Оплаченная реклама

luni, 25 februarie 2013

RAPORTURI LOGICE ÎNTRE TERMENI

RAPORTURI LOGICE ÎNTRE TERMENI În cele ce urmează vom prezenta raporturile logice dintre doi termeni distincţi, nevizi şi precişi după criteriul extensiunii lor. Vom distinge mai întâi două mari clase: raporturi de concordanţă, atunci când termenii au cel puţin un element comun în extensiunea lor şi raporturi de opoziţie, când cei doi termeni nu au nici un element comun.
 Schematic, putem distinge următoarele tipuri de raporturi:

                                             Ø identitate
Raporturi de concordanţă: Ø încrucişare
                                             Ø ordonare

Raporturi de opoziţieØ contrarietate
                                     Ø contradicţie








Sunt înraport de identitate extensională doi termeni care au extensiunea comună. Ex.: “bănuitor” - “suspicios”, “nea” - “zăpadă”, “număr par” - “număr divizibil cu 2”. În general, sinonimele au atât extensiunea, cât şi intensiunea comună. Alţi termeni pot fi în raport de identitate doar extensională, fără a fi în identitate intensională, cum este cazul termenilor: fiinţă raţională - fiinţă creatoare.
Vom reprezenta raporturile dintre termeni prin intermediul diagramele Euler[1]. Pentru raportul de identitate diagrama arată astfel:

 

                            A
                                               B

Sunt în raport de încrucişare doi termeni care au cel puţin un element comun în extensiunile lor, dar în acelaşi timp au şi elemente necomune. Ex.: “numere naturale” - “numere pare”, “pisică” - “animal cu blana neagră”.


   
                                                      A        B
                                                        
Doi termeni sunt în raport de ordonare dacă extensiunea unuia este cuprinsă în întregime extensiunea celuilalt fără a o epuiza.
 Ex.:                               
Подпись: Øspecie     ¬ proximă    ¬ ultimă Øgen      ¬ proxim     ¬ maxim Ø diferenţă specifică                                                 A
A= vertebrat                        B
B= mamifer

Termenul supraordonat (A) se numeşte gen, iar cel subordonat (B) se numeşte specie. Genul cel mai apropiat de o specie se numeşte gen proxim, iar  specia cea mai apropiată de un gen se numeşte specie proximă. Genul care nu este specie pentru  un alt gen se numeşte gen maxim (sau suprem(Kant)), iar specia care nu este gen pentru o altă specie se numeşte specie ultimă (sau infimă. (Kant)). Notele prin care specia se deosebeşte de genul proxim poartă numele de diferenţă specifică.
Doi termeni sunt în raport de contrarietate dacă sunt specii ale aceluiaşi gen care însă nu este epuizat de extensiunile lor. Ex.: “garoafă” - “gladiolă”

A
B
C


Doi termeni sunt în raport de contradicţie dacă unul este negaţia celuilalt.
 Ex.:
       A= vertebrat                                 A        `A
     `A= nevertebrat                            

Raporturile între doi termeni generează propoziţii simple. Spre exemplu, raportul de ordonare: Toţi A sunt B, Unii B sunt A, etc. În capitolul ce urmează vom analiza astfel de propoziţii.



[1] Leonhard Euler (1707-1783), matematician elveţian.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva