Оплаченная реклама

duminică, 11 august 2013

Casele de economii si cooperatia de credit


CASELE DE ECONOMII ŞI COOPERAŢIA DE CREDIT

Economia modernă , prin reţeaua sa ramificată de agenţii bancare şi prin sprijinul de prevedere , uneori impus de experienţa socială , efectuează o operativă şi eficientă valorificare a celor mai modeste disponibilităţi băneşti care prin colectare şi concentrare , devin componente puternice ale capitalului financiar .
Experienţa tărilor dezvoltate arată clar că volumul capitalurilor anuale mobilizate din economiile familiilor se ridică la sume importante rivalizând acumulările intreprinderilor .

Economiile populaţiei şi ale intrepriderilor
(în procente din PIB)
Tabel 2.6.

Ţara
Populaţia
Companiile
1974
1988
1974
1988
SUA
6,56
2,96
1,36
1,65
Germania
9,23
7,85
4,75
4,36
Japonia
16,18
10,15
0,62
2,18
Franţa
14,10
8,47
8,62
10,07
Anglia
8,45
2,89
14,13
13,82

Sursa : “Computers nationaux trimestriels” , no 4/1989

În aceste condiţii , în care economiile populaţiei reprezintă o redutabilă forţă financiară , când sursele unor ţări se fundamentează pe procesul de economisire , devin mai pregnante căutările privind determinantele şi motivaţiile acestui proces , preocupările pentru a influenţa raportul dintre consum şi economisire , în scopul creşterii capacităţii financiare a statelor respective , poziţia care se confruntă adesea , în unele ţări , cu preferinţă pentru angajarea în comun a unei mari părţi a venitului disponibil .
De vastul proces de economisire ce caracterizează economiile tuturor statelor se leagă şi existenţa caselor de economii şi a cooperativelor de credit .
Casele de economii reprezintă o verigă importantă a sistemului bancar . Ele sunt fie instituţii care au ca principale atribuţii funcţionale mobilizarea economiilor , dar şi bănci ale autorităţilor locale şi ale instituţiilor de prevederi (deţinătorilor fondurilor constituite pentru pensii şi de asigurări sociale) .
Resursele considerabile mobilizate de casele de economii sunt în principal depozite pe termen lung , astfel că aceste instituţii îndeplinesc îndeosebi un rol unilateral de a constitui resurse şi a le transfera în sistemul bancar şi pe piaţa capitalurilor pentru redistribuire.
Utilizarea resurselor constituite determină sensul acestor redistribuiri :
-         o parte importantă a resurselor sunt folosite pentru achiziţia bonurilor de tezaur . Se asigură astfel o marjă de lichiditate pentru a satisface cererile de retragere a drepturilor ;
-         o parte a resurselor sunt utilizate pentru mobilizarea unor efecte privind creditul pe termen mijlociu şi lung (echipamente , construcţii) prin instituţii de credit specializate) ;
-         o parte a resurselor se utilizează pentru achiziţia de obligaţiuni de stat , acţiuni şi participaţii la capital .
Structura specifică a activelor şi pasivelor băncilor de economii este edificatoare dacă ne referim la instituţiile principale din acest domeniu ce funcţionează în SUA (tabel 2.7.) .


Instituţiile de economii din SUA (iunie 1987)
Active şi pasive semnificative – mld. Dolari
Tabel 2.7.
Posturi bilanţiere
Saving and Loan Association
Mutual Saving Banks
Total bilanţ
949
509
Active


   Titluri guvernamentale
138 (14,5%)

   Credite ipotecare
525 (55,3%)
347 (68,2%)
   Alte împrumuturi
286 (30,2%)
67 (13,2%)
Pasive


   Depozite din economii
716 (75,4%)
378 (74,2%)

Sursa : “Federal Rezerve Bulletin”

Dimensiunile economisirii în SUA pot fi apreciate prin reţeaua instituţiilor principale : Savings and Loan Association în număr de circa 2900 şi Mutual Savings Banks în număr de circa 400 şi uniunile de credit în număr de aproximativ 12.000 şi cu un total de 16 mld. dolari , completează tabloul unităţilor colectoare de economii din SUA (1987) .
Pe ansamblu , în Statele Unite ale Americii , casele de economii şi cooperativele de credit ocupă un loc important în sistemul bancar , activele lor reunite reprezentând pe ½ din activele băncilor comerciale şi circa ¼ din activele întregului sistem bancar .
Asemănătoare prin menirea lor iniţială , căt şi prin transformările ce le caracterizează , în ţările dezvoltate mai funcţionează o serie de reţele de case de economii cum sunt cooperativele de credit larg extins în Germania , Franţa şi alte ţări .
Casele de economii şi cooperativele de credit ocupă în cadrul sistemului bancar un loc important în toate ţările europene . Un caz deosebit îl reprezintă RFG unde casele de economii , împreună cu cooperativele de credit ocupă un loc preponderent în sistemul bancar în toate dimensiunile sale : depozite , active , credite , număr de unităţi. Acestă situaţia este reflectată în tabelul următor :

Rolul caselor de economii şi băncilor cooperatiste
în sistemul bancar al RFG (1988)
Tabel 2.8.


Depozite
Active valori mobiliare
Credite în sector bancar

Număr bănci

Număr agenţii
Case de economii

40,3

50,3

37,3

585

17.834
Bănci cooperatiste

20,5

24,2

13,9

3.497

19.411
Ambele
60,8
74,5
51,2
4.064
37.345
TOTAL
100,0
100,0
100,0
4.438
30.853

Casele de economii se afirmă ca cea mai mare grupă de instituţii de credit în RFG cu un bilanţ total de 1500 mld. mărci , 500 mld. depozite din economii ; 527 mld. credite ; 26,2 milioane conturi de economii (mai mult de unu pentru fiecare familie) .
Cu un potenţial atât de marcant şi cu o organizare proprie ramificată , casele de economii se angajează în operaţii ample şi dificile , participând la operaţii de investiţii , de bursă şi internaţionale prin reţele proprii . Astfel , inseşi rezultatele finale sau o rentabilitate de 0,8 % faţă de 0,057 (rentabilitate stabilită la bănci , funcţie de ansamblul activelor) pentru ansamblul sectorului bancar în 1988 , devin elocvente .
O ramură importantă a caselor de economii funcţionează sub egida organizaţiilor poştale .
În Japonia , spre exemplu , poşta a devenit una din cele mai mari bănci din lume în primul rând prin volumul depozitelor care în iulie 1988 atingeau 118.000 miliarde de yeni , reprezentând circa 20 % din toate depozitele de economii , din totalul de 638.000 mld. yeni .
De asemenea , reţeaua poştală este deosebit de ramificată şi asigură o bună servire , întrucât circa 19.000 din cele 23.673 birouri de poştă efectuează operaţii cu caracter bancar .
Şi dimensiunile uriaşe ale acestui potenţial financiar a determinat hotărârea de a privatiza sistemul de economii poştale , girate în prezent de stat , prin Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor .
Şi în Anglia poşta a reprezentat , mai mult de un secol , trunchiul pe care s-a sprijinit un prestigios sistem de case de economii devenit (din 1969) The National Savings Bank .
Aşa cum s-a desprins din cele de mai sus , sistemul băncilor de economii s-a dezvoltat pretutindeni , în principal prin :
-         investiţii de stat înfiinţate şi sprijinite de către acesta ;
-         instituţii de credit cu caracter de ajutorare reciprocă (mutualiste) sau cooperatiste .
În majoritatea ţărilor , statul reglementează şi supraveghează activitatea de economii de regulă prin garantarea depozitelor de economii formate la aceste instituţii şi aplicarea unor norme de lucru care sp protejeze pe cei ce economisesc şi să dezvolte preferinţa de a economisi .
În toate ţările , prin lege , se promovează instrumente de economisire şi îndeosebi scheme de economisire care să răspundă celor mai diverse opţiuni şi care să-I atragă în special pe cei ce economisesc în sisteme regulate şi permanente .
Un exemplu îl oferă Mişcarea Naţională de economii din Anglia (National Savings Movement) care mobilizează în medie economii echivalente cu ½ din economiile anuale ale întregii populaţii (1986) . Aceasta oferă o largă sferă de posibilităţi de economisire sprijinite de faptul că depozitele formate în acest sistem sunt considerate parte a datoriei publice şi prezintă astfel garanţie majoră . Desfăşurarea operaţiunilor este facilă , de mare accesibilitate , la nivelul oficiilor poştale , de regulă fără comisioane şi mai ales scutite de impozite . Acest din urmă aspect nu este de neglijat în condiţiile în care dobânda neimpozabilă de 7 % este echivalentă unui venit din dobânzi supus impozitelor de 9,58 % .
Schemele de economisire oferite de Mişcarea Naţională de economii cuprind în principal : cerificatele de economii , obligaţiunile cu premii , scheme “economiseşte pe măsura veniturilor” şi conturi NSB .
Creditele de economii ca instrumente privilegiate de economii au o limită pe deţinător şi emisiune (1000 lire) , termen de valabilitate de 5 ani şi o dobândă neimpozabilă de 7 % .
O altă reţea , certificatele de economii indexate , asigură o dobândă mai mică , de 4 % , dar , la rambursare ,după 5 ani , valoarea lor normală va fi indexată funcţie de indicele preţurilor de consum . Iniţial , aceste emisiuni au fost destinate în exclusivitate persoanelor vârsnice pentru a asigura menţinerea puterii de cumpărare a economiilor .
Deţinerea peste 5 ani este încurajată prin faptul că în continuare se bonifică o dobândă variabilă , funcţie de piaţă , în condiţiile în care indexarea rămâne variabilă .
Obligaţiunile cu premii emise în cupiuri diferite , de la 5 lire la 10.000 lire , prezintă avantajul că se atribuie un număr distinct de tragere pentru fiecare liră , astfel că se asigură multiple şanse deţinătorilor , funcţie de volumul efectiv al sumei angajate în sistem . După o deţinere de 5 luni , cumpărărtorul obligaţiilor participă la tragerile lunare , la care se acordă premii atrăgătoare (unul de 250.000 lire şi alte loturi , între care cele mai populare sunt cele de 45.000 de premii a câte 50 lire) .
Obligaţiunile de depozit emise în multipli de 50 lire se caracterizează prin faptul că întregul câştig din dobânzi este plătibil la rambursare , la termenul final . La polul opus , obligaţiunile de venit emise în multipli de 1000 de lire se pun la dispoziţia celor care doresc să aibă venituri lunare din dobânzi , care li se bonifică ca atare .
Contractele “economiseşte pe măsura veniturilor” sunt convenite de regulă în opţiunea acţiunii pe termene de 3 sau 5 ani , timp în care titularul se obligă să facă depuneri lunare din salariu în sumele stabilite. La expirarea termenului , sumele economisite şi câştigul din dobânzi urmează să fie folosite pentru achiziţia de acţiuni , de regulă la intrepriderea unde lucrează titularul , în condiţii avantajoase .
Este de menţionat că în alte ţări , în Franţa de pildă , schemele de economii contractuale sub forma livretelor de economii , presupun depuneri regulate pe durate de 3 – 5 ani , la sfârşitul cărora sumele economisite constituie premise de a facilita titularului credite suficiente pentru a-I asigura achiziţia unei locuinţe sau înfiinţarea unei mici intreprinderi (magazine sau ateliere meşteşugăreşti) .
În sfârşit o altă variantă în sistemul Băncilor Naţionale de Economii (NSB) este aliniată sistemului fondurilor de plasament şi investiţii . Conturile de investiţii , deschise deţinătorilor de capital de talie mai mare , permit bonificarea unor dobânzi şi mai mari , diferite de piaţă . întrucât acestea provin din beneficiile rezultate din investirea optimă a depozitelor respective .

*'� s y � 0� n-left:46.35pt;text-indent:-18.0pt; mso-list:l5 level1 lfo10;tab-stops:list 46.35pt'>2.     Ce tipuri de echipamente vor fi necesare?

3.     În ce încăpere vom produce bunul/presta serviciul?
4.     Sânt oare procese critice care nu au fost dezvolate?
5.     Sunt oare unele detalii  sau materiale care sunt dificil de obţinut şi sunt costisitoare în timp?
6.     Sunt oare detalii care pot fi obţinute de peste ocean?
7.     Sunt oare detalii sau materiale care sunt disponibile dintr-o sursă unică?
8.     Care sunt sursele de suport pentru aceste materiale?
Tot aici ar trebui să includem şi costurile de producţie, destulă informaţie pentru a convinge potenţialii investitori că noi înţelegem că costurile noastre vor fi la diferite nivele de producţie, explicaţii ale posibilelor planuri de reducere a costurilor de producţie.

Alte elemente de menţionat la secţiunea Produs/Serviciiu sunt Controlul calităţii, Serviciile Post-vânzări, Reglementările guvernamentale tangenţiale noului proces de producţie, noului produs sau serviciu, Definirea costurilor de producţie – costurilor R&D, producţie, control al calităţii, asigurare, şi alte aspecte

Vânzarea şi Promovarea

Vânzările şi promovarea sunt analizate separat de MK deoarece ele sunt lucruri diferite, vânzarea include diferitele eforturi de convingere a consumatorilor să procure producţia noastră.
Nici un aspect al businessul-ui nu e mai important decât determinarea cum vor fi efectuate vânzările.  Fără vânzări nu există business-un, indiferent cât de bună este producţia, cercetarea de marketing, etc. Descrierea procesului de vânzare trebuie să cuprindă trei aspecte – metodele de vânzare- adică canale şi metode de distribuţie, ajutorarea vânzătorilor, promoţia agresivă.

Informaţia Financiară

Secţiunea financiară a BP e scrisă ultima, după ce au fost asamblate datele privitoare la costuri si venituri potenţiale.  Cantitatea şi tipul de informaţie financiară necesară pentru BP nostru depinde în mare măsură de stadiul de dezvoltare al companiei şi  de care sunt obiectivele planului. Companiile mai mature, vor avea la dispoziţie mai multe date istorice şi de aceea rapoartele sale financiare trebuie să fie mai complete. Pentru o companie care necesită fonduri pentru acoperirea unor datorii, planul ar trebui să descrie la general tipul şi volumul de finanţare cerut.
Ar trebui să fie stresat faptul că planificarea financiară  utilizată în BP este esenţială pentru toate companiile.  Procesul de asamblare a previziunilor financiare ajută executivii să fie în stare să sesizeze mai devreme atât problemele potenţiale cât şi ariile de oportunitate.

Cererea de Finanţare
Companiile care urmăresc obţinerea unor fonduri, trebuie să includă în cadrul compartimentului IF cererea de finanţare .  Aceasta trebuie să exprime câţi bani avem nevoie, de ce avem nevoie de bani, şi ce vom face cu ei. În timp ce cererea de finanţarea vine de obicei în secţiunea întâia datele sale se măresc considerabil de pe urma rapoartelor financiare care urmează a fi analizate. De aceea trebuie de avut în vedere:
1.     să fim consistenţi
2.     să fim flexibili în ceea ce priveşte suma cerută
3.     să indicăm cum va fi afectată structura de capital
4.     să descriem planuri financiare adiţionale
5.     să monitorizăm datoria
6.     să descriem necesităţile pe viitor.

Rapoartele Financiare
Rapoartele financiare ale companiei sunt baza secţiunii financiare a BP.  Pregătirea acestor rapoarte necesită expertiză în finanţe şi contabilitate. Următoarele consideraţii sunt importante pentru elaborarea acestor rapoarte:
1.     Restricţiile temporare
2.     Previziunile prognozate
3.     Previziuni de vânzări
4.     Costurile vânzărilor
5.     Inventarul
6.     Creanţele
7.     Banii
8.     Acţiuni simple şi preferenţiale
9.     Investiţiile
10. Proprietatea şi deprecierea
11. Datoria şi cheltuielile privitor plăţi dobânzilor
12. Datorii creditoare
13. Cheltuieli de MK
14. Costurile de R&D
15. Cheltuieli generale şi administrative
16. Taxe pe venit
17. Analiza senzitivităţii

În urma analizei rapoartelor financiare experţii financiari vor determina dacă întreprinderea va putea în ultimă instanţă să le aducă avantaje.






Combinarea Tuturor Datelor

La momentul dat al procesului de pregătire a BP trebuie să fim gata să exprimăm toate lucrurile sus menţionate în forma lor finală.  Întreaga noastă echipă trebuie deja să aibă datele organizate în sub formă de maculatoare, schiţe.
Următoarele noastre acţiuni sunt:
Rescrierea extensivă – Mulţi executivi sunt obosiţi de procesul de scriere, din cauza schiţelor lor iniţiale care sunt prost organizate. E important de ţinut în minte că cele mai bune scrieri vin din rescrierile extensive. Chiar şi cei mai experimentaţi profesionişti rescriu de mai multe ori varianta BP înainte de prezentarea variantei sale finale. Cel mai bine e ca scrierea finală să fie amânată pentru o săptămâna sau 2-ă. Iar atunci când reluăm scrierea BP problemele lui vor fi mai evidente.
Consultarea opiniei unui outsider – schiţa BP ar trebui să fie analizată de cel puţin 2 părţi independente, pentru a elimina posibile deficienţe ce din anumite motive nu au fost observate de noi.
Tendinţa spre detalii – BP nostru trebuie să prezinte cât mai multe detalii, dar detali în care poate fi cel mai mult interesat cititorul. Trebuie definite anumite priorităţi care în BP sunt expuse conform secvenţei lor logice.
Considerearea mai multor versiuni ale BP -  pentru a asigura un spaţiu de mobilizare a opţiunilor noastre cu cerinţele potenţialilor investitori.
Pregătirea unei prezentări orale- Dacă BP nostru reuşeşte să convingă outsiderii că business – ul nostru are un viitor solid, ei vor dori să ştie mai multe.  În acest cazul dat ei vor dori să se întâlnească cu executivii cheie şi să-i întrebe mai multe întrebări referitoare la proiect. Pentru aceasta se pregăteşte o prezentare succintă de 15-30 minute – pentru a suma planul şi a face cunoscută echipa de management. Această prezentare trebuie să fie atent structurată. Trebuie să fie pregătite schiţe sau chiar scenarii ale discuţiilor. Slide-uri sau transparente de asemenea ar trebui incluse în prezentare.
Drept concluzie aş putea spune că trebuie să ţinem minte faptul că activitatea bancară, investiţia, achiziţia şi alte relaţii ce se dezvoltă din BP nu sunt asemenea căsătoriilor.  În cazul dat BP e mai mult ca o primă întâlnire, iar prezentarea şi întâlnirile ce vor urma sunt o parte componentă din procesul de a face curte.  Dacă noi prezentăm BP nostru cât mai bine, mai atractiv în perioada de curte, perspectiva noastră pentru un mariaj fericit şi productiv mai târziu este mărit considerabil.


0pt'>-         Costurile de intrare în USM sunt foarte scazute (nu se cheltuie pentru reclama).

Sunt trei metode principale de intrare în USM:
a) Recomandarea. Se utilizeaza când societatea are deja peste 10% din actiuni în mâinile publicului si nu are nevoie de capital aditional.
b) Marketingul selectiv. Se utilizeaza când valoarea actiunilor detinute de public reprezinta sub 10% din valoarea capitalului. Se impune publicarea unui prospect. Se pot introduce pe piata neoficiala atât actiuni noi cât si din cele existente. În cazul unei emisii noi pentru piata neoficiala, sponsorul, de regula un membru al bursei de valori, cumpara actiunile si apoi le ofera clienrilor sai la un pret putin mai mare. Prin legislatiile nationale se limiteaza valoarea actiunilor care pot fi plasate de sponsor. Aceasta metoda genereaza costuri mai mari decât prima, din cauza contabilitatii aditionale si taxelor legale.
c) Oferta pentru vânzare. Se adopta când valoarea actiunilor de plasat depaseste limita stipulata de lege în cazul metodei selective. Publicul poate solicita actiuni, completând un fonnular atasat prospectului. Este metoda cea mai scumpa de intrare în USM. Cheltuielile, de regula, ajung la 1,5% din valoarea actiunilor. Se publica un prospect într-un ziar national. Directorii societatii care intra în USM sunt obligati sa semneze un angajament ca ii vor informa la timp, corect si complet pe actionari.

F. PIATA A TREIA

Este o varianta a pietei neoficiale, pentru societatile care nu îndeplinesc conditiile de intrare în USM. Societatea, printr-o cerere simpla, poate sa intre în aceasta piata, în masura în care gaseste o firma sponsor, membra a bursei de valori. Sponsorul va stabili îndeplinirea de catre societatea solicitanta a conditiilor impuse de bursa:
-         prezentarea modului de functionare în trecut;
-         natura afacerilor practicate;
-         structura comitetului de directori;
-         elementele esentiale ale statutului;
-         prezentarea bilantului si contului de profit si pierdere, subliniindu-se activitatea comerciala reala, cu venituri importante.
Prin exceptie, se admit de unele legislatii si societati fara activitate în trecut, dar care pot dovedi ca obiectul lor de activitate va fi productiv în scurt timp. Nu se impune de bursa un procentaj minim de actiuni care sa fie detinute de public, dar firma sponsor va trebui sa dovedeasca ca va fi un numar suficient de actiuni detinute de public spre a se crea o piata secundara cu o lichiditate corespunzatoare. O societate care intra pe piata a treia trebuie sa-si ia un angajament fata de firma sponsor privind notificarea informatiilor.

G. PIATA LA GHISEU (OTC - OVER THE COUNTER)

Costurile de intrare în OTC sunt similare costurilor de intrare în piata a III-a. Sponsorul poate impune respectarea anumitor reguli cum ar fi nedezvaluirea unor informatii, investitorii nu sunt ocrotiti de regulamentul bursei.

H. EMISIUNEA DE ACTIUNI PENTRU ACTIONARII EXISTENTI

Se poate efectua prin doua metode:
1. Metoda Scrip (pe baza de lista). În mod automat toti actionarii beneficiaza gratuit de noile actiuni emise, proportional cu valoarea actiunilor pe care le detin (lucru stabilit în statutul societatii). Acoperirea emisiei se face din fondurile de rezerva ale societatii, care se transforma în actiuni, majorând capitalul social fara a se majora averea patrimoniala, adica activul ramâne neschimbat. Necesitatea majorarii capitalului social pe aceasta cale este motivata astfel:
-         Pentru ca o actiune sa nu dobândeasca o valoare prea mare, în cazul în care s-ar face restituirea ei si suplimentarea valorii nominale din fondurile de rezerva, se prefera sporirea numarului actiunilor.
-         Alocarea de noi actiuni catre actionarii existenti din fondurile de rezerva se face când societatea functioneaza bine si apare necesitatea rasplatirii actionarilor existenti, care prin actiunile investite au contribuit la sporirea beneficiului societatii.
-         Prin cresterea numarului de actiuni, potential se largeste piata bursiera.
-         Prin capitalizarea fondurilor de rezerva (în limitele legale) creste numarul de actiuni, deci, sporeste oferta si scade valoarea de piata a actiunilor, facându-le mai usor comercializabile. Pentru stimuiarea cumpararii lor, bursa va informa despre previziunea dividendelor în crestere.
În scopul cresterii numarului de actiuni fara afectarea fondurilor de rezerva, emisia se poate înfaptui si pe calea divizarii stocului de actiuni. Adica, actiunile existente se anuleaza si se înlocuiesc cu un numar sporit de actiuni cu valoare nominala mai mica, situatie în care valoarea capitalului social ramâne neschimbata.
2. Emisia pe baza de drepturi statutare. Prin statut se prevede dreptul de preemptiune al actionarilor existenti pentru cumpararea de actiuni dintr-o noua emisie. Noua emisie este motivata de necesitatea sporirii capitalului de investit într-un proiect nou sau pentru plata unor împrumuturi pe termen scurt. Pentru atragerea cumparatorilor din rândul acjionarilor existenti emisia se va face cu un discont de 15-20% fata de valoarea de piata din momentul în care se anunta emisia. Metoda este folosita de societatile cotate la bursa care doresc sa-si mareasca capitalul social. Sunt de subliniat doua idei relativ la realizarea de asemenea emisii:
-         în statutul societatii sa fie stipulat dreptul de preemptiune al actionarilor la cumpararea de actiuni din noile emisii;
-         pentru a obtine cotarea la bursa, societatea sa se angajeze ca va face astfel de emisii.
Procedural, comitetul de direclie trimite o circulara catre toti actionarii societatii prin care le anunta noua emisie, cu motivarea necesara si procedura de urmat. De regula, emisia este subscrisa de o banca de investitii sau de o alta autoritate financiara de notorietate. Exista argumente contra subscrierii pe calea sus mentionata, precum:
-         daca valoarea de piata este mult mai mare decât valoarea pentru noile actiuni, devine inutila subscrierea prin intermediar, deoarece actiunile se pot vinde usor;
-         toti actionarii existenti pot beneficia de un discont substantial, iar cei neinteresati în subscriere pot sa-si vânda drepturile pe piata.
Exista si argumente pro intermediar:
-         un pret foarte scazut poate sugera unor investitori potentiali, mai putin versati, o lipsa de încredere în bunul mers al societatii.
De regula, pretul actiunilor se poate modifica în urma anuntarii unei emisii noi. Desi la prima vedere se poate concluziona ca societatea nu-si poate asigura finantarea din profitul capitalului existent, în fond se poate argumenta cu angajarea acesteia pentru înfaptuirea de proiecte noi de investitii. Anuntul pentru o noua emisie este însotit de informatii documentare asupra scopului emisiei si asupra perspectivei dividendelor.
La primirea scrisorilor provizorii de alocate, actionarul are patru posibilitati:
v    Exercitarea drepturilor prin retrimiterea scrisorii de alocate primite, împreuna cu suma necesara cumpararii actiunilor alocate, înainte de ultima zi de acceptare si plata. Societatea emitenta confirma primirea platii si îi trimite certificatul de actiuni cumparat.
v    Actionarul avizat semneaza un formular de renuntare la alocarea de noi actiuni si vinde noile actiuni alocate si neplatite. Îsi transfera astfel dreptul de a cumpara pe calea înmânarii tertului interesat a scrisorii provizorii de alocate.
v    Îsi exercita numai partial dreptul de cumparare si vinde partea pentru care nu este interesat, îndeplinind formalitatile cuvenite.
v    Lasa sa expire valabilitatea dreptului de a cumpara. În fapt, el adopta o asemenea pozitie când pretul actiunii existente la bursa scade sub pretul de subscriere la data limita de acceptare si plata. Uneori, societatea îi vinde drepturile pe piata si îi îmnâneaza profitul net, alternativa care însa trebuie stipulata în statut si în prospectul de emisie.

I. PRELUARI DE SOCIETATI

Daca o societate achizitioneaza majoritatea actiunilor cu drept de vot ale altei societati, ultima, în fapt, a fost preluata de prima. Preluarea poate fi efectuata:
-         prin plata de bani gheata;
-         prin substituirea actiunilor unei societati ctf ac~iunile altei societati rezultate dintr-o noul emisie;
-         prin aplicarea ambelor metode, combinat sau ca alternativa.

BIBLIOGRAFIE:

Ion Stoian
Emilia Dragne
Mihai Stoian

COMERT INTERNATIONAL – Tehnici, strategii, elemente de baza ale comertului
electronic - Volumul II, Editura Caraiman, 2000.



50%;ms� 6=s : 0� �?_ lfo12;tab-stops:list 54.0pt 171.0pt'>Ø     Rata produselor finite:

Rpf = Stoc de produse finite x 360 / Costul de productie
Ø     Rata creditului – clienti:
Rcc = Clienti x 360 / CA
          c)Rate de gestiune de pasiv:
Rata creditului furnizori:
Rcf = Furnizori din exploatare x 360/ Intrari (cumparari) de marfuri
Aceasta metoda de determinare a nevoii de fond de rulment e cunoscuta in teoria economica sub denumirea de “metoda expertilor contabili”[18].







[1] .M.Niculescu, Analiza economico-financiara, Bucuresti, 1993, pag.279
[2] .M. Niculescu, Metode de analiza a riscului, Revista Finante, Credit, Contabilitate, nr. 5 si 6, 1992
[3] . M. Niculescu, Analiza economico- financiara, Bucuresti, 1993, pag.283
[4]   D. Margulescu si colectivul, Analiza economico – financiara a societatilor comerciale, Supliment la Revista Tribuna economica, Bucuresti, 1994
[5] . G. Vintila, Gestiunea financiara a intreprinderii,Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 2000
[6] . M. Assaeaf, Analyse financiere de l’entreprise europeenne, Note de curs, Toulouse, 1991.
[7] www.contab – audit. ro
[8] . A. Leiritz, La practique de la question financiere, Paris, 1990
[9] . J. P. Thibaut, Le diagnostic d’entreprise, Paris, 1989
[10] D. M. Paraschivescu, W. Pavaloaia, Modele de contabilitate si analiza financiara, Editura Neuron, Focsani, 1994
[11] . A. Leiritz, La practique de la question financiere, Paris, 1990
[12] . G. Vintila, Gestiunea financiara a intreprinderii, Bucuresti, 1995
[13] . G. Vintila, Gestiunea financiara a intreprinderii, Bucuresti, 1995
[14] . G. Vintila, Gestiunea financiara a intreprinderii, Bucuresti, 1995
[15] . G. Charreaux, Gestion financiere, Ed. Litec, Paris, 1991, pag. 371
[16] . M. Niculescu, Analiza economico- financiara, Bucuresti, 1993, pag.298
[17] . M. Niculescu, Analiza economico- financiara, Bucuresti, 1993
[18] . J. P. Rayband, Analyse financiere, Paris, 1989

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva