Оплаченная реклама

sâmbătă, 10 august 2013

Caracterele juridice ale starii civile

Ca noţiune com­plexă şi sintetică, înglobând mai multe drepturi şi obligaţii civile de natură extrapatrimonială, starea civilă prezintă, neîndoielnic, toate acele caractere juridice despre care am văzut că sunt proprii drepturilor civile personale, extrapatrimoniale: opozabilitate erga omnes, inaliena­bi­li­ta­te, imprescriptibilitate, personalitate şi universalitate. Unele din aceste caractere se manifestă însă în mod particular (deosebit) în cadrul stării civile. Astfel:
a) Starea civilă a persoanei este indivizibilă, ea nu poate fi scindată. O persoană căsătorită are această stare civilă nu numai în raport cu soţul (soţia), ci în raporturile cu toţi ceilalţi subiecţi de drept; copilul născut din căsătorie este privit ca având filiaţia stabilită (prin prezumţie legală faţă de soţul mamei sale, nu numai în raport cu acesta (tatăl său prezumat), ci faţă de toată lumea; etc. Acest caracter juridic -indivizibilitatea - este, în acelaşi timp, o consecinţă a opozabili­tăţii erga omnes a stării civile.
b) Starea civilă este indisponibilă, în sensul că persoana nu poate "dispune" de ea, nu o poate înstrăina prin act juridic, nici nu poate renunţa la ea; acest caracter decurge firesc din caracterul inalienabil al oricărui drept civil subiectiv extrapatrimonial. Aceasta nu înseamnă, însă, că persoana nu poate săvârşi fapte sau încheia acte juridice de care legea leagă anumite modificări ale stării civile: căsătoria, adopţia, divorţul etc.; dar aceste modificări se produc în temeiul legii, nu în temeiul voinţei părţii, ele neputând fi considerate a aduce vreo atingere principiului indisponibilităţii.
c) Starea civilă este imprescriptibilă, atât extinctiv cât şi achizitiv - aşa cum sunt toate drepturile personale, extrapatrimoniale. Prin urmare, starea de persoană căsătorită, ori de copil recunoscut de tatăl său, nu se pierde, oricât timp persoana nu s-ar folosi de acea stare civilă; tot astfel, o stare civilă nu se poate dobândi legal, oricât timp o persoană s-ar folosi în fapt de ea.
d) Starea civilă are un caracter strict personal, neputând fi exercitată (utilizată) pe cale de reprezentare. Prin excepţie, însă, unele acţiuni de stare civilă pot fi introduse sau continuate de către moştenitori ori de către reprezentanţii legali ai persoanei (de ex. acţiunea în tăgada paternităţii poate fi continuată de moştenitori; cea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei se porneşte, în numele copilului, de către mamă; etc.).
e) Starea civilă are un caracter de universalitate, în sensul că absolut fiecare persoană are o anumită stare civilă, fie că este conştientă de acest fapt sau nu, fie că se foloseşte de acea stare civilă sau nu;
f) de asemenea, starea civilă are un caracter de legalitate, în sensul că ea este guvernată şi stabilită prin lege, iar nu prin voinţa individului. Normele juridice în materie de stare civilă - fiind edictate în interesul general al societăţii - au un caracter imperativ, neputându-se deroga de la ele.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva