Оплаченная реклама

sâmbătă, 10 august 2013

Actiunile de stare civila

Acţiunile de stare civilă (acţiunile de stat) sunt acele acţi­uni (mijloace de apărare a drepturilor civile) adresate justiţiei prin care se urmăreşte stabilirea sau modificarea unuia sau a unora dintre elementele stării civile a unei persoane.
A. După obiectul lor, acţiunile de stare civilă se împart în:
a) Acţiuni în reclamaţie de stat, prin care o persoană cere justiţiei să i se recunoască (ori stabilească) o stare civilă, alta decât cea aparentă. De pildă, acţiunea prin care un copil din afara căsăto­riei cere să i se stabilească judecătoreşte paternitatea faţă de un anu­mit bărbat, care este tatăl său din afara căsătoriei; sau acţiunea prin care un copil găsit şi înregistrat ca născut din părinţi necunoscuţi cere să i se stabilească maternitatea faţă de femeia care l-a născut şi care este în realitate mama sa.
b) Acţiuni în contestaţie de stat, sunt cele prin care se urmă­reşte să se înlăture o anumită stare civilă, aparentă, contestându-se că ea ar corespunde realităţii. Aşa este, de pildă, acţiunea în tăgada paternităţii (art. 54 C. fam.), prin care soţul unei femei căsătorite care a dat naştere unui copil - soţ prezumat de lege ca fiind tatăl acelui copil - cere instanţei să înlăture această prezumţie legală, învederând că este cu neputinţă ca el să fie tatăl copilului; tot aşa este acţiunea prin care o persoană interesată contestă filiaţia unui copil din afara căsătoriei, ce fusese stabilită prin recunoaştere voluntară, învederând că acea recunoaştere nu corespunde realităţii (art. 58 C. fam.).
Efectele admiterii unei acţiuni în reclamaţie de stat, sau a unei acţiuni în contestaţie de stat sunt retroactive, în sensul că starea civilă reclamată şi recunoscută prin hotărârea instanţei este considerată a fi fost, de la bun început, starea civilă reală a persoanei, respectiv că starea civilă contestată (tăgăduită) este considerată a nu fi existat niciodată, persoana respectivă dobândind - şi pentru trecut - o altă stare civilă decât aceea aparentă, înlăturată prin admiterea acţiunii.
c) Acţiunile în modificare de stat sunt cele care tind să schimbe numai pentru viitor starea civilă existentă în momentul introducerii lor, înlocuind-o cu o stare civilă diferită. Astfel sunt, de pildă, acţiunile de divorţ (desfacerea căsătoriei) şi cele de desfacere a înfierii, a căror admitere modifică doar pentru viitor starea civilă (de persoană căsătorită, respectiv înfiată) a părţii în cauză.
B. După un alt criteriu - acela al persoanelor îndreptăţite să le exercite - acţiunile de stare civilă se clasifică în:
- acţiuni care pot fi introduse de orice persoană interesată (cum sunt acţiunile de contestarea recunoaşterii de filiaţie, acţiunile de nulitate absolută a căsătoriei sau a înfierii etc.);
- acţiuni care pot fi intentate numai de persoanele expres şi limitativ prevăzute de lege, cum sunt acţiunea în stabilirea filiaţiei, cea în tăgăduirea paternităţii, cea în desfacerea sau anularea (nulitate relativă!) adopţiei, etc.
- în fine, acţiuni care pot fi intentate numai de către titularul stării civile respective (cum sunt, de pildă, acţiunea de divorţ sau acţiunea de anularea căsătoriei (nulitate relativă).
Acţiunile de stare civilă prezintă următoarele caractere juridi­ce: sunt indisponibile; sunt imprescriptibile; au un caracter strict per­sonal.
Indisponibilitatea acţiunilor de stare civilă semnifică faptul că titularul dreptului la acţiune nu este îndreptăţit să o cedeze ori să tranzacţioneze cu privire la obiectul cauzei (adică, cu privire la elementul stării civile la care acţiunea se referă). De ex. mama nu poate renunţa la acţiunea în stabilirea paternităţii copilului său minor (nici măcar cu încuviinţarea autorităţii tutelare), căci este vorba de un drept personal nepatrimonial al copilului, care este - prin natura sa  - inalienabil.
Imprescriptibilitatea acţiunilor de stare civilă înseamnă că ele pot fi introduse oricând, nefiind supuse prescripţiei extinctive, aşa cum nu sunt supuse acestei prescripţii nici drepturile extrapatrimoniale ocrotite prin aceste acţiuni.
Ştim însă, de la materia prescripţiei, că - prin excepţie de la acest caracter - există totuşi unele acţiuni de stare civilă care se prescriu, trebuind să fie introduse într-un anumit termen, relativ scurt: acţiunea în anularea căsătoriei pentru vicii de consimţământ (6 luni, conform art. 21 C. fam.), acţiunea în tăgada paternităţii (6 luni, conform art. 55 C. fam.) şi acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei (un an, conform art. 60 C. fam.).
Personalitatea acţiunilor de stare civilă înseamnă că, în principiu, numai titularul stării civile (ori reprezentantul său legal, în cazul incapabililor) este îndreptăţit să exercite acţiunea. Aşa fiind, acţiunile de stat nu pot fi exercitate de creditorii chirografari pe calea acţiunii oblice, nici de moştenitorii celui îndreptăţit (cel mult, când legea permite, moştenitorii pot continua acţiunea intentată de titularul ulterior decedat) şi nici de către procuror pe baza art. 45 C. pr. civ. (care exceptează expres acţiunile "strict personale").
Hotărârile judecătoreşti prin care s-au soluţionat acţiuni de stare civilă sunt opozabile erga omnes - deci nu numai faţă de părţile în litigiu, ci şi faţă de terţele persoane, care sunt însă îndreptăţite să facă, tot prin justiţie, proba contrară. Aşadar, hotărârile sunt opozabile terţelor persoane numai cu titlu de prezumţii relative de adevăr, care pot fi răsturnate prin proba contrară (spre deosebire de efectele faţă de părţile în litigiu, cărora autoritatea de lucru judecat li se opune cu titlu de prezumţie absolută, irefragabilă).





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva