Оплаченная реклама

duminică, 11 august 2013

Bancile comerciale

BĂNCILE COMERCIALE (DE DEPOZIT) ŞI ROLUL LOR  ÎN SISTEMUL BANCAR

Apariţia băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comerţului cu cetăţile îndepărtate şi acumularea capitalului monetar în special pe această bază , expresie a dezvoltării producţiei manufacturiere şi a expansiunii generale a economiei . Legate de nevoile comerţului şi desfăşurând principalele operaţiuni prin intermediul efectelor comerciale , în mod firesc băncile au primit atributul de comerciale .
În epoca contemporană , locul şi rolul băncilor în economie este strâns legat de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii investiţii , relaţie hotărâtoare în creşterea economică .
Conceptele moderne privind dezvoltarea ecomonică consideră ca un rezultat necesar al evoluţiei societăţii obţinerea de economii ale agenţilor economici sau persoanelor , reprezentând venituri neconsumate în perioada curentă şi destinată utilizării viitoare . În cadrul aceloraşi concepte , investiţiile reprezentând achiziţia de instalaţii şi echipament , structuri , maşini şi inventar , destinate dezvoltării producţiei , reprezintă o altă realitate a economiei şi expansiunii ei ce afectează pe agenţii economici .
Agenţii economici îşi găsesc resursele necesare realizării investiţiilor pe două căi : fie prin utilizarea propriilor economii , fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin bănci , în procesul de reciclare şi valorificare a capitalurilor monetare în economie .
În acest fel se crează condiţiile unei ample redistribuiri a capitalurilor , tot mai mari odată cu evoluţia istorică , vehiculate de o largă reţea de intermediari care au fost exclusiv , la început , şi preponderent apoi , în structura sistemului bancar în formare , băncile comerciale sau de depozit .
Creaţia monetară , ca factor specific al funţionalităţii băncilor , a stat la rândul său la baza definirii locului şi rolului băncilor în economie .
Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii monetare , a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în circulaţia creanţe asupra lor înseşi , care sporesc masa mijloacelor de plată , volumul circulaţiei monetare .
Caracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor monetare în monedă .
Forma principală a creaţiei monetare este emisiunea de bancnote . La început aceastã funcţie era deschisă tuturor băncilor pentru ca ulterior să fie una specifică băncii de emisiune .
Totuşi , băncile comerciale tipice îşi aduc aportul lor la creaţia monetară prin transformarea activelor nemonetare (conturi , obligaţii) fără putere liberatorie în instrumente de plată . Înscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizează) constituie momentul creaţiei unei monede adiţionale specifice , moneda scripturală .
Un timp , în Anglia , Franţa , SUA şi alte ţări , o mare parte a băncilor de depozit efectuau şi operaţiuni de emisiune . Multiplicarea acestor centre de emisiune a condus la crearea condiţiilor de Încălcare a normelor de emisiune şi încărcarea canalelor circulaţiei cu bancnote emise cu sau fără justificare economică . La momentul reglementării acestei chestiuni , în 1913 , în SUA , numărul băncilor împuternicite să emită bancnote depăşea 7500 .
Aşa încât , la momente istorice diferite şi în funcţie de condiţiile proprii , toate ţările dezvoltate au fost nevoite să delimiteze foarte clar funcţiile băncii de emisiune , acestea concentrându-se de regulă la o singură bancă , banca centrală . În SUA , spre exemplu , deşi există 12 bănci federale de emisiune , acestea acţionează ca un tot unitar sub egida unei autorităţi monetare unice .
O altă tendinţă care s-a manifestat în sânul băncilor o întreagă epocă, este specializarea băncilor , care deşi în descreştere , nu încetează să caracterizeze lumea băncilor . Separarea şi independenţa băncilor specializate este în momentul delimitării sferei de competenţă şi de activitate a băncilor de depozit .
Un moment important în evoluţia băncilor l-a reprezentat criza economică din anii 1929 – 1933 , care s-a manifestat în toate ţările dezvoltate , dar a avut efecte devastatoare în SUA prin crahul bancar de proporţii (36 % din bănci fiind declarate în stare de faliment) . Acest eveniment a impus o reglementare severă în regimul băncilor , care sã acţioneze în direcţia protejării deponenţilor . În mod necesar , statutul băncii de depozit a trebuit să fie bine conturat , impunându-se un regim limitativ de control asupra instituţiilor de credit ce primesc depuneri şi asupra modului de folosire a acestor resurse în procesul creditării .
În acest cadru s-a delimitat , mai exact , accepţiunea de bancă de depozit , spre deosebire de celelalte bănci .
S-a ajuns astfel la o delimitare clară în bănci de depozit şi bănci specializate , generalizată în toate structurile naţionale ale sistemelor bancare în ciuda diferenţelor de la ţară la ţară , diferenţe care sunt rezultatul fie al evoluţiilor anterioare , fie al elementelor tradiţionale ce se perpetuează , fie al suflului înnoirilor la care sunt supuse .
O caracteristică a băncilor comerciale sau de depozit (acceptate de regulă fără o asemenea calificare expresă) este aceea că efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare . Activitatea lor este diversă şi se poate modifica liber în funcţie de cerinţe , posibilităţi şi propria orientare .
Totuşi , operaţiunile de bază sunt reprezentate de constituirea de depozite şi utilizarea lor în scopul acordării de credite agentilor economici .
Ele sunt organizate ca societăţi comerciale şi urmăresc obţinerea de profit .
Schematic , operaţiunile băncilor ca intermediari bancari pot fi reprezentate în felul următor .

STATUL                                                                                                                                                           STATUL

                                                                      Relaţii directe
  AGENŢI                                                                                                                                                 AGENŢI
ECONOMICI                                                                                                                                   ECONOMICI
                                                                      Intermediarul
                                                             bancar       
POPULAŢIA                                                                                                                                  POPULAŢIA



                                                             ACTIVE               PASIVE

Fig. 2.1. Relaţii de credit ; directe şi prin intermediari

Băncile specializate include o sferă largă de instituţii de credit , cu o gamă largă de diferenţieri şi implicit cu statute diferite de la ţară la ţară.
Băncile specializate efectuează , în ansamblul lor , totalitatea operaţiunilor bancare . Fiecare dintre ele sunt supuse unor limitări privind funcţionalitatea lor , fie că îşi asumă în exclusivitate anumite operaţiuni .
Limitările se referă la raza de implantare (teritoriale sau de ramură) sau de statulul lor social particular (acţionând ca bănci cu caracter cooperativ sau mutual) .





Principalii intermediari în SUA


Tipul principalilor intermediari
Active (mld dolari) sfârşitul anului
1970
1980
1990
Instituţii (bănci) de depozit



Bănci comerciale
517
1357
3356
Asociaţii de economii şi împrumut
171
614
1098
Bănci mutuale de economii
79
170
264
Uniuni de credit
18
67
215
Instituţii de economii



Companii de asigurări de viaţă
201
464
1409
Companii de asigurare de bunuri
50
174
528
Fonduri de pensii (private)
112
470
1169
Fonduri de pensii (de stat)
60
198
806
Intermediari de plasament



Companii financiare
64
202
574
Fonduri comune de creanţe
47
62
609
Fonduri comune de creanţe
(pe piaţa monetară)
-
76
499

Sursa :         F. Mishkin : The Economics of Money , Banking and Financial
Markets
                            Harper Collinns - 1992




Sistemul bancar în Franţa
(structură şi dimensiuni 1989)


Număr de bănci
Număr de ghişee
Depozite
%
Creanţe
%
I. Bănci
- Naţionale (Nationale de Paris, Credit Lyonnaris , Societe Generale)
404
10.143
41
35
II. Bănci cooperative
- de credit agricol mutual , populare mutual , cooperative etc.
- case de economii şi prevedere
421
15.500
29
24
III. Societăţi financiare afiliate la casele naţionale de credit sau organisme profesionale de comun leasing , mobiliar , echipament etc.
1062
-
1,7
13,1
IV. Instituţii financiare specializate (de dezvoltare , regională , pentru micile intreprinderi , funciar , de locuinţe , de cooperare etc.
32
-
0,8
13,6
V. Casele de titluri sau băncile de afaceri
144
-
-
-
TOTAL
2063
-
100
100

Sursa : XXX L’organisation de systeme bancaire francais , Problemes economique , nr. 2206/1991



Sistemul bancar în ţările dezvoltate
Structură şi implementare (1989)


A.   Structuri şi ponderi (determinate în total active) %
Tabel 2.3.
Ţara
Bănci comer-ciale
Alte restituiri de depozit
Instituţii de speciali-tate
Societăţi finan-ciare
Societăţi de asigu-rare
Fonduri de pensii
Fonduri de plasa-ment
SUA
33
21
5
4
15
16
6
Japonia
37
22
25
-
7
-
9
Germania
25
47
7
-
16
2
3
Olanda
38
20
8
-
8
24
2
Canada
44
19
9
2
10
15
-
Suedia
34
11
23
4
12
14
1
Australia
31
28
1
11
17
11
1
Italia
64
20
16
-
-
-
-
Spania
61
28
9
-
2
-
-
Belgia
64
7
21
-
7
-
1
Austria
74
21
-
-
4
-
1








B.    Oficii bancare ; număr şi destinaţie
Tabel 2.4.

Ţara
Numărul oficiilor bancare
Densitate : unităţi la 100.000 loc
Propriu zise
incluzând oficiile poştale
Propriu zise
Se adaugă poştale
SUA
56.866
-
24
-
Japonia
44.078
67.050
37
56
Germania
44.698
62.625
73
102
Franţa
23.385
42.573
46
77
Anglia
20.541
42.204
37
75
Olanda
6.529
9.220
45
64
Canada
7.331
-
29
-
Suedia
3.557
-
43
-
Australia
10.538
-
68
-
Italia
12.965
-
23
-
Spania
31.117
-
81
-
Belgia
3.741
-
38
-
Austria
5.331
-
71
-

Sursa : G. Broker : Competition on Banking , OELD Paris 1989




În acelaşi sens unele îşi afirmă caracterul nelucrativ (unele case de economii şi prevederi) sau caracterul public.
Între băncile specializate un loc deosebit îl ocupă instituţiile de credit specializate cărora le-a fost evidenţiată o misiune de interes public ; creditarea pe termen mijlociu şi lung a unor ramuri (frecvent agricultura) , sprijinirea acţiunilor de credit ipotecar imobiliar ; creditarea colectivităţilor locale , etc.
Societăţile financiare , în fapt societăţi de credit , sunt prezenţe importante în activitatea economică în toate ţările dezvoltate : sunt instituţii de credit care pe de-o parte nu sunt autorizate să primească depozite , iar pe de altă parte nu pot efectua decât operaţiunile pentru care au fost abilitate prin lege sau convenţia .
Principalele lor orientări sunt : leasing-ul , factoring-ul , acordarea şi garantarea de credite pe termen mijlociu şi lung pentru intreprinderi , creditarea mărfurilor cu plata în rate , creditarea locuinţelor cu garanţii ipotecare , gestiunea mijloacelor de plată , în special prin cărţi de credit .
În considerarea structurii sistemului bancar trebuie avut în vedere că în componentele naţionale se afirmă şi trăsături generale , dar şi particularităţi ale alcătuirii verigilor componente .
Astfel SUA (tabelul 2.1.) , în mod firesc se consideră în componenţa sistemului de instituţii aflate în postura de furnizori importanţi de resurse , cum ar fi companiile de asigurări , instituţiile ce constituie şi administrează fondurile de pensii , fondurile comune de creanţe etc.
Dimpotrivă , în alte ţări , Franţa , de exemplu (tabel 2.2.) , instituţii de credit importante : Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni , Poşta , deţinătoare a conturilor de depuneri poştale , sunt ataşate Tezaurului şi nu sunt cuprinse în sistemul bancar . Cum însă Tezaurul este el însuşi considerat partener în sistemul de credit al economiei , putem aprecia că nu este de fapt decât o interpretare formală ce ţine de subordonarea ierarhică a participanţilor .
Unele din băncile specializate acţionează ca intermediari în anumite ramuri sau domenii de activitate desfăşurând activităţi de mobilizare a resuselor , cât şi de distribuire a creditelor în sfera lor specifică , în cadrul unui echilibru relativ între operaţiunile pasive şi active proprii .
O mare parte din băncile specializate sunt însă unităţi profilate unilateral , fie primordial pentru mobilizarea de resurse , fie preponderent pentru acordarea creditelor din resurse ce-I sunt puse la dispoziţie .
În acest cadru , alte instituţii , de regulă băncile comerciale în special , joacă rolul de intermediar . Astfel băncile comerciale îţi exercită rolul lor de intermediar nu numai între agenţii din afara sistemului bancar , ci au un rol major în reciclarea şi valorificarea capitalului , în mobilizarea de resurse şi distribuirea de credite în însuşi sistemul bancar , deci intermediază între verigile sistemului bancar .
În acest proces se afirmă şi se detaşează ca principale funcţii ale băncilor comerciale cele două laturi ale intermedierii :
-         mobilizarea resurselor ;
-         distribuirea creditelor .
Legătura directă cu mii şi milioane de agenţi economici , titulari de cont , în legătură cu constituirea şi utilizarea depozitelor , conferă băncilor , în general , băncilor comerciale în special , o altă principală funcţie în economia modernă , aceea de centru de efectuare a plăţilor între titularii de cont şi prin aceasta băncile determină şi cadrează fluxurile circulaţiei monetare scripturale.
În îndeplinirea funcţiilor lor băncile comerciale îndeplinesc anumite operaţiuni specifice considerate şi reunite , după sensul lor în active şi pasive .



Bilanţul tuturor băncilor comerciale SUA
la sfârşitul anului 1990
(expresii procentuale)

Tabel 2.5.
ACTIVE
PASIVE
Rezerve
2
Depozite la vedere
18
Numerar
3
Depozite stabile

Disponibilităţi la bănci
2
Depozite din economii
17
Titluri de stat şi ale agenţilor guvernamentali

13
Depozite mici (sub 100.000) la termen

19
Titluri administraţie locală şi alte titluri

6
Depozite mari (peste 100.000) la termen

15
Credite
- pentru comerţ şi industrie
- ipotecă
- de consum
- interbancare
- alte credite

19
24
11
6
7
Împrumuturi
24
Alte active
7
Capital
7
Total
100






















r0 �Wt ] x�^ h Z ng=RO style='font-size: 14.0pt;font-family:Symbol;mso-fareast-font-family:Symbol;mso-bidi-font-family: Symbol;mso-ansi-language:RO'>·                   Activele exigibile unde toate operaţiile de credit a SEBC trebuie să fie efectuate asupra unei baze de siguranţă (art.18 ce priveşte Protocolul asupra SEBC şi BCE)

·                   Sisteme de plăţi ce abordează atât operaţiile de plăţi cât şi cele de titluri de valoare. SEBC a pus în funcţiune două tiuri de mecanisme de plăţi:
a)                 Sistemul TARGET (ACRONIMUL LUI Trans-european Automated Real – time Gross settlement Express Transfer) pentru plăţile interbancare.
b)                 Sistemul de plăţi a titlurilor de valoare.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva