Оплаченная реклама

luni, 25 februarie 2013

RECIDIVA

RECIDIVA 1.    Noţ. şi condiţiile recidivei.

A.- Noţiune. Ca formă a pluralităţii de infracţiuni recidiva constă în săvâr­şirea din nou a unei infracţiuni de câtre o persoană care anterior a mai fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.
Recidiva poate fi definită ca: starea, situaţia, împrejurarea în care se găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracţiune după ce anterior a fost condamnat sau a şi executat o pedeapsă pt.  o infracţiune.
Din definiţie rezultă că pluralitatea de infracţiuni sub forma recidivei este condiţionată pe de o parte de existenţa unei condamnări definitive pentru o infracţiune comisă anterior şi pe de altă parte, de săvârşirea unei noi infracţiuni. Deci : condamnarea pentru o infracţiune şi comiterea unei noi infracţiuni sunt elementele stării de recidivă, elementele pluralităţii de infracţiuni sub forma recidivei.
În doctrina juridică penală, aceste elemente – condamnarea definitivă pt. infracţiunea anterioară şi noua infracţiune comisă – au fost denumite termeni ai recidivei. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă  privativă de libertate iar cel de al doilea termen în săvârşirea din nou a unei infracţiuni.

2.- Modalităţile recidivei
Modalităţile recidivei sunt formele pe care aceasta le poate avea în funcţie de variaţiunile celor doi termeni.
A.- În funcţie de momentul săvârşirii noii infracţiuni după condamnarea anterioară, mai înainte de executarea pedepsei sau după executarea pedepsei, recidiva este cunoscută sub două forme: recidivă post condamnatorie şi respectiv postexecutorie.
1Recidiva postcondamnatori
 – presupune comiterea unei noi infracţiuni după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pt. infracţiunea anterioară şi mai înainte de executarea sau executarea în întregime a pedepsei pronunţate pentru acea infracţiune.
2.- Recidiva postexecutorie – presupune săvârşirea unei noi infracţiuni după executarea pedepsei sau stingerea executării pedepsei prin graţiere, prescripţie, pronunţate pt. infracţiunea anterioară.
În C. P. român sunt consacrate atât recidiva postcondamnatorie cât şi recidiva postexecutorie.
B.- După natura infracţiunilor se compun pluralitatea sub forma recidivei se disting : recidiva generală şi recidiva specială.
1.- Recidiva este generală când existenţa ei nu este condiţionată de natura infracţiunilor comise, putând fi de natură diferită ori de aceeaşi natură.
2.- Recidiva este specială când existenţa ei este condiţionată de săvârşirea unor infracţiuni de acelaşi fel, de aceeaşi natură. Recidiva este specială şi atunci când existenţa ei este condiţionată de asemănări între infracţiunile ce formează termenii acesteia, cu privire la sursa legislativă.
C.- În funcţie de gravitatea condamnării pentru prima infracţiune recidiva poate fi absolută şi relativă, mare şi mică.
1.- Recidiva este absolută când existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări. Va exista deci stare de recidivă prin comiterea noii infracţiuni, indiferent de gravitatea condamnării pronunţată pt. infracţiunea anterioară, căci orice condamnare cât de mică, constituie un avertisment pt. condamnat, de a nu săvârşi din nou infracţiuni.
2.- Recidiva este relativă, când existenţa ei este condiţionată de o anumită gravitate a condamnării pronunţată pentru infracţiunea anterioară. Recidiva relativă va lua naştere deci prin săvârşirea unei noi infracţiuni, numai după o condamnare definitivă de o anumită gravitate pronunţată pentru infracţiunea anterioară.
3.- Recidiva mare este condiţionată de existenţa unei condamnări pentru prima infracţiune de o anumită gravitate.
4.- Recidiva mică presupune săvârşirea unei noi infracţiuni de către aceeaşi persoană care anterior a mai fost condamnată la pedepse privative de libertate de o gravitate redusă. În cazul recidivei mici primul termen este multiplu, este format din mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea şi prin care se dovedeşte perseverenţa infractorului în comiterea de infracţiuni.
D.- În funcţie de timpul scurs între executarea pedepsei pentru infracţiunea anterioară şi săvârşirea noii infracţiuni recidiva poate fi permanentă şi temporară.
1. Recidiva este permanentă sau perpetuă când existenţa acesteia nu este condiţionată de săvârşirea noii infracţiuni într-un anumit termen. Adică, va exista stare de recidivă prin comiterea noii infracţiuni indiferent de timpul scurs de la condamnarea sau executarea pedepsei pronunţate pt. infracţiunea anterioară.
2.- Recidiva este temporară când existenţa ei este condiţionată de comiterea noii infracţiuni numai într-un anumit termen de la condamnarea sau de la executarea pedepsei pronunţate pt. infracţiunea anterioară.
E.- După criteriul locului unde s-a aplicat pedeapsa definitivă ce formează primul termen al recidivei, se disting : recidiva naţională şi recidiva internaţională.
1.- Recidiva este naţională sau teritorială când primul termen constă într-o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă.
2. Recidiva este internaţ. când condamnarea definitivă ce formează primul termen al recidivei, este pronunţată de o instanţă străină.
F. După criteriul tratamentului sancţionator al recidivei, aceasta poate fi cu efect unic, cu efect progresiv, cu regim sancţionator uniform, cu regim sancţionator diferenţiat.
1.- recidiva cu efect unic presupune aplicarea aceluiaşi tratament atât pentru infractorul la prima recidivă cât şi pentru cel care a perseverat în recidivă.
2.- Recidiva cu efect progresiv presupune agravarea pedepsei recidivistului cu fiecare nouă recidivă.
3.- Recidiva cu regim sancţionator uniform presupune acelaşi regim de sancţionare pentru toate modalităţile recidivei.
4.- Recidiva cu regim de sancţionare diferenţiat presupune un regim de sancţionare diferit pentru modalităţile recidivei.

3.- Recidiva mare postcondamnatorie
A.- Noţiune
Recidiva mare postcondamnatorie sau recidiva mare după con­dam­nare, există, potrivit dispoziţiilor art. 37, lit a Cod penal atunci “când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de 1 an”.
Prin dispoziţia art. 37, alin.2 Cod penal s-a prevăzut că “există recidivă şi în cazurile în care una din pedepsele prevăzute la alin.1 este detenţiunea pe viaţă”.
B.- Condiţiile recidivei mari postcondamnatorii
I.- Condiţii cu privire la primul termen
1.- Primul termen al recidivei mari postcondamnatorii îl constituie o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii ori detenţiunii pe viaţă.
2.- Condamnarea definitivă să fie pronunţată pentru o infracţiune intenţionată. O astfel de condiţie se degajă din dispoziţia art. 38 lit. a Cod penal – potrivit cu care la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru infracţiunile din culpă. Este îndeplinită condiţia şi atunci când condamnarea priveşte o infracţiune săvârşită cu practerintenţie.
4.- Condamnarea să nu fie dintre acelea pe care, potrivit legii, nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă.
La stabilirea stării de recidivă, potrivit dispoziţiei art. 38 Cod penal nu se ţine seama de:
a.- Condamnările pentru infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii (art. 38 lit. a Cod penal). O astfel de dispoziţie apare ca o protecţie a minorului, de a fi degrevat pentru viitor de consecinţele unor fapte săvârşite în timpul minorităţii, când personalitatea lui era în formare, când unele întâmplări nefericite l-au condus la săvârşirea de infracţiuni.
b.Condamnările pentru infracţiunile din culpă (art. 38 lit. a Cod penal). O astfel de dispoziţie a fost introdusă în Codul penal prin Legea nr.6/1973 şi reflectă concepţiile moderne din criminologie.
c. Condamnările pentru infracţiuni amnistiate (art. 38 lit. b Cod penal).
d. Condamnările pentru faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni (art. 38 lit.c Cod penal).
II.- Condiţii cu privire la cel de al doilea termen al recidivei mari postcondamnatorii.
Condiţiile celui de al doilea termen al recidivei:
1.- Săvârşirea unei noi infracţiuni, în sensul pe care îl dau acestei expresii dispoziţiile art. 144 Cod penal.
Cel de al doilea termen al recidivei pentru toate modificările, constă în săvârşirea unei singure infracţiuni, iar dacă infractorul săvârşeşte mai multe infracţiuni fiecare în parte va forma cel de al doilea termen al unei recidive distincte, cu îndeplinirea, de bună seamă, a condiţiilor prevăzute la dispoziţia art. 37 şi 38 Cod penal.
2.- Noua infracţiune să fie săvârşită cu intenţie.
Intenţia cu care se cere comisă noua infracţiune poate fi deopotrivă directă şi indirectă ca şi intenţia depăşită.
3.- Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune să fie mai mare de 1 an. Este îndeplinită condiţia gravităţii infracţiunii săvârşite din nou când pedeapsa pentru aceasta este detenţiunea pe viaţă (art. 37 alin.2 Cod penal). Este îndeplinită această condiţie şi atunci când infracţiunea a rămas în faza de tentativă pedepsibilă, iar pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea consumată este mai mare de 1 an, ca şi atunci când pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de l an, alternativ cu pedeapsa amenzii.
4.- Noua infracţiune trebuie să fie săvârşită în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară şi până la executarea sau stingerea executării pedepsei. Momentele în care noua infracţiune se poate comite pentru a da naştere unei recidive postcondamnatorii sunt delimitate în art. 37 lit a Cod penal ca fiind:
a.- înainte de începerea executării pedepsei;
b.- în timpul executării pedepsei, care poate cuprinde urm. momente: în timpul executării pedepsei într-un loc de deţinere, în timpul întreruperii executării pedepsei în condiţiile art. 455 Cod penal; în timpul executării pedepsei într-o închisoare militară (art. 62 alin.1 Cod penal); în timpul liberării condiţionate şi mai înainte de împlinirea duratei pedepsei (art. 86, alin.2 Cod penal);
c.- în stare de evadare.
Şi infracţiunea de evadare poate forma cel de al doilea termen al recidivei:
a.- Situaţii în care comiterea unei noi infracţiuni conduce la reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie de bună seamă cu îndeplinirea şi a celorlalte condiţii prevăzute de art. 37, 38 Cod penal.
4. Recidiva mare postexecutorie
A.- Noţiune
Recidiva postexecutorie sau recidiva după executare, potrivit dispoziţiei art. 37 lit. b există: “când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an”.
B.- Condiţii de existenţă a recidivei mari postexecutorii.
I.- Condiţii cu privire la primul termen.
1.- Primul termen al recidivei mari postexecutorii îl formează o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, pedeapsă care a fost executată.
Nu are importanţă modul de executare al pedepsei.
2.- Primul termen al recidivei mari postexecutorii mai poate constă într-o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni a cărei execu­tare s-a stins prin graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei, după cum poate consta şi din pedeapsa detenţiunii pe viaţă din executarea căreia condamnatul a fost eliberat condiţionat şi pedeapsa se consideră executată potrivit dispoziţiei art. 55 alin.3 Cod penal ori a cărei execu­tare s-a stins prin prescripţie (art. 126 lit. a Cod penal).
3.- Pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni executată ori consi­derată ca executată trebuie să fi fost pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau practerintenţie.
4.- Condamnarea să nu fie dintre acelea de care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă (art. 38 Cod penal). Considerând că starea de recidivă nu se poate întemeia pe infracţiuni ce sunt săvârşite la intervale mari de timp, când perseverenţa pe calea infracţională nu se poate proba, în art. 38 alin. final Cod penal, s-a prevăzut că împlinirea termenului de reabilitate pt. condamnarea anterioară să aibă drept efect, neluarea în considerare a acestei condamnări la stabilirea stării de recidivă.
Împlinirea termenului de reabilitare, pentru a produce efecte, adică pentru a putea să creeze vocaţia pentru obţinerea realibităţii şi să înlăture primul termen al recidivei, trebuie să fie însoţită de buna conduită a condamnatului, exprimată prin aceea că fostul condamnat nu a săvârşit alte infracţiuni în acea perioadă.
Atât obţinerea reabilitării cât şi împlinirea termenului se situează în timp mai înainte de săvârşirea noii infracţiuni ce constituie al doilea termen al recidivei şi sunt numai cauze de excludere a recidivei.
II.- Condiţii cu privire la cel de al doilea termen al recidivei mari postexecutorii.
Cel de al doilea termen al recidivei trebuie să îndeplinească  aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a acesteia, respectiv să constea din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Noua infracţiune, pentru a forma cel de la doilea termen al recidivei postexecutorii, trebuie să fie săvârşită după executarea pedepsei, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie al recidivei mari postexecutorii.
5.- Recidiva mică
Din dispoziţiile art. 37 lit. c Cod penal a fost reglementată recidiva mică atât în modalitatea postcondamnatorie cât şi în modalitatea postexecutorie. Va exista mica recidivă atunci “când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoarea până la 6 luni, sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.”
A. Recidiva mică postcondamnatorie.
I.- Primul termen al recidivei mici postcondamnatorii este compus din 3 condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni, definitive, succesive şi susceptibile de a fi executate separat. Este îndeplinită condiţia şi atunci când cele trei condamnări definitive sunt de 6 luni ori numai unele au acest cuantum, iar altele sunt mai mici.
Cele trei condamnări definitive ce formează primul termen al recidivei mici să fie pronunţate pentru infracţiuni intenţionate, demonstrând şi prin aceasta perseverenţa infracţională.
Pentru nici una din cele trei condamnări să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute în art. 38 Cod penal şi care ar înlătura aptitudinea acesteia, de a intra în compunerea primului termen al recidivei mici.
II.- Cel de al doilea termen al recidivei mici postcondamnatorii trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei, respectiv să constea din săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Momentul în care se săvârşeşte noua infracţiune, în raport cu primul termen al recidivei poate fi înainte de începerea executării pedepselor contopite; în timpul executării acesteia, ori în stare de evadare. Este posibil ca una sau două dintre cele trei pedepse să fi fost executate ori considerate ca executate şi, mai înainte de începerea executării pedepsei pentru cea de a treia infracţiune, care este o pedeapsă tot de 6 luni ori mai mică, în timpul executării acesteia sau în starea de evadare, să se comită noua infracţiune intenţionată şi pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, şi astfel să ia naştere recidiva mică postcondamnat


B. Recidiva mică postexecutorie.
I.- Primul termen al recidivei mici postexecutorii este format din trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni – pedepse care au fost executate ori pentru care a intervenit graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei. Sunt îndeplinite condiţiile primului termen al recidivei mici postexecutorii şi atunci când executarea pedepselor s-a stins prin graţierea, prin prescripţie, cauze care au fost incidente pentru o condamnare pentru două, ori chiar pentru toate cele trei condamnări.
2. Cele trei pedepse executate sau a căror executare s-a stins prin graţiere ori prescripţie, trebuie să fie pronunţată pentru infracţiuni intenţionate.
3.- Pentru nici una din cele trei condamnări să nu fie indicentă vreo cauză dintre cele prevăzute la art. 38 Cod penal care ar înlătura aptitudinea acestora de a intra în compunerea primului termen al recidivei mici.
II.- Cel de al doilea termen al recidivei mici trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi pentru orice modalitate a recidivei.
Noua infracţiune – ce formează al doilea termen al micii recidive postexecutorii, se săvârşeşte: după executarea celei de a treia pedepse când pedepsele se execută separat şi pe rând, după graţierea totală a celor trei pedepse sau graţierea ultimei pedepse, ori a restului de pedeapsă a ultimei condamnări, după prescrierea celor trei pedepse ori a ultimei condamnări din cele trei.
6.- Tratamentul penal al recidivei.
A.- Generalităţi
Prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii, pentru care a şi executat eventual pedeapsa, infractorul dovedeşte o periculozitate sporită şi de aceea faţă de el reacţia represivă trebuie să fie mai energică.
B.- Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari postcondamnatorii.
1.- Aplicarea pedepsei principale. Prin dispoziţia art. 39 alin.1 C.p, s-a consacrat, ca sistem de sancţionare pentru recidiva postcondamnatorie, sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, sistemul prevăzut pentru concursul de infracţiuni. Trebuie să se facă distincţie în aplicarea pedepsei postcondamnatorie după momentul săvârşirii din nou a infracţiunii.
a.- când cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune înainte de începerea execut. pedepsei se stabileşte o pedeapsă pentru infrac­ţiunea săvârşită din nou care se contopeşte cu pedeapsa ce formează primul termen al recidivei, după regulile prevăzute pt, concursul de infracţiuni. În cazul recidivei, sporul ce se poate adăuga în a doua treaptă, adică la maximul special al pedepsei celei mai grele este de până la 7 ani (art. 39 alin.1 Cod penal). Când pedeapsa aplicată pentru primul termen al recidivei este rezultantă a unui concurs, aceasta se va contopi cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune, iar dacă pedeapsa pentru primul termen este mai grea aceasta va fi sporită într-un cuantum de până la 7 ani. Dacă după o condamnare definitivă şi mai înainte de a începe executarea pedepsei, condamnatul săvârşeşte mai multe infracţiuni, ţinându-se seama că fiecare nouă infracţiune este săvârşită în stare de recidivă se va da eficienţă mai întâi regulilor de aplicare a pedepsei în caz de recidivă după care se vor aplica regulile de la concursul de infracţiuni.
c.- Când noua infracţiune se săvârşeşte în timpul executării pedepsei, deci după ce condamnatul a executat deja o parte din pedeapsa pronunţată pentru infracţiunea anterioară, contopirea are loc între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restul de pedeapsă neexecutată din condamnarea anterioară (art. 39 alin.2). Calcularea restului de pedeapsă ce mai era de executat se face de la data comiterii noii infracţiuni când a luat naştere starea de recidivă postcondamnatorie şi nu de la data hotărârii de condamnare pentru această infracţiune.
c.- Dacă noua infracţiune s-a săvârşit în stare de evadare pedep­sele ce se vor contopi vor fi: pedeapsa stabilită pentru infrac­ţiunea săvârşită în stare de evadare ce  constituie cel de al doilea termen al recidivei post condamnatorii şi pedeapsa pentru primul termen care este constituită  din restul rămas neexecutat până la data evadării la care se adună pedeapsa stabilită prin infracţiunea de evadare (art. 39 alin.3 Cod penal).
Când condamnatul aflat în executarea unei pedepse evadează, pedeapsa stabilită pentru evadare se adaugă la restul rămas neexecutat, reţinându-se şi starea de recidivă postcondamnatorie a condamnatului, chiar dacă agravarea decurgând din această stare nu mai are loc, fiindcă prin adiţionarea pedepselor s-a realizat cel mai sever sistem de sancţionare posibil şi la care cu totul excepţional se putea ajunge prin contopirea pedepselor (art. 34 alin.2 Cod penal).
2.- Aplicarea pedepselor complimentare în cazul recidivei mari postcondamnatorii.
În cazul în care au fost stabilite şi pedepsele complimentare pentru infracţiunile ce formează pluralitatea sub forma recidivei postcondamnatorii, acestea se vor aplica toate când sunt de natură diferită ori de aceeaşi natură dar cu un conţinut diferit, iar când sunt de aceeaşi natură şi cu aceeaşi conţinut se aplică cea mai grea.
3.- Luarea măsurilor de siguranţă, în cazul recidivei mari postcondamnatorii, este determinată de scopul şi funcţiile ce le au de îndeplinit acestea, astfel că se vor adiţiona cele de natură diferită sau de aceeaşi natură dar cu un conţinut diferit.
C.- Aplicarea pedepselor în cazul recidivei mari postexecutorii.
1. Aplicarea pedepsei principale.
Pedeapsa pt. infracţiunea comisă în stare de recidivă postexecutorie se stabileşte, ţinându-se seama de această stare, între limitele speciale prevăzute de lege pentru respectiva infracţiune, putând fi chiar maximul special. Dacă acest maxim este neîndestulător se poate aplica un sport de până la 10 ani în cazul închisorii, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special (art. 39 alin.4 Cod penal).
Sporurile prezentate (a art. 39 alin.4 Cod penal) sunt posibile numai dacă pedepsele alternative sunt închisoarea şi amenda. În cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă alternativ cu închisoarea, iar instanţa alege pedeapsa detenţiunii pe viaţă, această pedeapsă nu mai poate fi agravată.
Dacă în starea de recidivă, postexecutorie sunt săvârşite mai multe infracţiuni, la stabilirea pedepsei se ţine seama de starea de recidivă pentru fiecare infracţiune comisă în această stare.
2.- Aplicarea pedepselor complimentare şi luarea măsurilor de siguranţă.
Pedepsele complimentare, ca şi măsurile de siguranţă stabilite pentru infracţiunea săvârşită în stare de recidivă postexecutorie se vor aplica şi executa toate. Dacă în stare de recidivă s-au comis mai multe infracţiuni pentru care s-au stabilit pedepse complimentare şi măsuri de siguranţă distincte, în cazul recidivei după condamnare privind adiţionarea celor de natură diferită ori de aceeaşi natură dacă au un conţinut diferit ca şi aplicarea celei mai grele dintre cele de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut.
3.- Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mici.
Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mici după condamnare sau după executare se face în aceleaşi condiţii ca şi pentru recidiva mare postcondamnatorie ori postexecutorie după caz (art. 39 alin.5 Cod penal). În cazul recidivei mici postcondamnatorii, când pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate, acestea se contopesc după regulile prevăzute (art. 34 Cod penal) după care rezultanta se va contopi cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune săvârşită, după regulile prevăzute pentru aplicarea pedepsei în caz de recidivă mare postcondamnatorie. Dacă în stare de recidivă mică postcondamnatorie s-au săvârşit mai multe infracţiuni, se va stabili pedeapsa pentru fiecare nouă infracţiune săvârşită în stare de recidivă apoi se aplică dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infracţiuni.
D.- Descoperirea ulterioară a stării de recidivă.
Descoperirea ulterioară a stării de recidivă presupune “aflarea, luarea la cunoştinţă, despre existenţa stării de recidivă în privinţa căreia nu existau probe la dosar până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.”
Dacă la dosar existau probe din care se putea deduce starea de recidivă a infractorului, iar instanţa din eroare nu s-a reţinut recidiva, această eroare va putea fi îndreptată pe calea unui recurs extraordinar şi nu pe calea recalculării pedepsei prevăzută la art. 39 alin.5.
Dispoziţiile privind recalcularea pedepsei, ca urmare a desco­peririi ulterioare a stării de recidivă sunt aplicabile şi în cazul comutării pedepsei cu detenţiunea pe viaţă în pedeapsa închisorii (art. 39 alin.7 Cod penal).
Reţinerea stării de recidivă a condamnatului căruia I s-a comutat ori I s-a înlocuit pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă, prevăzută de art. 39 alin.7 Cod penal, este condiţionată de descoperirea ulterioară a stării de recidivă. Vor fi aplicate dispoziţiile art. 39 alin. 7 Cod penal numai dacă în momentul condamnării la detenţiune pe viaţă nu se cunoştea starea de recidivă a inculpatului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva