sâmbătă, 9 februarie 2013

Breslele medievale

Breslele medievale              Pentru a proteja interesele celor ce imbratisau aceeasi profesie sau profesii inrudite si a asigura o oarecare echitate in posibilitatile de castig se realizeaza asociatiile mestesugarilor si negustorilor cunoscute sub numele debresle sau ghilde. Acestea reglementau strict aprovizionarea cu materii prime, cantitatea si calitatea productiei, desfacerea acesteia, nivelul salariilor. Cristalizate in secolele XII-XIII , breslele au ingradit concurenta, asigurand un trai decent membrilor lor si au garantat un nivel ridicat al calitatii produselor realizate in atelierele mestesugaresti. Regulamentele de breasla, bazindu-se pe o buna cunoastere a cererii, care in orasul medieval nu era foarte elastica, mentinandu-se timp de decenii la nivele relativ apropiate, precizau clar cit poate produce fiecare atelier, cu cit se poate vinde productia, de unde se poate realiza aprovizionarea cu materie prima, care este timpul de munca permis (de exemplu, se interzicea lucrul pe timp de noapte, pentru a prevedea incendiile dar si pentru a limita productia), care este salariul maxim care poate fi platit lucratorilor. In acest fel, cei ce nu faceau parte din breasla, nu puteau desfasura o activitate economica pe teritoriul orasului.

           Statutul postavarilordin Frankfurt pe Main (1345)
            Noi, mesterii postavari din Frankfurt, aducem la cunostinta domnilor starostisi a consiliiuluimunicipal drepturile si obiceiurilenoastre, asa cum le-am pastrat din vechime:
1. Nici un membru din breasla noastra nu are dreptul sa teasa postav cu chenar, decit numai la comanda starostilor, singuriicare au dreptul, impreuna cu membrii familiilor lor, sa poarte asemenea postavuri.
2. Noi avem obiceiul sa supraveghem pe daracitorii si tesatorii nostri.
5. Nu au dreptul sa foloseasca sigiliul aplicat pe postav cei care nu fac parte din breasla noastra, sau cei care nu traiesc in orasul nostru.
12 (.) Daca se va gasi postav tesut cu chenar sau taieturi, sau daca postavurile vor fi facute din resturi si bucatele de lina, sau cu adaugiri de tesatura de culoare deschisa, aceste tesaturi vor fi confiscate de la mester, iar acesta va plati o amenda de 1 pfund.
14. Nimeni nu are voie sa-si vopseasca tesaturile in culori pestrite.
15. Aceeasi amenda va plati acel tesator care lucreaza la mai mult decit doua razboaie de tesut.
16. Daca se va gasi la cineva un razboi de tesut ascuns, acela va plati o amenda de o marca.
29. Orice tesator trebuie sa faca tesaturi lungi de 33 coti si fara chenar; acel care va face tesaturi mai lungi, va plati mesterilor un pfund.
31. Cine va fi gasit lucrind in timpul noptii, va plati o marca.
32. Este interzis sa cumpere lina din alta parte decit din cele doua pravalii speciale, unde lina este cercetata si pretuita; amenda este de un fertun[2] si un sfert de masura de vin.
46. Nici unul dintre membrii breslei noastre nu are dreptul sa vinda lina unui om strain de orasul nostru. Amenda este un pfund si un sfert de masura de vin la casa breslei.
47. Nimeni nu are drptul sa ademeneasca oamenii altora, fie lucratori, fie lucratoare. Amenda este o jumatate de marca.
(Radu Manolescu (coordonator), Orasul medieval. Culegere de texte, Bucuresti, 1976, p. 118-120)
Mobilitatea sociala in cadrul breslelor era, teoretic, destul de mare, dupa perioada de ucenicie, calfa putind sa acceada la calitatea de mester. In realitate insa, opera de maiestrie care juca intr-un fel rolul de examen era foarte costisitoare, cu timpul pretinzindu-se materiale tot mai scumpe pentru realizarea acesteia. Pe de alta parte, noul mester era obligat sa dea un banchet pentru confrati,  si trebuia sa aiba si posibilitatea de a-si deschide un atelier propriu, astfel ca numai cei ce detineau o avere importanta reuseau sa atinga stadiul de mester.   Ajunse in stadiul lor de  maxima expansiune in secolele XIV-XV, breslele intrau in acelasi timp in criza. Limitarea accesului  la calitatea de mester doar la fii de mester, si transmiterea ereditara a atelierelor reduc de acum inainte calfele la situatia de salariati fara posibilitati de a-si schimba statutul. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, in conditiile crizei generale al carui simbol este Marea Ciuma, o serie de miscari ale lucratorilor salariati (in Flandra, Germania, Italia) demonstreaza blocajul in care intrasera breslele. Pe de alta parte, aparitia si dezvoltarea unor relatii de productie de tip nou, cele capitaliste, presupunea o libertate mult mai mare decit cea permisa de bresle in ceea ce priveste concurenta, salariile, timpul de munca, inovatiile tehnice. In acest fel, breslele, care initial au asigurat protectia membrilor lor si au permis o remarcabila dezvoltare a mestesugurilor medievale   au devenit un factor de frana in calea progresului tehnic si a dezvoltarii relatiilor capitaliste. Concurenta cu intreprinzatorii capitalisti s-a dovedit in cele din urma fatala breslelor, care au disparut treptat din Europa Apuseana la sfirsitul evului mediu si la inceputul epocii moderne.

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Arhiva