Оплаченная реклама

luni, 25 februarie 2013

RĂSPUNDEREA PENALĂ A MINORULUI ŞI CONSECINŢELE ACESTEIA ÎN DREPTUL PENAL

RĂSPUNDEREA PENALĂ A MINORULUI ŞI CONSECINŢELE ACESTEIA ÎN DREPTUL PENAL Legiuitorul penal român, prin dispoziţiile art. 99 C.pen. a stabili că răspunderea penală a minorilor începe de la 14 ani sub condiţia dovedirii că în săvârşirea faptei minorului a avut discernământ şi în toate cazurile de la 16 ani fără vreo condiţie. Limita superioară a vârstei până la care persoana este considerată minor este de 18 ani, indiferent de dobândirea prin căsătorie a capacităţii depline de exerciţiu, căci minor în dreptul penal este persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani.
Sancţiunea minorilor care săvârşesc infracţiuni, trebuie să corespundă particularităţilor psiho-fizice ale acestora, să asigure educarea şi reeducarea lor. În lege s-a prevăzut, de principiu, că “pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului” (art. 100 alin. 2 C.pen.).

MĂSURILE EDUCATIVE

Măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori, care sunt menite să asigure educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională, prin cultivarea în conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale.
Măsurile educative care se pot lua împotriva infractorilor minori, prevăzute în Codul penal sunt:
a) mustrare;
b) libertatea supravegheată;
c) internarea într-un centru de reeducare;
d) internarea într-un institut medical-educativ.
A. Mustrarea (art. 102 C.pen.) este măsura educativă pe care o ia instanţa de judecată împotriva minorului care a săvârşit o infracţiune şi constă în dojenirea acestuia, în arătarea pericolului social al faptei săvârşite, sfătuindu-l să aibă o conduită bună în viitor, dovedind că s-a îndreptat, atrăgându-i totodată atenţia că dacă va săvârşi o nouă infracţiune se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.
B) Libertatea supravegheată (art. 103 C.pen.) constă în punerea minorului, care a săvârşit o infracţiune, sub supraveghere deosebită pe timp de 1 an. Supravegherea este încredinţată părinţilor, celui ce l-a înfiat ori tutorelui, iar dacă aceştia nu pot asigura supravegherea în condiţii satisfăcătoare, instanţa poate dispune încredinţarea supravegherii minorului, pe aceeaşi perioadă de 1 an, unei persoane de încredere, de preferinţă unei rude apropiate la cererea acesteia, ori unei instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor. Odată cu luarea măsurii educative, instanţa atrage atenţia minorului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor comportării necorespunzătoare.
Dacă în timpul libertăţii supravegheate, minorul se sustrage de la supraveghere, ori are purtări rele sau săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, instanţa revocă libertatea supravegheată şi dispune internarea minorului într-un centru de reeducare. Dacă fapta nouă este infracţiune, instanţa ia măsură internării într-un centru de reeducare ori aplică o pedeapsă.
C) Internarea într-un centru de reeducare (art. 104) este măsura educativă ce constă în internarea minorului infractor într-un centru de reeducare în scopul reeducării minorului, căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivită aptitudinilor sale.
Pentru minorii care dau dovezi temeinice de îndreptare se poate dispune de către instanţa de judecată, după trecerea a cel puţin un an de la data internării, liberarea acestora înainte de a deveni majori. Dacă minorul, în timpul executării internării în centrul de reeducare, ori în timpul liberării din centru, înainte de a deveni majori, săvârşeşte din nou o infracţiune şi se apreciază că nu este necesară aplicarea unei pedepse se revocă liberarea şi se menţine internarea într-un centru de reeducare.
D) Internarea într-un institut medical-educativ (art. 105 C.pen.) este măsura educativă ce constă în internarea minorului infractor care din cauza stării sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament medical şi totodată de un regim special de reeducare. Măsura se ia pe un timp nedeterminat şi durează până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar dacă starea psihofizică a minorului care a determinat luarea măsurii a încetat mai înainte, măsura trebuie ridicată de îndată, de către instanţa de judecată.
*1. Pedepsele aplicabile minorului
Pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda, ca pedepse principale.
1. Închisoarea
Pentru minor, limitele pedepselor se reduc la jumătate (art.109 alin. 1 C.pen.); iar în urma reducerii, în cazul pedepsei cu închisoarea, minimul pedepsei nu va depăşi în nici un caz, 5 ani.
Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică minorului, când pentru infracţiunea săvârşită de minor legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, minorului i se va aplica pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani (art. 109 alin. 2 C.pen.).
Condamnarea la pedeapsa închisorii pentru o infracţiune săvârşită în timpul minorităţii nu poate constitui primul termen al recidivei, în cazul în care condamnatul ar săvârşi din nou infracţiune (art. 38 lit. A C.pen.).
Dacă minorul săvârşeşte mai multe infracţiuni ce sunt concurente, vor fi aplicabile dispoziţiile art. 34 C.pen. privind contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, dacă s-au stabilit numai pedepse; iar dacă pentru unele din infracţiunile concurente s-au stabilit pedepse, iar pentru altele s-au luat măsuri educative, minorului i se va aplica o pedeapsă rezultantă a contopirii pedepselor, iar măsurile educative vor fi revocate fiindcă minorul nu poate fi supus în acelaşi timp la executarea pedepsei şi acţiunii măsurilor educative, cele două sancţiuni de drept penal neputând fi aplicate, scopul şi funcţiile pedepsei acoperind scopul măsurilor educative.
Condamnaţilor minori li se asigură posibilitatea de a continua învăţământul general obligatoriu şi de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.
Din executarea pedepsei, condamnaţii  pt. infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii pot fi liberaţi condiţionat după executarea unei fracţiuni mai reduse de pedeapsă decât în cazul condamnaţilor pentru infracţiuni săvârşite de majori.
2. Amenda.
Aplicarea pedepsei amenzii infractorului minor nu este condiţionată de realizarea unor venituri proprii de către acesta şi constituie de cele mai multe ori o soluţie oportună pentru instanţa de judecată care judecând pe minor nu poate lua faţă de aceasta o măsură educativă, fiind până la împlinirea vârstei de 18 ani a rămas foarte puţin timp, ori chiar în timpul judecăţii devine major, iar aplicarea pedepsei închisorii ar fi o sancţiune prea severă.
3. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate minorului.
Ca o particularitate suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru condamnatul minor s-a prevăzut în lege că odată cu suspendarea, se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii în condiţiile prevăzute în art. 103 C.pen. la libertatea supravegheată. Această măsură nu poate dura decât până la data când condamnatul împlineşte vârsta de 18 ani.
Când la data pronunţării hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiţionată condamnatul devenise major, măsura libertăţii supravegheate nu mai putea fi luată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva