Оплаченная реклама

luni, 25 februarie 2013

Procesul bugetar in Republica Moldova

Procesul bugetar in Republica Moldova Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblul de activităţi şi operaţiuni, care se succed anual, integrate coerent şi convergent orientate, derulate stadial şi cuprinzând: elaborarea proiectului de buget; adoptarea acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară; controlul bugetar.
Aceste activităţi se desfăşoară într-un cadru constituţional şi administrativ – instituţional, care prezintă particularităţi de la ţară la ţară, determinate de evoluţia istorică a fiecăreia dintre ele. Indiferent de particularităţi şi de condiţionalităţi, procesul bugetar prezintă însă şi trăsături comune:
·        PB este unul de decizie, care constă în ordonarea priorităţilor şi în alocarea resurselor necesare finanţării obiectivelor vizate, având utilitate publică. Decizia ce trebuie luată este una dintre cele mai grele, întrucât resursele mobilizabile sunt limitate şi se situează, în toate cazurile, sub nivelul necesităţilor publice ale perioadei;
·        PB este predominant politic, întrucât deciziile privind alocarea resurselor bugetare mobilizabile nu se întemeiază pe criterii sau informaţii ale pieţei, ci au la bază obiectivele din programul de guvernare, fixate de partidul care deţine majoritatea parlamentară. În consecinţă, decizia finală, concretizată în legea bugetară anuală, este adoptată prin mecanismul reprezentării şi a votului.
·        PB are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin participarea unui mare număr de subiecţi, de natură diferită, fiecare cu interesele, nevoile şi posibilităţile sale.
·        PB este ciclic , realizându-se succesiv şi după un calendar riguros, potrivit cerinţelor principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare.
·        PB este strict reglementat, astfel în derularea sa concretă se impune respectarea legislaţiei în domeniu şi a normelor metodologice elaborate în acest scop de către Ministerul Finanţelor.
Procesul bugetar în Republica Moldova este reglementat prin legea 847-XIII din 24.05.1996, care defineşte în articolul 3, procesul bugetar ca “procesul care începe cu elaborarea  bugetului şi  se termină cu aprobarea dării de seamă despre executarea lui  pentru anul bugetar respectiv. Anul bugetar pe teritoriul Republicii  Moldova  începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie ale fiecărui an.”

Rolul autorităţilor publice în procesul bugetar

Potrivit reglementărilor legale şi a situaţiei de fapt care are loc în decursul procesului bugetar, principalii participanţi la procesul bugetar sunt:
1)     entităţile care sunt finanţate de la buget (instituţii, unităţi administrativ-terotiriale etc.), cunoscute ca ordonatori secindari sau terţiari de buget,
2)     ordonatoriiprincipali de buget (conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale)
3)     Ministerul Finanţelor
4)     Guvernul
5)     Legislativul (Parlamentul)
6)     Grupurile de interese şi cetăţenii.
Executorii de buget (principali, secundari, terţiari) se consideră că încearcă să-şi extindă activităţile entităţilor pe care le reprezintă, cererile lor fiind aproape nelimitate. Motivele pentru dorinţa acestora de expansiune includ prestigiul, mai mulţi subordonaţi, mai mult spaţiu, mai mari salarii etc.
Ministerul Finanţelor  elaborează pentru Guvern proiectul bugetului de stat în baza proiectelor bugetelor locale. El are sarcina de a comunica executorilor principali limitele de cheltuieli stabilite în baza politicii financiare a Guvernului, în vederea definitivării proiectelor de buget. Sarcina principală a Min Fin este ca pe baza proiectelor de buget să întocmească proiectul bugetului de stat pe care să-l depună la Guvern.
Guvernul, după ce îşi însuşeşte proiectul bugetului de stat elaborat de MinFin, îl supune spre aprobare Parlamentului, însoţit de un raport privind situaţia economico- financiară a ţării şi proiecţia acesteia pentru anul viitor.
Parlamentul aprobă bugetul de stat pe ansamblu, pe capitole, pe articole şi pe executorii principali de buget. Legislatorul încearcă de mai multe ori să majoreze cheltuielile publice. Motivaţia constă în faptul că parlamentarii sunt conştienţi că alegerile viitoate vor depinde de abilitatea de care dau dovadă pentru furnizarea de servicii publice, de realizare unor programe şi creşterea numărului de locuri de muncă în circumscripţiile pe care le reprezintă.
Grupurile de interes sunt preocupate şi ele de creşterea bugetului de stat. Ele caută să obţină mai multe avantaje pentru membrii săi şi să fie sprijinite fie prin creşterea cheltuielilor publice în favoarea lor, fie prin reducerea impozitelor pe care le plătesc.
Cetăţenii, deşi nu au un rol direct în procesul bugetar, au adesea un rol indirect. Ei pot să voteze prin referendum limitarea veniturilor fiscale, să respingă anumite forme de fiscalitate sau să ceară echilibrul bugetar. Ei pot să-şi exprime opiniile cu ocazia alegerilor sau cerînd aleşilor săi să ţină cont de opiniile prezentate de ei.
Toţi aceşti participanţi nu au numai scopuri bugetare diferite şi potenţial conflictual, dar ei, în mod obişnuit, au niveluri diferite de putere.
Teoria bugetară clasică atribuia Parlamentului puterea de decizie în domeniul financiar, controlul încasărilor şi cheltuielilor bugetare fiind consecinţa sistemelor politice din acele vremuri, simplitatea problemelor financiare ale epocii oferind parlamentarilor posibilitatea asamblării informaţiilor necesare pentru adoptarea deciziilor. Dezvoltarea intervenţiilor economice ale puterii publice a declanşat procesul de declin al rolului financiar al Parlamentului, printre altele, şi devenind principalul mijloc al politicii economice, bugetul impunea parlamentarilor exigenţe de înţelegere şi interpretare.
Elaborarea principalelor decizii bugetare se deplasează la nivelul Guvernului, al organismului său specializat – Ministerul Finanţelor, adoptarea proiectului de buget de către Parlament constituind un compromis în favoarea Executivului.








 4.4  Etapele procesului bugetar.

Procedura  de  elaborare si adoptare de catre Parlament a  legii bugetare anuale face obiectul Legii Republicii Moldova „ Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847  din  24.05.96.

Etapele procesului bugetar constau în: elaborarea proiectului de buget; adoptarea acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară; controlul bugetar.
I. elaborarea proiectului de buget
Datele economice de bază, necesare pentru elaborarea proiectului bugetului  de  stat,  se prezintă Ministerului  Finanţelor  în  termenul stabilit de Guvern şi include, în special:
    a) prognoza indicatorilor  macroeconomici şi sociali pe anul bugetar viitor,  care  este determinată, elaborată şi prezentată  de  Ministerul Economiei;
    b) prognoza indicatorilor  şi  cerinţelor  bugetului   asigurărilor sociale  de  stat,  care este determinată, elaborată şi prezentată  de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei.
    c) prognoza  balanţei de plăţi, a creditelor, a obligaţiunilor externe şi a altor indicatori ce caracterizează politica monetar-creditară a statului, determinată, elaborată  si  prezentată de către Banca Naţionala  a  Moldovei.
În temeiul  datelor prezentate şi al altei informaţii relevante, Ministerul  Finanţelor  determină  totalurile estimărilor preliminare de venituri şi cheltuieli pentru bugetul de stat.
    Estimările  preliminare  se  transmit autorităţilor  publice  de către Ministerul Finanţelor la data stabilită de ministrul finanţelor. Ministerul Finanţelor   emite   pentru  autorităţile  publice   note metodologice  detaliate referitoare la elaborarea proiectului  bugetului de stat.
Autorităţile  publice prezintă Ministerului Finanţelor propuneri de buget, la data stabilită de ministrul finanţelor şi care conţin:
a)     propunerile de venituri şi cheltuieli;
b)    informaţia  şi  justificările  prevăzute.
    Deciziile  Ministerului  Finanţelor  referitoare  la  partea  de venituri  şi  la partea de cheltuieli ale bugetului pentru anul  bugetar viitor se transmit autorităţilor publice la data stabilită de ministrul finanţelor. În temeiul    informaţiei    prezentate,    autorităţile    publice reexaminează   propunerile   lor  de  buget şi  le  prezintă  din   nou Ministerului Finanţelor la data stabilită de ministrul finanţelor. Dacă autorităţile   publice  nu  sunt  de  acord  cu   deciziile Ministerului Finanţelor divergenţele existente  se  soluţionează  în ultima instanţă de Guvern.
În termenul  stabilit de Guvern, Ministerul Finanţelor  prezintă Guvernului  proiectul  legii bugetare pentru anul bugetar  viitor,  care include anexele si nota explicativă. Guvernul  examinează  proiectul  legii bugetare anuale  şi  nota explicativă.  La solicitarea Guvernului, Ministerul Finanţelor  prezintă informaţii  sau  explicaţii  adiţionale referitoare la  proiectul  legii bugetare anuale şi la nota explicativă. Guvernul  decide  includerea amendamentelor la  proiectul  legii bugetare   anuale  şi  la  nota  explicativă şi  controlează   operarea amendamentelor respective de către Ministerul Finanţelor. După includerea  amendamentelor,  dacă acestea există,  Guvernul aprobă proiectul legii bugetare anuale.
Până la 1 octombrie a fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului:
    a) proiectul  legii  bugetare  pentru anul bugetar  viitor  şi  nota explicativă;
    b) lista modificărilor  în  legislaţie, care rezultă  din  proiectul legii bugetare anuale.

II. Examinarea şi adoptarea legii bugetare anuale.
         Guvernul prezintă Parlamentului pînă la 1  octombrie a fiecarui an proiectul legii bugetare anuale. Proiectul  legii bugetare anuale include anexele şi este însotit de nota explicativă. Adiţional   la  proiectul  legii  bugetare  anuale,   Ministerul Finanţelor prezintă calculele veniturilor şi cheltuielilor bugetare.
         Proiectul  legii  bugetare  anuale este examinat  de  Curtea  de Conturi, care prezintă Parlamentului un aviz la data stabilită de acesta. Comisiile  permanente  ale  Parlamentului  examinează  proiectul legii bugetare anuale în condiţiile stabilite de Parlament. La data stabilită  de  Parlament, comisiile permanente  prezintă avizele  la  proiectul  legii bugetare anuale Comisiei pentru  buget  şi finanţe.
         În baza avizelor   comisiilor  permanente  şi  a  propriei  sale examinări,  Comisia pentru buget şi finanţe întocmeşte raportul şi lista de  recomandări asupra proiectului legii bugetare anuale şi le  prezintă Parlamentului la data stabilită de acesta.
         Parlamentul  examinează  proiectul  legii  bugetare  anuale,  de regulă, în trei lecturi.
    Examinarea în prima lectură
    În decursul   primei   lecturi,  Parlamentul  audiază   raportul Guvernului  şi  coraportul  Comisiei  pentru  buget  şi  finanţe  asupra proiectului legii bugetare anuale şi examinează:
    a) direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale;
    b) concepţiile de bază ale proiectului.
    Parlamentul  aprobă, în prima lectură, proiectul legii  bugetare anuale şi îl remite Comisiei pentru buget şi finanţe pentru  pregătirea de examinare în a doua lectură.
    În caz de  respingere,  Parlamentul stabileşte un termen  pentru îmbunătăţire şi prezentare repetată a proiectului legii bugetare anuale în prima lectură.
   Examinarea în a doua lectură
    În decursul   lecturii  a  doua,  Parlamentul,  la   prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe, examinează:
    a) veniturile estimate sub formă de calcule şi structura lor;
    b) cheltuielile estimate, structura şi destinaţia lor;
    c) deficitul sau excedentul bugetului de stat.
    Parlamentul  aprobă, în a doua lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei pentru buget şi finanţe pentru  pregătirea de examinare în a treia lectură.
     În caz de  respingere,  Parlamentul stabileşte un termen  pentru îmbunătăţire  şi prezentare repetată a proiectului legii bugetare anuale în a doua lectură.
     Examinarea în a treia lectură
     În decursul   lecturii  a  treia,  Parlamentul,  la  prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe:
    a) examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice;
    b) stabileşte alocaţiile care vor fi finanţate în mod prioritar;
    c) examinează alte detalieri din legea bugetară anuală.
    Pînă la 5  decembrie  a  fiecarui an, Parlamentul  adoptă  legea bugetară anuală.
Daca legea bugetară anuală nu este adoptată şi publicată pînă la 31  decembrie, finanţarea cheltuielilor pentru anul curent se  efectuează lunar  în  mărime  de  a  douăsprezecea  parte  din  suma  cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar precedent.

III. Executarea bugetului de stat.

    Responsabilitatea   pentru  executarea  bugetului  de  stat   revine Guvernului.
    În termen  de  10  zile după adoptarea  legii  bugetare  anuale, Ministerul Finanţelor:
    a) solicită de   la  autorităţile  publice  centrale  planurile   de finanţare ale acestora, precum şi ale instituţiilor subordonate;
    b) întocmeşte  repartizări lunare ale veniturilor prevăzute de legea bugetară anuală şi de alte acte legislative.
  În termen  de 45 zile după publicarea legii bugetare  anuale, Ministerul  Finanţelor  aprobă  repartizarea  lunară  a  veniturilor şi cheltuielilor   bugetului   de  stat  conform  Clasificaţiei   bugetare. Ministerul  Finanţelor  poate  aproba alocaţii  pentru  fiecare  program guvernamental.
Repartizarea lunară se semnează de ministrul finanţelor sau de o persoană  autorizată  din Ministerul Finanţelor, care aprobă cererea  de cheltuieli pentru un scop specific.
Nici o autoritate  publică  nu  poate  efectua  cheltuieli  fără autorizaţia  semnată de ministrul finanţelor sau de persoana autorizată din Ministerul Finanţelor.  Executarea  de  casă  a  bugetului  de  stat  se  efectuează  de Ministerul Finanţelor prin Trezoreria de Stat.
Dacă  în  procesul  executării bugetului de stat sporeşte  nivelul deficitului,    Ministerul  Finanţelor poate bloca cheltuieli  în  cuantum suficient  pentru menţinerea nivelului deficitului aprobat  prin  legea bugetară anuală. Blocarea  cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale lunare  ale  tuturor cheltuielilor, cu excepţia celor scutite de blocare prin legea bugetară anuală.
În  funcţie  de evoluţia încasării veniturilor în bugetul de stat, Ministerul    Finanţelor poate modifica, cu 5 zile pînă la sfîrşitul lunii curente,  estimările  de cheltuieli pentru perioada gestionară ulterioară, punînd la curent autorităţile publice respective.
 
 
   

IV. Întocmirea dării de seamă cu privire la executarea legii bugetare anuale şi aprobarea ei.


            La  data  de    31  decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor închide    toate  conturile  deschise în decursul anului  bugetar  curent, pentru a întocmi raportul anual. 
            Toate veniturile neîncasate pînă la 31 decembrie se încasează în contul bugetului pe anul viitor.
            La  sfîrşitul    fiecărui    an  bugetar,    Ministerul Finanţelor întocmeşte    un  raport  despre executarea bugetului de stat,  care  este prezentat    Guvernului  şi Parlamentului pînă la data de 1 mai  a  anului următor anului de gestiune.
 Structura raportului se stabileşte de ministrul finanţelor.
            Raportul despre executarea bugetului de stat pe anul de gestiune  se examinează şi se aprobă de către Parlament.
 

4.5 Controlul bugetar.

Controlul asupra executării bugetului de stat reprezintă o etapă a procesului bugetar a cărei necesitate se bazează pe restricţiile ce trebuie luate în considerare în alocarea pe destinaţii şi utilizarea resurselor bugetare avându-se în vedere caracterul limitat al acestora. În acest context necesitatea controlului bugetar derivă atât din considerente de ordin politic cât şi din cele de ordin financiar.
   Din punct de vedere politic Parlamentul este interesat ca Guvernul să realizeze integral veniturile bugetare aprobate şi să nu depăşească cheltuielile stabilite.
   Din punct de vedere financiar controlul bugetar vizează creşterea interesului Guvernului şi a tuturor subiecţilor antrenaţi în procesul  execuţiei bugetare în buna gestionare a fondurilor statului pentru prevenirea delapidărilor şi a fraudelor. Ţinând cont de principiul separaţiei puterilor în stat, controlul bugetar se exercită de mai multe organe împuternicite şi poate fi de natură politică, jurisdicţională şi administrativă.
   Controlul politic se exercită de către Parlament prin dezbaterea şi aprobarea proiectelor de buget împreună cu anexele sale. Acest control se exercită şi în timpul execuţiei bugetului prin examinarea Rapoartelor pe care Guvernul este obligat să le prezinte Parlamentului,  prin controalele realizate de comisiile permanente la audierea membrilor Guvernului, în cadrul şedinţelor, precum şi prin controlul persoanelor care gestionează fondurile publice.
   Controlul jurisdicţional se efectuează de organismele specializate ale statului în scopul stabilirii  răspunderii juridice a subiecţilor implicaţi în procesul execuţiei bugetare în cazul administrării defectuoase a fondurilor politice. În acest scop activează Curtea de Conturi ca organ de control de bază dintr-un stat.
   Controlul administrativinclude atât controlul exercitat de organele specializate ale Ministerului Finanţelor (IFPS, Trezoreria, ş.a.) cât şi controlul realizat în interiorul fiecărei instituţii sub forma controlului ierarhic exercitat de ordonatorii principali de credite bugetare asupra modului cum aceste credite sunt consumate de subordonaţi.
   În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi:
§                    Preventiv;
§                    Concomitent;
§                    Post-operativ.
   Controlul preventiv este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri derularea operaţiunilor ilegale sau a celor apreciate a fi inoportune şi ineficiente.
   Controlul concomitent are o eficienţă limitată, dar nu trebuie subestimat, deoarece prin determinarea legalităţii sau ilegalităţii operaţiunii, se preîntâmpină iniţierea unor acţiuni similare în viitor.
   Controlul post-operativ nu mai poate repara ceea ce s-a realizat, dar prin identificarea abaterilor de la lege şi stabilirea persoanelor vinovate se pot institui măsuri de recuperări a prejudiciilor aduse statului.

 


Bibliografia:

1.      Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar, Nr.847-XIII din 24.05.1996
2.      Legea RM privind finanţele publice locale Nr. 397 din 16.10.2003
3.      Talpoş I. „Finanţele României”, Vol.I, Timişoara, 1995,
4.      Gh. Manolescu "Buget: abordare economică si financiară" Bucureşti, 1997;
5.      Manole Tatiana „Finanţele publice locale”, Chişinău, 2003.
6.      Casian A. „Gestiunea finanţelor publice”, Chişinău, 2007
7.      Casian A., Petroia A. Politica bugetar-fiscală”, Tranziţie: retrospective şi perspective., culegere, ed.Junivas, Chişinău 2002
8.      Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu 2008-2010.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva