. 68 alin. 1, beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie (art. 69);
f)       soţul supravieţuitor care are în îngrijire la data decesului susţinătorului unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie (art. 70);

C. Cuantumul pensiei de urmaş

  Pensia de urmaş este condiţionată de dreptul la pensie al susţinătorului decedat şi este diferenţiată în raport cu numărul urmaşilor care au dreptul la pensie.
  Conform art. 71 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pensia de urmaş se calculează, după caz, din:
   a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susţinătorul decedat;
   b) pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă şi era în plată cu pensie de invaliditate de orice grad, pensie anticipată, pensie anticipată parţială sau ar fi avut dreptul la una dintre aceste categorii de pensie;
   c) pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul susţinătorul decedat, dacă aceasta este mai avantajoasă decât pensia pentru limită de vârstă.
  Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu anual realizat de susţinător, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:
·        pentru un singur urmaş - 50%;
·        pentru 2 urmaşi - 75%;
·        pentru 3 sau mai mulţi urmaşi - 100%.
  Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, reprezintă însumarea drepturilor de urmaş, calculate după fiecare părinte.
  Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

  3.9. Stabilirea şi plata pensiilor
   A). Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia (art. 82 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
  Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor legale, se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.
  Actele la care se face referire sunt, potrivit pct. 28 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, următoarele:
   a) pentru pensia pentru limită de vârstă, anticipată şi anticipată parţială:
   - cerere pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă/anticipată/anticipată parţială (anexa nr. 12 la prezentele norme);
   - carnetul de muncă (original şi copie);
   - carnetul de asigurări sociale (original şi copie);
   - alte acte prevăzute de lege privind vechimea în muncă sau vechimea în serviciu realizată în alte sectoare de activitate;
   - livretul militar (original şi copie);
   - diplomă de studii (original şi copie) sau adeverinţă din care să rezulte durata normală şi perioada studiilor, precum şi certificarea absolvirii acestora;
   - pentru persoanele care au urmat cursurile unor instituţii de învăţământ universitar în străinătate este necesară dovada recunoaşterii acestora de către statul român;
   - adeverinţă privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă;
   - adeverinţă privind condiţiile de muncă speciale şi/sau deosebite;
   - dovada certificării stagiului de cotizare;
   - procură specială pentru mandatar;
   - adeverinţă din care să rezulte data încetării calităţii de asigurat;
   - acte pentru dovedirea calităţii de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990.
    Adeverinţa din care să rezulte data încetării calităţii de asigurat va fi prezentată după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare şi este necesară doar în cazul persoanelor care solicită pensie anticipată sau pensie anticipată parţială. Începerea plăţii drepturilor este condiţionată de prezentarea acestei adeverinţe.   Aşadar, pentru efectuarea plăţii pensiei pentru limită de vârstă nu este necesară dovada încetării calităţii de asigurat.
   b) pentru pensia de invaliditate:
   - cerere pentru înscrierea la pensie de invaliditate (anexa nr. 13 la prezentele norme);
   - actele menţionate la pct. 28 lit. a;
   - decizia emisă de medicul expert al asigurărilor sociale;
-          adeverinţă din care să rezulte încetarea plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă şi cuantumul acesteia.
   c) pentru pensia de urmaş:
   - cerere pentru înscrierea la pensie de urmaş (anexa nr. 14 la prezentele norme);
   - actele menţionate la pct. 28 lit. a (pentru cazurile în care susţinătorul decedat nu avea calitatea de pensionar);
   - actele de stare civilă ale solicitanţilor;
   - decizia de pensie/talon de pensie (pentru cazurile în care susţinătorul decedat avea calitatea de pensionar);
   - adeverinţa de studii (elev sau student);
   - cauza decesului (cu excepţia situaţiilor în care susţinătorul decedat avea calitatea de pensionar);
   - declaraţie pe propria răspundere, din care să rezulte că urmaşul nu a fost condamnat prin sentinţă rămasă definitivă pentru infracţiunea de omor sau tentativă de omor comisă asupra susţinătorului decedat (conform anexei nr. 14 la prezentele norme).
  B). Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă şi se plătesc de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată (art. 83 alin. 1 din Legea nr. 19/2000). Persoanele care solicită înscrierea la pensie pentru limită de vârstă pot continua activitatea după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare numai cu acordul angajatorului.
  Art. 83 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 dispune că drepturile de pensie anticipată sau pensie anticipată parţială se acordă şi se plătesc:
   a) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul de 30 de zile de la această dată, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. I, II şi III;
   b) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termenul de 30 de zile de la această dată, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V.
    În cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 2, ale căror cereri au fost depuse în termenul de 30 de zile, drepturile de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială se acordă de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat.
  În cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depăşirea termenului de 30 de zile, drepturile de pensie se acordă şi se plătesc:
   a) de la data depunerii cererii, în cazul pensiei pentru limită de vârstă;
   b) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. I, II şi III, care solicită pensie anticipată sau pensie anticipată parţială;
c) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V, care solicită pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială;
d) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării   calităţii de asigurat, în cazul persoanelor asigurate în mod facultativ, care solicită pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată sau pensie anticipată parţială. 
  Conform art.  84 alin. 2, drepturile de pensie de invaliditate se acordă şi se plătesc:
   a) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate;
   b) de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la lit. a, în cazul persoanelor asigurate facultativ;
   c) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calităţii de asigurat, în cazul persoanelor asigurate facultativ, ale căror cereri au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut la lit. a;
   d) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor care la data solicitării pensiei de invaliditate nu mai au calitatea de asigurat.    
  Persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare nu mai pot solicita înscrierea la pensia de invaliditate (art. 84 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
  Potrivit art. 85 alin. 1, drepturile de pensie de urmaş, în cazul persoanelor care îndeplinesc condiţiile legale la data decesului susţinătorului asigurat, se acordă la cerere:
   a) începând cu luna următoare decesului, în cazul în care susţinătorul decedat era pensionar, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data decesului;
   b) de la data decesului susţinătorului, în cazul în care susţinătorul decedat nu era pensionar la data decesului, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la această dată;
   c) de la data depunerii cererii, în situaţiile în care s-au depăşit termenele prevăzute la lit. a şi b.
   În cazul în care urmaşul îndeplineşte condiţiile legale ulterior datei decesului susţinătorului asigurat, drepturile de pensie de urmaş se acordă de la data îndeplinirii condiţiilor, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la această dată. În situaţia în care s-a depăşit acest termen, drepturile de pensie de urmaş se acordă de la data depunerii cererii.

3.10. Decizia de pensie
  Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii (art. 86 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
  Decizia casei teritoriale de pensii va cuprinde temeiurile de fapt şi de drept pe baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
  Decizia casei teritoriale de pensii se comunică în scris persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 5 zile de la data emiterii.
  Decizia poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă (tribunalul) în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare.
  Decizia casei teritoriale de pensii, necontestată în termen, este definitivă.
  Casa teritorială de pensii, în situaţia în care se constată erori în stabilirea şi în plata drepturilor de pensie operează  revizuirile şi modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovaţi.
  Drepturile rezultate ca urmare a revizuirii se cuvin şi se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.


3.11. Plata pensiei
  Plata pensiei se face lunar (art. 90 alin. 1 din Legea nr. 19/2000). Pensia se plăteşte personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procură specială sau reprezentantului legal al acestuia, în funcţie de opţiune, prin mandat poştal, cont curent sau cont de card, în condiţiile negociate prin convenţiile încheiate de Casa Naţională de Pensii şi Alte  Drepturi de Asigurări Sociale cu Compania Naţională «Poşta Română» - S.A., respectiv cu bănci.

3.12. Suspendarea plăţii pensiei
   Art. 92 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 stabileşte că plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care:
a)      pensionarul îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenţie de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plăteşte de către celălalt stat;
b)      beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. 1 pct. I şi II;
c)      beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică;
d)      beneficiarul unei pensii de urmaş realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie;
e)      copilul urmaş nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea pensiei de urmaş;
f)       soţul supravieţuitor, beneficiarul unei pensii de urmaş, se recăsătoreşte.
   Plata pensiei se suspendă şi în cazul în care taloanele de plată au fost returnate la casa teritorială de pensii (art. 921 din Legea nr. 19/2000). Suspendarea operează începând cu luna următoare celei de-a treia luni consecutive de returnare a taloanelor.
  Plata indemnizaţiei de însoţitor se suspendă pe perioada în care pensionarul de invaliditate gradul I, cu excepţia nevăzătorilor, este internat în instituţii de asistenţă socială sau în unităţi medicale specializate, în care se asigură supraveghere şi îngrijire permanentă.
   Reluarea în plată a pensiilor suspendate se face la cerere, începând cu luna următoare celei în care a încetat cauza suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data încetării cauzei suspendării (art. 92 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
 În situaţia în care cererea de reluare în plată a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile, plata se face începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea.
  Reluarea în plată a pensiilor suspendate potrivit art. 921  se efectuează, la cerere, începând cu luna următoare depunerii acesteia. Odată cu reluarea în plată se achită şi pensiile restante, cuvenite şi neîncasate, cu respectarea termenului general de prescripţie.
3.13. Încetarea plăţii pensiei
    Plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care:
   a) beneficiarul a decedat;
   b) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia;
   c) urmaşul a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă pentru infracţiunea de omor sau tentativă de omor comisă asupra susţinătorului.  În acest caz, instanţele judecătoreşti au obligaţia ca, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii să comunice această situaţie, în scris, Casei Naţionale de Pensii şi Alte  Drepturi de Asigurări Sociale.
  Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul, şi, după caz, drepturile de pensie cuvenite şi neachitate până la deces se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
    Aceste sume pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripţie.

3.14. Recalcularea şi modificarea pensiilor
   Conform art. 168 alin. 1 din Legea nr. 19/2000,  Guvernul va lua măsuri de recorelare a tuturor categoriilor de pensii, având în vedere schimbările produse în baza de calcul a acestora începând cu anul 1991, ca urmare a trecerii la salarii individuale brute, a luării în considerare a sporurilor cu caracter permanent precum şi a majorării salariilor în sectorul bugetar sau a negocierii acestora la societăţile comerciale şi la regiile autonome.
  Beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă pot solicita recalcularea pensiei după realizarea fiecărui stagiu de cotizare de minimum 12 luni.    
  Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.   
  Beneficiarul dreptului de pensie este obligat să comunice casei teritoriale de pensii orice modificare privind condiţiile de acordare şi de plată a pensiei, în termen de 15 zile de la apariţia acesteia.

3.15. Cumulul pensiei cu alte venituri
  Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective:
   a) copiii urmaşi orfani de ambii părinţi, pe perioada şcolarizării, până la vârsta de 16 ani, dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani.
   b) nevăzătorii;
   c) pensionarii pentru limită de vârstă;
   d) pensionarii de invaliditate de gradul III.
  Beneficiarii pensiei de urmaş pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, dacă veniturile brute lunare realizate nu depăşesc o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie.
 Pensia anticipată şi pensia anticipată parţială constituind categorii distincte de pensii, este interzis cumulul acestor pensii cu salariul.      Beneficiarii lor se pot reîncadra în muncă, dar, în această ipoteză, pensia lor se suspendă, conform art. 92 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, când pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parţială, se transformă în pensie pentru limită de vârstă.

3.16. Alte drepturi de asigurări sociale
  Aşa cum am arătat, Legea nr. 19/2000 reglementează în prezent doar sistemul public de pensii, iar, în ceea ce priveşte celelalte drepturi de asigurări sociale, numai ajutorul de deces.
   Astfel:
a) Art. 126 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că, în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul, în condiţiile dreptului comun sau, în lipsa acesteia, oricare persoană care face această dovadă.
   Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat şi făcut public de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.    
  Potrivit art. 21 din Legea nr. 487/2006 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2007, cuantumul ajutorului de deces este, în cazul asiguratului sau al pensionarului, de 1.270 lei, iar, în cazul unui membru de familie al asiguratului sau al pensionarului, este de 635  lei.
  Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces.
b) Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui membru de familie aflat în întreţinerea sa şi care nu are un drept propriu de asigurări sociale (art. 127 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
    Se consideră membru de familie, în sensul Legii nr. 19/2000:
·        soţul;
·        copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate;
·        părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.
   Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintă jumătate din cuantumul ajutorului acordat în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului.  
  Ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de către:
  • angajator, în cazul decesului asiguratului prevăzut la art. 5 alin. 1 pct. I şi II, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
  • Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă în cazul decesului şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
  • casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al asiguratului prevăzut la art. 5 alin. 1 pct. IV şi V sau la alin. 2 al aceluiaşi articol, respectiv al unui membru de familie al acestuia.
  În cazul în care angajatorul îşi încetează activitatea sau a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă al asiguratului, dreptul la plata ajutorului de deces, care s-a născut anterior ivirii acestor situaţii, se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat de către casele teritoriale de pensii, urmând să fie recuperate de la angajator, după caz, conform legii (art. 129 din Legea nr. 19/2000).

3.17. Reglementări speciale
  În cele ce urmează vom analiza, cu titlu exemplificativ, pensiile acordate:
- magistraţilor;
- personalului didactic;
- personalului diplomatic şi consular.

 A). Pensiile acordate magistraţilor

  Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevede că magistraţii beneficiază de :
a)      pensie de serviciu;
b)      pensie de urmaş.

  a) Judecătorii şi procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării.
  Judecătorii, procurorii precum şi judecătorii financiari şi procurorii financiari care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi a României sunt pensionaţi, la cerere, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege şi beneficiază de pensia de serviciu dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în aceste funcţii. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca acestea să poată fi mai mari de 10 ani.
  Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea de 25 de ani în funcţia de judecător sau procuror, la cuantumul pensiei se adaugă câte 1%, fără a se putea depăşi venitul brut avut la data pensionării.
   De pensia de serviciu beneficiază şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei prevăzut fiind micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală.
   Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute numai în funcţia de judecător sau procuror beneficiază de pensie de serviciu chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia se stabileşte pe baza drepturilor salariale pe care le are un judecător sau procuror în funcţie în condiţii identice de vechime şi nivel al instanţei sau parchetului. De aceste prevederi pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţia de judecător sau procuror din motive neimputabile.
  Judecătorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu sau pensia militară de serviciu.
  Judecătorii şi procurorii care beneficiază de pensie de serviciu pot cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective.
  Judecătorii şi procurorii de la toate instanţele precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică nu pot fi menţinuţi în funcţie după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege.
 b) Soţul supravieţuitor şi copiii judecătorilor şi procurorilor care au dreptul la pensie de serviciu beneficiază de pensie de urmaş dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru aceasta de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale
(art. 82 din Legea nr. 303/2004).
  Partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public al asigurărilor sociale se suportă din bugetul de stat.
  Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor precum şi pensiile de urmaş se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor şi procurorilor în activitate. Aceste dispoziţii se aplică şi judecătorilor sau procurorilor pensionari.

B). Pensionarea personalului didactic
  Potrivit art. 126 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de:
a) pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă;
b) pensie pentru pierderea capacităţii de muncă;
c) pensie suplimentară şi de alte drepturi de asigurări sociale, în condiţiile legii.
  Membrii de familie pot beneficia, în condiţiile legii, de pensie de urmaş.
  Personalul didactic poate fi pensionat numai la data încheierii anului şcolar sau universitar.
  Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic se poate face şi în timpul anului şcolar sau universitar, cu aprobarea inspectoratului şcolar, respectiv a senatului universitar.
  Personalul didactic poate fi pensionat, la cerere, cu 3 ani înainte de limitele de vârstă prevăzute de legislaţia în vigoare, dacă are o vechime în învăţământ de cel puţin 25 de ani femeile, respectiv 30 de ani bărbaţii.
  Cadrele didactice pensionate pot desfăşura activităţi didactice, salarizate prin cumul sau prin plata cu ora, după împlinirea vârstei de pensionare.
  Personalul didactic din învăţământul preuniversitar de stat, cu gradul didactic I sau cu titlul ştiinţific de doctor, care dovedeşte competenţă profesională deosebită, poate fi menţinut ca titular în funcţia didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare, la cerere, cu avizul consiliului profesoral al unităţii de învăţământ, exprimat în urma votului nominal deschis şi cu aprobarea anuală a inspectoratului şcolar.
   Profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlul ştiinţific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani.
  La împlinirea vârstei de pensionare, profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlul ştiinţific de doctor, care dovedesc competenţă profesională deosebită, pot fi menţinuţi ca titulari în funcţia didactică, la cerere, cu acordul consiliului facultăţii şi cu aprobarea anuală a senatului universitar, prin vot nominal deschis, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
   Profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege, pot rămâne în activitate ca titulari, ceea ce înseamnă cu normă întreagă în învăţământ, până la vârsta de 70 de ani. Peste această vârstă pot fi menţinuţi în activitate numai cu acordul instituţiei în care lucrează, prin prelungiri anuale.

C). Pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale personalului diplomatic şi consular
a) Caracteristici ale sistemului de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular 
  Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular s-a reglementat un sistem de pensionare privilegiat pentru membrii persoanlului diplomatic şi consular, inclusiv pentru personalul care a desfăşurat o activitate de comerţ exterior şi cooperare internaţională, încadrat la alte ministere decât Ministerul Afacerilor Externe.
  Conform art. 1 alin. 1, membrii personalului diplomatic şi consular din Ministerul Afacerilor Externe beneficiază de pensie de serviciu dacă îndeplinesc următoarele condiţii cumulative de pensionare:
-          au vârsta şi stagiul complet de cotizare, prevăzute în legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;
-          au o vechime în diplomaţie de cel puţin 20 de ani bărbaţii şi 15 ani femeile, din stagiul complet de cotizare.
  Cuantumul pensiei de serviciu pentru membrii personalului diplomatic şi consular, de la gradul diplomatic de ataşat, respectiv de agent consular, până la cel de ambasador inclusiv, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1, este de 80% din venitul salarial lunar net corespunzător gradelor sau funcţiilor diplomatice şi consulare, avut de aceştia în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe la data pensionării.
  Cuantumul pensiei de serviciu pentru membrii personalului diplomatic şi consular care au fost numiţi prin decrete prezidenţiale ambasadori ai României în alte state sau pe lângă organizaţii internaţionale este de 80% din venitul salarial lunar net al membrului personalului diplomatic şi consular cu gradul sau funcţia de ambasador din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe, avut de acesta la data pensionării membrilor personalului diplomatic şi consular respectivi.
  Venitul salarial lunar net se determină prin scăderea din venitul salarial lunar brut a unei sume corespunzătoare impozitului pe salariu, fără acordarea deducerilor personale şi a contribuţiilor datorate potrivit legii.
  Venitul salarial lunar brut se compune din salariul de bază şi sporul de vechime în muncă.

b) Beneficiarii sistemului de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular
  Conform art. 101 alin. 1, prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 se aplică atât membrilor personalului diplomatic şi consular, cât şi persoanelor care au îndeplinit timp de minimum 10 ani funcţii de demnitate publică în Ministerul Afacerilor Externe, în coordonarea direcţiilor generale de comerţ exterior din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, în fostele ministere şi departamente de comerţ exterior.
  De aceste prevederi beneficiază şi persoanele care au exercitat cel puţin două mandate de ambasador al României în străinătate, pe o perioadă de minimum 8 ani.
  Prevederile prezentei Ordonanţe de Urgenţă se aplică, de asemenea, membrilor personalului diplomatic şi consular şi persoanelor care realizează o vechime de minimum 10 ani prin cumularea vechimii în funcţii de demnitate publică, îndeplinite în instituţiile menţionate la alin. 1, cu mandatul sau mandatele de ambasador în străinătate.
  c) Vechimea în diplomaţie
  Se consideră vechime în diplomaţie, vechimea în munca diplomatică desfăşurată de membrii personalului diplomatic şi consular în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe, la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi alte reprezentanţe din străinătate ale României precum şi perioadele aferente cursurilor postuniversitare şi stagiilor de pregătire, respectiv de specializare pentru activitatea diplomatică şi consulară.
  Constituie, de asemenea,  potrivit art. 1 alin. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 36/2003, vechime în diplomaţie sau, după caz, în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională următoarele perioade:
  • perioadele lucrate de membrii personalului diplomatic şi consular precum şi de persoanele menţionate la art. 4 alin. 1 la Administraţia Prezidenţială, Parlamentul şi Guvernul României, ca angajaţi de specialitate cu studii superioare pe probleme de politică externă, relaţii internaţionale şi protocol;
  • durata mandatelor membrilor personalului diplomatic şi consular aleşi sau numiţi în funcţii de demnitate publică;
  • perioadele lucrate de membri ai personalului diplomatic şi consular ca funcţionari internaţionali trimişi de statul român şi salarizaţi de organizaţii internaţionale dacă dovedesc cu documente bancare că au retras sumele ce le-au fost reţinute din salarii pentru pensii şi le-au transferat în contul statului român;
  • perioadele lucrate după pensionare de membrii personalului diplomatic şi consular precum şi de alte persoane, în instituţiile menţionate în prezentul articol şi la art. 4, în diplomaţie sau în comerţ exterior, în baza aceluiaşi contract de muncă sau a unui nou contract de muncă, prin cumul sau fără cumul cu pensia din sistemul public sau pensia de serviciu;
  • perioadele aferente cursurilor postuniversitare şi stagiilor de pregătire, respectiv de specializare pentru activitatea de comerţ exterior şi relaţii economice internaţionale, precum şi cele lucrate în unităţi cu specific de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională;
  • perioadele lucrate, anterior intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei Ordonanţe de Urgenţă, de juriştii angajaţi în Ministerul Afacerilor Externe, de la data încadrării lor în direcţii şi compartimente cu specific juridic şi atribuţii în desfăşurarea activităţii diplomatice şi consulare până la data dobândirii calităţii de membri ai personalului diplomatic şi consular;
  • perioadele lucrate de juriştii, angajaţi în Ministerul Economiei şi Comerţului, în fostele ministere şi departamente de comerţ exterior, încadraţi în compartimente sau servicii cu specific juridic şi atribuţii în desfăşurarea activităţii de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională;
  • perioadele lucrate, anterior intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei Ordonanţe de Urgenţă, de angajaţii cu studii superioare ai Ministerului Afacerilor Externe, de la data încadrării lor ca referenţi ajutori, referenţi, interpreţi relaţii, referenţi ajutori relaţii şi referenţi relaţii, până la data dobândirii calităţii de membri ai personalului diplomatic şi consular.
     În baza art. 102, vechimea în magistratură şi vechimea în diplomaţie sau în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională se cumulează.
d) Categorii de pensii
  Membrii personalului diplomatic şi consular din Ministerul Afacerilor Externe beneficiază de:
  • pensie de serviciu;
  • pensie de urmaş.

1. Pensia de serviciu
» Pensiile membrilor personalului diplomatic şi consular aflate în plată
  Conform art. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 36/2003, la data intrării ei în vigoare, pensiile aflate în plată ale membrilor personalului diplomatic şi consular care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1 se actualizează la nivelul cuantumurilor pensiilor de serviciu, calculate prin aplicarea procentului de 80% la veniturile salariale lunare nete, corespunzătoare limitei maxime de încadrare a membrilor personalului diplomatic şi consular cu aceleaşi grade sau funcţii, aflaţi în activitate în administraţia centrală a MinisteruluI Afacerilor Externe şi avute de aceştia la data intrării în vigoare a prezentei Ordonanţe de Urgenţă.
  La data intrării în vigoare a prezentei Ordonanţe de Urgenţă, pensiile membrilor personalului diplomatic şi consular prevăzuţi la alin. 1, care au fost numiţi prin decrete prezidenţiale ambasadori ai României în alte state sau pe lângă organizaţii internaţionale se actualizează la nivelul cuantumului pensiei de serviciu, calculat prin aplicarea procentului de 80% la venitul salarial lunar net al membrului personalului diplomatic şi consular cu gradul sau funcţia de ambasador aflat în activitate în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe, avut de acesta la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

» Pensiile membrilor personalului diplomatic şi consular şi ale celorlalte  persoane care au desfăşurat activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională
  În temeiul art. 4 alin. 1, membrii personalului diplomatic şi consular şi celelalte persoane care au desfăşurat activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, încadraţi în administraţiile centrale din Departamentul de Comerţ Exterior, Ministerul Comerţului Exterior, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, Ministerul Comerţului, Ministerul Comerţului şi Turismului, Ministerul Industriei şi Comerţului, Departamentul de Comerţ Exterior şi Promovare Economică din Ministerul Afacerilor Externe şi din unităţi cu specific de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională precum şi ca trimişi în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate, beneficiază de pensie de serviciu dacă îndeplinesc următoarele condiţii cumulative de pensionare:
  • au vârsta şi stagiul complet de cotizare, prevăzute în legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;
  • au o vechime de cel puţin 20 de ani bărbaţii şi 15 ani femeile în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, din care cel puţin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate, cu grade diplomatice sau consulare.
   Cuantumul pensiei de serviciu pentru persoanele prevăzute se calculează prin aplicarea procentului de 80% la veniturile salariale lunare nete, avute de acestea în administraţia centrală a Departamentului de Comerţ Exterior la data pensionării.
  Pentru persoanele care au lucrat atât în Ministerul Afacerilor Externe, ca membri ai personalului diplomatic şi consular, cât şi în străinătate, în calitate de trimişi în misiuni permanente cu grade şi funcţii diplomatice sau consulare de Departamentul de Comerţ Exterior sau de fostele ministere şi departamente de comerţ exterior, vechimea pe perioadele respective se cumulează şi se consideră vechime în diplomaţie.
  Pentru membrii personalului diplomatic şi consular precum şi pentru alte persoane care au lucrat atât în Ministerul Afacerilor Externe, în instituţiile şi organizaţiile internaţionale menţionate la art. 1, cât şi în direcţiile şi compartimentele de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, din fostele ministere şi departamente de comerţ exterior, vechimea în diplomaţie şi vechimea în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională se cumulează.    
   În cazul în care din însumarea perioadelor de vechime rezultă fracţiuni mai mari de 6 luni, acestea se întregesc la un an, iar cele mai mici se neglijează.    
  Pentru fiecare an lucrat în diplomaţie, respectiv în activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, peste vechimea minimă de 20 de ani bărbaţii şi 15 ani femeile, la cuantumul pensiei de serviciu se adaugă câte 1% din venitul salarial lunar net, fără a putea depăşi 100% din acest venit.
  În cazul în care cuantumul pensiei de serviciu calculat este mai mic decât pensia aflată în plată, se menţine cuantumul cel mai avantajos.
2.Pensia de urmaş
  La decesul titularului pensiei de serviciu, soţul sau soţia şi copiii acestuia beneficiază de pensie de urmaş, în condiţiile prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (art. 8 alin. 1).
  Soţia sau soţul şi copiii persoanelor îndreptăţite la pensie de serviciu, decedate înainte de intrarea în vigoare a prezentei Ordonanţe de Urgenţă, beneficiază de pensie de urmaş din pensia de serviciu a acestora, în condiţiile prevăzute de legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.


0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Arhiva