Оплаченная реклама

marți, 13 august 2013

Actiunea în justitie pentru stabilirea filiatiei fata de mama

Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama are caracterul unei actiuni in reclamatie de stare civila al carei obiect este limitat la stabilirea maternitatii.
            In cazurile in care filiatia fata de mama nu poate fi dovedita prin actul de nastere, aceasta poate fi stabilita fie prin recunoasterea voluntara a mamei, fie prin actiune in justitie. Stabilirea filiatiei pe cale de actiune in justitie se mai numeste uneori recunoastere fortata, prin opozitie cu recunoasterea voluntara (totusi aceasta denumire nu este corecta).
            Actiunea in justitie cu privire la filiatia fata de mama poate sa se prezinte sub doua aspecte: - o actiune prin care se tinde la stabilirea filiatiei fata de mama;
              - o actiune prin care se contesta filiatia fata de mama.
            In general, actiunile in justitie cu privire la filiatie se pot împarti in doua categorii:
a) actiuni cu privire stabilirea unei stari civile - numite actiuni in reclamare de stare civila;
b) actiuni prin care se contesta o stare civila - numite actiuni de contestatie de stare civila.
            Fiecare dintre aceste actiuni se poate referi la întreaga filiatie a persoanei respective sau numai la o parte din elementele acesteia.
            Actiunea in stabilirea maternitatii este singura modalitate recunoscuta copilului de a i se stabili existenta unui raport de filiatie fata de o anumita femeie pe care o considera a fi mama sa. Ea face parte din categoria actiunilor de stare civila cunoscute sub denumirea de actiuni in reclamatie de stat sau de statut civil.
            Datorita finalitatii sale, actiunea in stabilirea maternitatii are un caracter strict personal, neputând fi introdusa decât de copil (art. 52 Codul Familiei). Deci, nici o alta persoana, nici chiar procurorul in cadrul actiunilor pe care le poate introduce, nu este in masura sa o promoveze.
            Exercitarea dreptului la aceasta actiune nu este îngradit de nici un termen, având caracter imprescriptibil, insa ea nu va putea fi pornita decât pe timpul vietii copilului.
            Potrivit art. 50 Codul Familiei, actiunea pentru stabilirea maternitatii se poate introduce in urmatoarele cazuri:
a)      când, din orice împrejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii;
b)     când se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii;
In ce priveste primul caz prevazut de art. 50 Codul Familiei, daca acest articol este interpretat in legatura cu art. 24 Decretul nr. 31 din 1954, art. 16 din Legea nr. 119/1996 si art. 52-54 Legea nr. 119/1996, se ajunge la solutia ca se poate introduce actiune in stabilirea filiatiei fata de mama numai in acele cazuri in care nu este vorba de reconstituirea sau întocmirea ulterioara, ori nu sunt îndeplinite conditiile pentru a se face declaratia de nastere tardiva, adica atunci când exista o imposibilitate absoluta de a proba filiatia fata de mama cu ajutorul certificatului de nastere. Daca exista numai o imposibilitate vremelnica de a proba filiatia fata de mama si anume pana când se procura certificatul de nastere, atunci nu se poate introduce actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama. Imposibilitatea absoluta de a dovedi filiatia fata de mama cu certificatul de nastere exista, de exemplu, in cazul in care copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti sau când copilul nu cunoaste justificat locul înregistrarii nasterii sale, ori nu s-a înregistrat numele adevaratilor parinti.
In ce priveste cel de-al doilea caz prevazut de art. 50 Codul Familiei, in care se poate introduce actiune in stabilirea filiatiei fata de mama, sunt de facut unele precizari:
-    nu este suficient sa se conteste realitatea celor cuprinse in certificatul de nastere pentru a se putea introduce actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama, ci mai trebuie ca sa se poata face aceasta contestare, ceea ce înseamna ca, daca sunt aplicabile dispozitiile art. 51 Codul Familiei, nu se poate contesta filiatia aratata de certificatul de nastere si de folosirea starii civile, ambele fiind concordante, si deci, nu se poate introduce actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama;
-    contestarea realitatii celor cuprinse in certificatul de nastere nu trebuie facuta neaparat înainte de introducerea actiunii in stabilirea filiatiei fata de mama, putându-se reclama o alta stare civila prin combaterea celor cuprinse in certificatul de nastere in cadrul aceleiasi actiuni.[5]
Situatiile speciale in care se poate introduce actiunea in stabilirea maternitatii sunt urmatoarele:
1)  La adoptie se intocmeste un nou act de nastere al adoptatului, in care adoptatorii sunt trecuti ca parinti firesti. In aceste conditii, existând certificat de nastere, se pune întrebarea daca adoptatul poate porni actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama. Deosebim doua situatii:
    A. Pretinsa mama este altcineva decât adoptatoarea. Adoptatul poate introduce actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama, daca se îndeplinesc cerintele prevazute de art. 50 Codul Familiei. Astfel, se poate introduce actiunea daca adoptatul se gaseste in imposibilitatea absoluta de a-si putea dovedi cu certificatul de nastere maternitatea sa fireasca[6] sau daca se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul de nastere. Aceasta înseamna, in prima situatie, ca nasterea adoptatului a fost înregistrata sau ca el a fost înregistrat ca nascut din parinti necunoscuti, ori nu se cunoaste locul înregistrarii nasterii si, in cea de-a doua situatie, copilul are certificat de nastere, dar se contesta realitatea celor ce cuprinde. Urmatoarele argumente se pot invoca in sprijinul solutiei date:
a) interesul celui adoptat. Adoptia produce efecte de la data încheierii ei, pentru viitor. Asa fiind, adoptatul are interesul de a-si stabili filiatia si pentru trecut, când in favoarea lui s-ar fi putut sa se nasca unele drepturi, de exemplu succesorale. Tot astfel, cel adoptat are interesul de a avea stabilita filiatia sa fata de mama fireasca, pentru cazul in care s-ar desface sau desfiinta adoptia ori adoptatorii ar fi decazuti din drepturile parintesti.
b) interesul general obstesc. Casatoria este oprita intre rudele firesti apropiate. In cazul adoptiei, se mentine impedimentul la casatorie dintre adoptat si rudele sale firesti.[7]
    B. Pretinsa mama este însasi adoptatoarea. Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama poate fi pornita in conditiile art. 50 Codul Familiei, pe de o parte, deoarece adoptatul are interesul de a-si avea stabilita filiatia si pentru trecut, adica pe perioada de timp anterioara adoptiei, când s-ar fi putut naste anumite drepturi in favoarea lui, si pe de alta parte, daca se stabileste filiatia fireasca fata de mama, adoptia este lovita de nulitate, caci parintele nu poate adopta propriul sau copil.[8]
2) Se poate pune întrebarea daca - se poate contesta realitatea celor cuprinse in certificatul de nastere în cazul în care filiatia fata de mama este stabilita prin recunoastere, iar nu prin certificatul constatator al nasterii? Recunoasterea de maternitate care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata (art. 49 Codul Familiei). Primul interesat este copilul recunoscut. Contestarea recunoasterii înseamna implicit contestarea celor aratate de certificatul de nastere, in sensul art. 50 Codul Familiei. Daca se reuseste in contestarea recunoasterii înseamna ca se reuseste si in contestarea realitatii celor aratate de certificatul de nastere, si deci cel in cauza se gaseste in situatia de a nu avea filiatia fata de mama stabilita, de a nu si-o putea dovedi cu certificatul de nastere. Astfel fiind, el poate introduce actiune in stabilirea filiatiei fata de mama. Aceasta actiune presupune ca s-a admis contestarea recunoasterii de maternitate. Actiunea in contestarea recunoasterii si actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama sunt distincte.
3) Pe baza hotarârii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila de stabilire a filiatiei si înregistrata in registrul de stare civila[9], s-a eliberat certificatul de nastere. Se mai poate contesta realitatea celor aratate de acest certificat de nastere, in sensul art. 50 Codul Familiei? In raspunsul la aceasta întrebare trebuie sa deosebim:
    A. Intre parti. Hotarârea judecatoreasca definitiva si irevocabila se bucura de autoritate de lucru judecat intre parti. Astfel fiind, filiatia stabilita in acest fel nu mai poate fi supusa discutiei si nu se mai poate contesta realitatea celor aratate de certificatul de nastere, in sensul art. 50 Codul Familiei, daca aceasta contestare ar însemna nesocotirea puterii de lucru judecat a hotarârii judecatoresti.
    B. Fata de terti. Hotarârile judecatoresti produc, in materie de stare civila, efecte si fata de cel de-al treilea, deoarece starea civila este indivizibila, adica aceeasi fata de toata lumea. Tertii au insa posibilitatea sa înlature efectele hotarârilor judecatoresti daca reusesc sa faca, in justitie, dovada contrara.[10] Dar înlaturarea acestor efecte înseamna, implicit, si combaterea realitatii celor cuprinse in certificatul de nastere, in sensul art. 50 Codul Familiei. Aceasta înseamna ca cel in cauza nu mai poate face dovada filiatiei sale fata de mama prin certificatul de nastere. De aceea, se poate introduce actiune in stabilirea filiatiei fata de mama, etc.
            Actiunea in justitie pentru stabilirea filiatiei fata de mama apartine numai copilului (art. 52 Codul Familiei). In ceea ce priveste introducerea actiunii, deosebim urmatoarele situatii:
a)      Copilul are capacitate de exercitiu;
           In aceasta situatie, actiunea se poate introduce numai de copil. Dat fiind caracterul personal al dreptului la actiune, introducerea acesteia nu se poate face de catre creditorii copilului, potrivit prevederilor Codului Civil, in cazul inactiunii lui.
b)     Copilul are capacitate de exercitiu restrânsa;
c)     Actiunea se poate introduce de copil, fara a avea nevoie de încuviintarea prealabila a ocrotitorului sau legal[11], deoarece actiunea la care ne referim are un caracter personal, in timp ce incuviintarea prealabila priveste interese patrimoniale, si nu personale, iar o dispozitie legala nu prevede o derogare in acest sens, asa cum prevede in privinta introducerii actiunii prin reprezentantul legal, caci si reprezentarea, in lipsa unui text derogator, priveste tot interese patrimoniale (art. 9 Decretul nr. 31 din 1954).
d)     Copilul este lipsit de capacitate de exercitiu, adica este minor sub 14 ani sau este pus sub interdictie;
           In aceasta situatie, actiunea poate fi pornita de reprezentantul legal al copilului. Pentru introducerea actiunii, acesta nu are nevoie de incuviintarea autoritatii tutelare[12]
e)     Alte cazuri când copilul este in imposibilitate de a introduce actiunea;
           In anumite situatii, legea prevede posibilitatea instituirii curatelei, precum boala, lipsa îndelungata sau disparitia copilului. Curatorul numit copilului nu poate porni actiune pentru stabilirea filiatiei fata de mama, deoarece, pe de o parte, el are dreptul sa reprezinte pe copil numai in interesele sale patrimoniale si, pe de alta parte, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitatii celui in favoarea caruia se dispune aceasta masura de ocrotire[13]. Curatorul numit, in cazul in care exista interese contrare intre copil si reprezentantul sau legal cu privire la stabilirea maternitatii, poate porni, in locul reprezentantului legal, actiunea.
f)      Copilul decedat;
           In aceasta situatie, mostenitorii copilului nu au dreptul de a porni actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama, dar o pot continua daca fusese introdusa de copil, care a decedat înainte de terminarea procesului. Cu toate acestea, mostenitorii nu pot continua actiunea[14] - daca însusi copilul a renuntat la actiune;
                   - daca actiunea s-a perimat. Pot continua actiunea, in conditiile aratate, atât mostenitorul legal, cat si cel testamentar.
g)     Procurorul;
           Acesta nu poate introduce actiunea, datorita caracterului sau personal[15], iar un text expres care sa permita reprezentarea prin procuror nu exista, caci drepturile personale nepatrimoniale nu pot fi exercitate pe cale de reprezentare decât in cazurile in care legea îngaduie aceasta, ceea ce legea face numai in privinta reprezentantului legal al copilului lipsit de capacitate de exercitiu. El poate interveni insa oricând in cursul procesului si exercita orice cale de atac[16].
           Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama se introduce împotriva pretinsei mame, iar dupa moartea acesteia împotriva mostenitorilor pretinsei mame.
           Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama nu se prescrie in timpul vietii copilului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva