Оплаченная реклама

luni, 25 februarie 2013

Principalele caracteristici ale Zonelor Economice Libere

Principalele caracteristici ale Zonelor Economice Libere Prin caracteristicile lor, ZEL contribuie la producerea de bunuri şi servicii, la “crearea”, dar şi la “devierea” de comerţ, la liberalizarea schimburilor de mărfuri şi servicii. Principalele caracteristici ale ZEL[1]sunt:
·        Amplasamentul zonei libere;
·        Statutul juridic şi legislaţia din cadrul ei;
·        Obiectul de lucru;
·        Activitatea;
·        Administrarea.
Amplasamentul sau aşezarea geografică este principalul factor care determină apariţia şi dezvoltarea unei ZEL. Amplasamentul zonei este de regulă restrâns la o suprafaţă de teren, limitată de frontiere naturale sau artificiale şi situată în apropierea sau în interiorul unei căi de transport(port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferată), prin care se tranzitează un volum mare de mărfuri de export şi import. Panama şi Hong Kong sunt exemple aproape perfecte ale unei situaţii ideale pentru comoditatea transporturilor şi comunicaţiilor. Chiar şi Elveţia, care aproape în întregul ei este o zonă liberă, deşi nu are ieşire la mare, posedă în schimb mijloace de transport şi comunicare excelente, terestre şi aeriene.
Statutul juridic al zonei este reglementat prin legi şi diferite acte normative, care permit accesul mărfurilor în regim vamal liberalizat şi fără restricţii de cantitate, cu condiţia ca acestea să nu fie prohibite de legislaţia ţării respective.
Abordarea legislaţiei şi conţinutul legii ZEL depinde de obiectivele ei şi de gruparea responsabilă cu iniţierea şi dezvoltarea zonei. Pentru zonele libere comerciale mai vechi obiectivele erau deseori limitate de prevederea de depozite pentru mărfuri exceptate de la plata tarifelor aflate în tranzit. Iniţiativa dezvoltării venea din partea unei autorităţi portuare sau din partea unei agenţii similare, sau din partea autorităţii municipale în jurisdicţia căreia ar opera zona. Ministerul Industriei, Comerţului şi Dezvoltării avea un interes scăzut privitor la proiect. Singurul grup guvernamental cu interes major într-un asemenea proiect era administraţia vamală, care dorea să se asigure că nu existau mărfuri exceptate de plata taxelor, care să intre ilegal pe piaţa locală. Multe din legislaţiile zonelor libere vechi prevedeau controale vamale stricte.
Obiectul de lucru al zonei îl constituie mărfurile care port fi introduse în cadrul acesteia, în special reexportul, în scopul unor prelucrări din care să rezulte alte mărfuri pentru export.
Activitatea în cadrul zonei include o gamă variată de operaţiuni la care sunt supuse mărfurile. Cele mai frecvente activităţi întreprinse sunt:
        Activităţi de restaurare a mărfii:
        Activităţi industriale:
        Activităţi comerciale(marcare) şi comercializare
        Activităţi de cercetare şi transfer de tehnologie
        Operaţiuni de tranzit şi reexport.



[1] Legislation des zones libres, ed. France, 2002

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva