Оплаченная реклама

luni, 25 februarie 2013

Populatia Japoniei

Populatia Japoniei Originea japonezilor. Nu exista o explicatie stiintifica clara asupra originii japonezilor. Lânga Kobe a fost descoperit un schelet de om din paleolitic-Omul de Akashi (Nipponantropus akashiensis). Majoritatea oamenilor de stiinta afirma ca omul care a trait în paleolitic pe aceste insule a fost exterminat de cataclismele naturale.
Cea mai raspândita teorie despre originea japonezilor este cea a unei culturi duble: curentul nordic (Siberia, Mongolia, Manciuria, Coreea) si curentul sudic (insulele indoneziene, Taiwan, Filipine, sudul Chinei). Populatiile curentului nordic s-au stabilit în secolul al IV-lea în Insula Honshu si au formatstatul Yamato (regiunea Kinki).
Populatia AINU - a venit din Europa, prin Siberia-Sahalin în Hokkaido si nordul insulei Honshu.
Numele nippon (nihon) - tara soarelui rasare, apare pentru prima data într-o scrisoare din anul 607 adresata de printul Shotoku împaratului Chinei.
La sfârsitul neoliticului se dezvolta cultura Jomon-vase de lut ars cu suprafata mata si decoratiuni în relief.
Cultura Jomon ia sfârsit în secolul II î.Hr. când se fac simtite primele influente culturale chineze (dinastia Han)-cultura orezului, arta 939h71j confectionarii uneltelor din bronz si fier.
Comunitatile tribale din câmpia Yamato au reusit sa cucereasca, pâna la sf. secolului al IV-lea, aproape întreaga Japonie, cu exceptia regiunii de sud a Insulei Kyushu si a nordului arhipelagului (populat de catre ainu).
În secolul al V-lea japonezii stabilesc relatii cu China, fapt care favorizeaza patrunderea în Japonia a literaturii, astronomiei, medicinei si sericiculturii iar în secolul al VI-lea a confucianismului si budismului. Ele au functionat în paralel cu religia locala - sintoismul.
Epoca Nara. Nara este un oras vechi, cu strazi înguste si întortocheate, case vechi din lemn, cu numeroase monumente si parcuri situat în câmpia Yamato. Acest oras reprezinta prima capitala a statului centralizat japonez, fiind fondat în anul 710 (cel mai vechi oras al Japoniei). Reprezinta si centrul budismului din Japonia. Aici se afla, în templul Todaiji, Daibutsu (Marele Budha-statuie din bronz de 16 m înaltime) care dateaza din anul 752.
Influenta foarte mare exercitata de catre preoti (existau numeroase temple) a determinat curtea imperiala sa mute capitala într-un alt oras – Kyoto (794).
Kyoto reprezinta astazi capitala culturala a tarii, fiind unul dintre putinele orase care nu au fost bombardate în al doilea razboi mondial. Acest fapt a favorizat pastrarea multor vestigii ale istoriei nipone. Se întâlnesc numeroase temple budiste si sintoiste (Nishi Hongaji, Higashi Hongaji), palate (castelul Nijo), gradini (gradina de piatra a templului Ryoanji).
În secolele XI-XII se constata o sporire a influentei marilor seniori feudali, care dispuneau de forte armate (razboinici devotati-spiritul bushido) puternice, cu care se împotriveau puterii centrale de la Kyoto.
Epoca sogunatului (1192-1868). În aceasta perioada are loc limitarea autoritatii împaratului (doar cu rol ceremonial) si asumarea puterii reale de catre sogun (comandantul militar suprem).
În secolul al XII-lea au avut loc doua tentative de cucerirea a Japoniei de catre mongoli (1274, 1281) zadarnicite de fortele naturii (taifunuri-vânturi divine-kamikaze).
În 1542 în Japonia ajung primii europeni, misionari si negustori portughezi din Macao. Acestia introduc armele de foc si crestinimul (interzis în 1587).
Perioada dintre 1500-1603 este cunoscuta ca „perioada razboaielor civile”- dispute între feudali (daimio) pentru putere ceeea ce determina o puternica farâmitare statala. În 1598 vine la putere Tokugawa Ieyasu care reunifica tara. Începând cu anul 1603, când acesta este numit sogun, Japonia traverseaza ultima perioada de dictatura militara, care dureaza pâna în 1868 (perioada Tokugawa). Se remarca prin autoizolarea de restul lumii (sunt închise granitele circa doua secole si jumatate) si mutarea capitalei de Edo (actualul Tokyo-capitala de rasarit) în 1603. Doar chinezii si olandezii au avut permisiunea de a veni în insula Deshima din golful Nagasaki pentru comert.
În 1853 îsi fac aparitia americanii (Matthew C. Perry) care forteaza Japonia sa deschida portile comertului exterior. Perioada 1858-1868 este marcata de dispute, cu consecinte dramatice. Semnarea tratatului de comert si amicitie japono-american, urmat de alte tratate cu puterile occidentale,  a divizat societatea japozeza.
Epoca (restauratia) Meiji (1868-1912) - restabilirea autoritatii imperiale si disparitia sogunatului. Are loc modernizarea statului dupa modelul european si nord-american si trecerea de la o societate feudala la una moderna si industriala (capitalista). Japonia este statul care a realizat cea mai rapida tranzitie de la un sistem socio-economic feudal la unul modern. În 1871 este abolit feudalismul, în 1872 este reformat sistemul de învatamânt, în 1873 sunt introduse serviciul militar obligatoriu si calendarul gregorian, iar în 1889 este adoptata Constitutia dupa modelul german, care proclama Japonia monarhie constitutionala.
La începutul secolului XX devine una dintre marile puteri economice si militare ale lumii, promotor al unei politici externe imperialiste.
-         1894-1895 - expansiunea spre China si Taiwan;
-         1904-1905 - conflict ruso-japonez: aduce Japoniei Pen. Lioadong, sudul insulei Sahalin, protectoratul asupra Coreei (colonie între 1910-1945);
-         1914-1918 - participa la primul razboi mondial de partea Antantei: anexarea posesiunilor germane din China si Pacific;
-         1931- conflict chino-japonez: ocuparea Manciuriei (din 1932 statul independent Manciuko);
-         1937 - se alatura axei Berlin-Roma: ofensiva asupra Chinei (ocupa o buna parte a tarii); în 1941 are loc atacul asupra bazei americane Pearl Harbour;
Politic si militar Japonia ramâne, în perioada postbelica, legata de SUA, care pastreaza aici baze militare si care-i asigura securitatea.
În prezent Japonia are o populatie de circa 127,6 mil.loc., cu o densitate de 341 loc/km2. Cele mai mari densitati de populatie se înregistreaza în megalipolisul japonez (Tokyo-Nagoya-Osaka-Kitakyushu) cu valori care depasesc 1000 loc/km2 (chiar 4000 loc/km2). Valori mai mici se înregistreaza în nordul insulei Honshu, Insula Shikoku si Insula Hokkaido.
Natalitatea este de 9,5 ‰, mortalitatea de 8,7 ‰, speranta de viata la nastere de peste 76 ani (77 ani masculin si 84 ani feminin; circa 1,02 milioane japonezi au peste 90 ani) si o popuatie urbana de 78 %. Populatia este foarte omogena, fiind formata, în proportie de 99%, din japonezi. În Japonia mai traiesc circa 500 mii coreeni, 250 mii chinezi, 180 mii brazilieni si 90 mii filipinezi. În insula Hokkaido exista circa 20 000 ainu. sintoismul (51%-straveche religie animista a Japoniei) si budismul (38%) sunt religiile cele mai raspândite.
Tabel nr.1
anul
natalitatea
(‰)
mortalitatea
(‰)
mortalitatea
infantila
(‰)
cresterea
naturala
rata
fertilitatii
speranta de viata
masc
fem
1950
28,1
10,9
60,1
17,2
3,65
59,5
62,9
1970
18,8
6.9
13,1
11,8
2,13
69,3
74,6
1990
10
6,7
4,6
3,3
1,54
75,9
81,9
2003
8,9
8
3
0,9
1,29
78,3
85,3
Sursa: Statistics Bureau, Ministry of Internal Affair and Communication, Japan.
În conditiile tendintelor actuale (tab.1, fig.1) populatia Japoniei este în declin demografic si îmbatrânire. Se considera ca în 2050 Japonia va avea 100 milioane locuitori din care 35,7 % va avea peste 65 ani.
       Fig. nr. 1. Tipuri de piramide ale vârstelor
Orasele Japoniei

Orasele din Japonia sunt, în general, de vârsta receta. Exceptând vechile capitale Nara, Kyoto si Kamakura, orasele apar dupa dupa secolul XVI. În a doua jumatate a secolului al XVI-lea în jurul templelor influente si a castelelor seniorilor feudali încep sa apara orase. Majoritatea oraselor importante se dezvolta în jurul castelelor, multe localizate în lungul princialelor cai de comunicatie (Tokyo, Osaka, Nagoya, Himeji). Unele orase se dezvolta în jurul centrelor portuare (Kobe, Sakai).
Dezvoltarea centrelor urbane are loc de la sfârsitul secolului al XIX-lea (dupa restauratia Meiji), când prospera centrele portuare (Kobe, Yokohama, Niigata, Hakodate, Nagasaki) si apar centrele industriale (Kawasaki, Amagasaki, Yawata). Multe orase-castel, în special cele din est, sunt prinse în procesul industrializarii. În Hokkaido si sudul insulei Kyushu resursele minerale au favorizat dezvoltarea industriala si urbana (Muroran, Minamata).
Orasele principale sunt: Tokyo (8,1 mil), Yokohama (3,4 mil), Osaka (2,6 mil), Nagoya (2,1 mil), Sapporo (1,8 mil), Kyoto (1,46 mil), Kobe (1,5 mil), Fukuoka (1,3 mil), Kawasaki (1,25 mil), Hiroshima (1,1 mil), Kitakyushu (1 mil), Sendai (1 mil).
Orasul Tokyo este localizat în estul insulei Honshu, la Golful Tokyo.Originile orasului dateaza de la începutul secolului al XVII-lea, când sogunul Jeyasu Tokugawa construieste, pe locul unui sat pescaresc, un castel numit Edo, care sa reprezinte resedinta sa (resedinta împaratului se afla la Kyoto). În 1869, dupa abolirea sogunatului, capitala Japoniei moderne se stabileste la Edo, numit de acum Tokyo-capitala de rasarit. Orasul are mult de suferit de pe urma cutremurelor (în special cel din 1923) si a bombardamentelor celui de-al doilea razboi mondial. Reprezinta unul dintre cele mai importante centre urbane si industriale ale lumii fiind si primul centru comercial, financiar si de transport al tarii (nod de comunicatii rutiere si feroviare, port si 2 aeroporturi internationale la Narita si Haneda). Este de asemenea cel mai mare centru cultural-stiintific si de învatamânt al Japoniei (Academia Japoneza-1879, Universitatea Nihon-1889, numeroase muzee si galerii de arta-Muzeul National Tokyo-1871, teatre, amenajari sportive-Parcul sporturilor, monumente-Palatul imperial, temple-Asakusa).
Yokohama este al doilea oras al Japoniei (3,4 mil.loc), parte a ariei metropolitane Tokyo (la 32 kmsud-vest de acesta). În 1859 era un mic sat de pescari care avea sa înfloreasca dupa Restauratia Meiji odata cu intensificarea schimburilor comerciale. În 1889 este declarat oras devenind al doulea oras al Japoniei, mare port si centru industrial. Este distrus de cutremurul din 1923 si de bombardamentele din al doilea razboi mondial dar se reface de fiecare data. Multe din industriile ariei metropolitane sunt localizate aici: constructii de nave, produse chimice, combinate siderurgice si metalurgice, constructii de masini, prelucrarea petrolului, automobile, ind. usoara. Este si un însemnat centru financiar-bancar, de transport (prima cale ferata din Japonia a fost construita între Tokyo si Yokohama în 1872) si comercial.
În 1980 42,4 % din totalul populatiei Japoniei era concentrata în 3 arii metropolitane (aria metropolitana – s-a considerat teritoriul întins pe 50 km distanta de centru) - Tokyo, Osaka si Nagoya. În anul 2000 procentul s-a ridicat la 44,2 % din total, adica 56,14 mil.loc. (pe o suprafata de 5,9 % din total). Densitatea populatiei în aceste arii metropolitane este foarte mare: 4028 loc/km2 în aria Tokyo, 2209 loc/km2 în aria Osaka si 1206 loc/km2 în aria Nagoya.
                           Tabel nr.2
Aria metropolitana
1980
(mil.loc)
1990
(mil.loc)
2000
(mil.loc)
Aria metropolitana Tokyo
26,3
29,2
30,7
Aria metropolitana Osaka
15,4
16,2
16,5
Aria metropolitana Nagoya
7,8
8,4
8,8
Totalul celor 3 arii metropolitane
49,59
53,84
56,14
Procentul din populatia totala
42,4
43,6
44,2
Japonia-populatia totala
117
123
126,9
                  Sursa: Statistics Bureau, MIC, Japan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva