Оплаченная реклама

luni, 25 februarie 2013

Portofoliul de investiţii

Portofoliul de investiţii Prin portofoliu de valori mobiliare înţelegem totalitatea hârtiilor de valoare deţinute de un investitor. Fiecare investiţie sau plasament de capital trebuie tratat în contextul general de investiţii. De asemenea trebuie să deosebim investiţiile individuale, ce reprezintă plasamente în diferite hîrtii de valoare luate individual, de cele globale, alcătuite din totalitatea hîrtiilor de valoare şi care formează un portofoliu.
Termenul de „portofoliu” în literatura de specialitate este tratat în mai multe moduri şi anume:
1.                totalitatea titlurilor financiare de diverse tipuri emise de o corporaţie.
2.                totalitatea tipurilor de titluri financiare posedate de un investitor.
3.                totalitatea domeniilor de investiţii abordate de fondul mutual[1].
În practica mondială a peţii financiare sub noţiunea de portofoliu de investiţii se înţelege o totalitate de hîrtii de valoare, care aparţin unei persoane fizice sau juridice, interpretat ca un întreg obiect de gestiune. Aceasta înseamnă, că la formarea portofoliului şi în continuare, schimbînd componenţa şi structura lui, managerul – gestionar formează o nouă dimensiune investiţională cu o relaţie determinată – risc / rentabilitate. Însă noul portofoliu reprezintă din sine un anumit set de corporative, obligaţiuni cu diferite grade de risc şi siguranţă şi hîrtii de valoare cu venit fix, garantate de stat, etc. cu risc minim faţă de instituţia iniţială şi cele ulterioare. Teoretic, portofoliul poate fi alcătuit din hîrtii de valoare de acelaşi tip, şi de asemenea să-şi schimbe structura pe calea substituirii unor HV cu altele. Însă fiecare HV în particular nu poate atinge un asemenea rezultat.
Scopul portofoliului - de a îmbunătăţi condiţiile de investire, oferind HV componente aşa caracteristici investiţionale, care sînt de nerealizat din punct de vedere a fiecărui HV luate în parte şi sunt posibile numai în cazul combinării lor.
În acest mod în procesul formării portofoliului se atinge o nouă calitate investiţională cu anumite caracteristici. Portofoliul HV reprezintă instrumentul, cu ajutorul căruia investitorul îşi asigură un anumit nivel al rentabilităţii cu un grad de risc minim.
Veniturile portofoliului de investiţii prezintă profitul global al totalităţii HV incluse într-un portofoliu sau altul cu un anumit risc. Apare problema relaţiei cantitative între rentabilitate şi risc, care trebuie soluţionată operativ cu scopul perfecţionării continue a structurii portofoliilor deja formate şi formării noilor portofolii în corelare cu dorinţele investitorilor. Trebuie de menţionat că problema dată se referă la acele probleme pentru rezolvarea cărora destul de repede se găseşte o schemă comună de rezolvare, dar care practic nu se soluţionează pînă la capăt.
În legătură cu avantajele investiţionale a HV se poate de format diferite portofolii de HV, în fiecare din ele fiind o balanţă proprie între riscul existent admisibil pentru destinatorul portofoliului şi rentabilitatea separată într-o anumită perioadă de timp. Corelarea acestor factori permite de a determina tipul portofoliului HV.
Aşadar, tipul portofoliului este caracteristica lui investiţională bazată pe relaţia rentabilitate – risc. Factorul determinant la clasificarea portofoliilor este aceea care indică modul de obţinere a portofoliului: din contul creşterii cursului HV componente sau din contul încasărilor curente – dividente, dobînzi, etc.[2]
În practica internaţională există următoarele tipuri de portofolii de investiţii:
1.                 portofoliul de creştere  e orientat la hîrtii de valoare şi alte obiecte investiţionale costul peţii al cărora va creşte rapid. Scopul acestui tip de portofoliu e mărirea capitalului investitorilor şi aceasta apare din diferenţa dintre preţul iniţial şi cel care va fi pe parcurs. Dividendele în cazul dat nu sînt cele mai interesante pentru investitori.
2.                 portofoliul capitalului riscant e format din hîrtii de valoare şi cote ale companiilor tinere de tip agresiv, care şi-au ales strategia de creştere rapidă, sau din obiecte investiţionale cu o valoare necunoscută pe piaţă. Acest tip de portofoliu e portofoliul speculativ. Veniturile apar din diferenţa dintre preţul de cumpărare a activelor când ele sînt subevaluate şi preţul de vînzare mai înalt al acestora. Dacă aşteptările în cazul acestui portifoliu nu se îndeplinesc, pierderile vor fi respectiv înalte. Investiţiile în acest tip de portofoliu au cel mai înalt grad de risc, dar în acelaşi timp pot aduce cel mai mare profit.
3.                 portofoliul de creştere conservativ este mai puţin riscant fiind compus în general din acţiuni ale firmelor mari, bine cunoscute, caracterizat prin ritmuri stabile de creştere a cursului. Componenţa portofoliului rămâne stabilă în decurs de o perioadă îndelungată. Investiţiile în portofoliul de creştere conservativ au ca scop menţinerea capitalului.
4.                 portofoliul echilibrat constituit din diferite tipuri de hârtii de valoare: la unele din ele preţul poate creşte rapid, celelalte pot fi purtătoare de dividende înalte, altele pot fi hârtii de valoare sigure (obligaţiuni de stat). Principalul scop al acestui portofoliu e obţinerea veniturilor şi mărirea capitalului investit dar dintr-un punct de vedere al unui nivel admisibil al riscului. Acest tip de portofoliu este cel mai răspândit şi se bucură de o mare popularitate printre investitorii cu aversiune faţă de risc.
5.                 portofoliul veniturilor e asemănător portofoliului în creştere, scopul căruia este obţinerea veniturilor curente din dividende, din diferenţa de preţ la obiectele investiţionale ş. a.
6.                 portofoliul specializat include hârtii de valoare sau obiecte investiţionale care sînt unite în grup nu conform scopului ci în baza unor criterii cum ar fi:
a.                      apartenenţa regională sau ramurală
b.                      domeniul de activitate
c.                      tipul riscului aferent.
7.                 portofoliul mixt care poate fi o îmbinare a diferitor tipuri de portofolii.
În dependenţă de tipul politicii investiţionale portofoliile mai pot fi grupate în următoarele trei categorii:
1.     portofoliul agresiv: sînt recomandate investiţiile în acţiuni comune (ordinare); piaţa se consideră a fi solidă; se anticipează cîştiguri maxime, dar clienţii trebuie să-şi asume un risc ridicat.
2.     portofoliul defensiv (pasiv): în aceste cazuri se recomandă să se menţină capitalul şi să se reducă riscul la nivel minim pentru că piaţa este în declin; în ele nu apar hârtii de valoare necunoscute pe piaţă, ce sînt incluse hârtii de valoare determinate din punct de vedere al comportamentului lor pe piaţă, a lichidităţii şi a riscului.
3.     portofoliul agresiv defensiv: este considerat a fi un portofoliu echilibrat sau diversificat; acesta se referă la tranzacţii cu acţiuni şi obligaţiuni, dar trebuie de ţinut seama de faptul că piaţa fluctuează.
Portofoliul de creştere a veniturilor se formează pentru evitarea posibililor pierderi pe piaţa HV atât ca scăderea valorii de piaţă, cât şi dividende şi dobânzi joase. O parte a activelor financiare, componente ale portofoliului respectiv generează creşterea valorii capitalului investit, altă parte sînt purtătoare de dividende şi dobânzi înalte. Pierderea unei părţi se compensează cu câştigul celeilalte.
Caracteristicile esenţiale ale portofoliului de creştere şi veniturilor sunt:
·                    portofoliul cu destinaţie dublă este format din HV generatoare de profit în cazul creşterii valorii de piaţă a lor. În acest caz ne referim la HV ale fondurilor de investiţii cu destinaţie dublă. Ele emit acţiuni proprii de 2 tipuri, primele aduc profit înalt, altele – creşterea capitalului.
·                    Echilibrarea portofoliilor presupune echilibrarea nu numai a veniturilor, dar şi a riscului, aferent operaţiunilor cu HV. Portofoliile echilibrate într-o măsură oarecare, au în structura lor HV aducătoare de dividende înalte. În componenţa portofoliului se pot include şi HV riscante, dar de regulă, ele se formează din acţiuni simple şi priveligeate  şi obligaţiuni. În dependenţă de conjunctura peţii în unele sau altele instrumente financiare, incluse în portofoliu, se investesc o mare parte de mijloace băneşti. Dacă analizăm tipul portofoliilor din punct de vedere a nivelului riscului acceptat de investitor, atunci ele se clasifică în conservativ, agresiv şi iraţional. De aceea fiecărui tip de investitor îi va corespunde un tip de portofoliu de HV: cu stabilitate înaltă, însă cu venit mic; diversificabil; riscant, dar purtător de venituri mari, ne sistematic.
În continuare portofoliile pot fi clasificate din punct de vedere a lichidităţii, impunerii fiscale, apartenenţa ramurală – regională.



[1] Virgil Popescu „Dicţionar de termeni şi expresii utilizate în tranzacţiile de bursă cu echivalenţi în limba engleză” ed. Voreep ExIM, Bucureşti, 1994.
[2] B.A. Галанова, А.И. Басова, «Рынок ценных бумаг», Москва, 2000, стр. 229.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva