Оплаченная реклама

duminică, 11 august 2013

Calculatorul în societatea americană

În sensul actual a noţiunii de computer, primul calculator a fost conceput de IBM în anii ’50, după care revoluţia informatică s-a propagat exponenţial. La început de sec. 21 s-a instituit o complexă relaţie/influenţă între diverse componente ale progresului, toate favorizând procesul globalizării; în esenţă avem:
-  revoluţia informatică
-  revoluţia comunicaţiilor

În prezent nimeni nu este proprietar al INTERNET, întrucât acesta este alcătuit din circa 50 000 reţele de calculatoare ce acoperă peste 75 de ţări; zilnic sute de milioane utilizatori accesează reţeaua Internet:[1]















Internetul este direct legat de societatea americană, întrucât SUA rămâne „patria calculatorului” (IBM, Microsoft, Silicon Valey, CIP-ul, etc.). În legătură directă cu computerul şi /sau Internetul în societatea americană, amintim o explozie de servicii „nonclasice” ce au invadat lumea afacerilor; managementul firmelor din acest sector este direct dependent de „tehnologia specifică” ce fac obiectul activităţii:
a)      Servicii de telefonie fixă, în care AT&T, MCI şi US Sprint acoperă aproximativ 85% din piaţă, după ce peste un secol AT&T a deţinut monopolul absolut;
b)      Telefonia mobilă este acoperită de două mari reţele concurente; peste 30 milioane persoane folosesc telefonia mobilă şi 25 milioane au pagere.
Ambele tipuri de telefonie s-au automatizat rapid (gestionare date / apeluri, prelucrare pe
calculator, preînregistrare, roboţi, video telefonie, etc.):
-  apeluri asistate pe calculator
-  informaţii şi răspunsuri
-  teleconferinţe
-  serviciile audiotext, fax la cerere
-  servicii online pentru reviste, ziare, biblioteci; se oferă şi informaţii de afaceri.
Firme ce oferă servicii online: Computerue, America Online, Prodigy; e World (proprietar Apple) etc.



[1] E. Hinkelman – USA Business, World Trade Press, 1994; estimările indică circa 1 miliard de persoane ca utilizatori ai Internetului
OGRA� r : C Џ �?_ ATE CLASA a X a  (MANUAL PENTRU LICEE ECONOMICE) de MARIA POPAN

ix � u u Џ �?_ eresate, ea nu are şanse ridicate să supravieţuiască. Desigur, uneori membrii acestor grupuri au valori diferite. Adesea există un consens general asupra unei valori, în timp ce în cazuri concrete ea este interpretată diferit de aceştia. De exemplu, ideea reducerii mărimii sectorului public pare să exprime o valoare împărtăşită în societatea noastră de cele mai importante grupuri care se manifestă public. Dar în cazuri particulare ea este respinsă cu putere: de exemplu, în privinţa privatizării unor mari regii autonome, sindicatele şi mulţi oameni politici s-au opus cu forţă. Al treilea set de teste pe care trebuie să le treacă o alternativă pentru a supravieţui este acela de a satisface constrângeri viitoare. În primul rând, dacă ea implică cheltuieli ridicate, mai mari decât cele pe care decidenţii pot să le asigure, alternativa are mici şanse de a fi promovată. Multe dintre alternativele considerate ca bune sau chiar ca necesare în învăţământ sau în sănătate nu au putut fi menţinute datorită costurilor ridicate pe care le impuneau. În al doilea rând, alternativa trebuie să se poată impune ca acceptabilă public, deci ca acceptabilă pentru cele mai importante grupuri implicate. Uneori acest lucru nu e posibil: orice politică afectează negativ unele grupuri; de aceea, este necesar să se atragă un sprijin puternic din partea celorlalte. În sfârşit, o alternativă trebuie să poată fi acceptată de către politicieni: multe alternative bune sunt eliminate pentru că specialiştii nu găsesc căile de a le face acceptabile de public sau de politicienii aleşi sau de cei numiţi. Altele sunt ţinute în viaţă în speranţa că în viitor climatul politic se va schimba. Alegerea unei alternative depinde mult de capacitatea de a convinge conducerea unui minister, a unei primării sau jumătate plus unu din membrii unei comisii a parlamentului.

Lista scurtă de alternative. Procesul de acceptare a unor alternative şi, corelat, cel de respingere a altora, duce la producerea unei liste scurte de alternative, care vor fi apoi supuse unei analize mai atente, comparării şi, în final, selecţiei dintre ele a politicii urmate. Nu este nevoie ca în urma acestui proces de formulare a listei scurte toţi specialiştii să fi căzut de acord asupra unei singure alternative; mai curând, ei propun decidenţilor un set de alternative care satisfac, mai mult sau mai puţin, criteriile pe care ei le consideră relevante. Odată cu această listă de alternative, sunt propuse şi anumite moduri de a gândi politicile într-un anumit domeniu. Aşa cum subliniază Kingdon (1995: p. 144), această listă nu indică însă şi un consens asupra unei anumite politici: mai curând, ea subliniază că se poate cădea de acord asupra câtorva propuneri, dintre care se va putea apoi alege politica promovată.


o:p>&� N ; / Џ �?_ n>






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva