Оплаченная реклама

duminică, 11 august 2013

Cataclisme economice care zguduie lumea

                                                               

Cataclisme economice care zguduie lumea

Populatia” va distruge omul ?


Motto: “In anul 3000 Terra este in pericol

 sa aiba 1,5 locuitori pe cm2 de uscat”.

                                                 Jean Guiffan



         Conferinta O.N.U. de la Cairo asupra populatiei si dezvoltarii, desfasurata in1994, manifestare “pierduta” mai tot timpul in hatisurile aproape fara de sfarsit al problemelor privind avortul si planificarea familiala, a rezervat putina vreme dezbaterii si concluzionarii – prin solutii fezabile – a unor probleme ale dezvoltarii si ale asigurarii resurselor economice, resurselor pentru viata necesare poulatiei.
Ceea ce a facut ca mediatizarea atat de intensa inaintea desfasurarii sale, a acestui eveniment, comentariile de presa ce relevau sperantele opiniei publice in rezolvarea unor mari si esentiale semne de intrebare din domeniul atat de sensibil al evolutiei populatiei pe Terra – mediatizari si sperante grabit afirmate si nesustinute de fundamentari prealabile riguroase – sa coboare barupt intr-un con de umbra si de indiferenta. Un con de umbra si indiferenta nociv cu deosebire prin raportarea la o realitate umana scapata efectiv de sub control. Si dintr-un astfel de unghi, tot mai mult, precum “nefiinta intruchipata” a lui Hamlet “domina castelul” de la Helsingor, problemele populatiei ar putea fi “privite” cu o meritata superioritate de acela ale carui consideratii si profetii, iata, din pacate, nu intarzie sa se implineasca: preotul-economist-demograf Thomas Robert Malthus.
         Remarcam de altfel, ca inca in secolul al II- lea e.n. Roma avea peste 1,1 milioane locuitori, in sec. I i.e.n. Alexanria  numara 700 mii de locuitori, ca Seleucia si Pataliputra numarau in sec.  al III –lea si al IV i.e.n. 600 mii si respectiv 500 mii locuitori. Siracuza, vestitul Babilon, Antiohia, Cartagina cu peste 2000 de ani in urma numarau mai multe sute de mii de locuitori. Daca in perioada 1810 – 1885, Londra, Parisul, New York-ul, Berlinul si Viena au atins 1 milion de locuitori, Angkorul, Hancijoul sau Pekinul (azi Beijing-ul), au atins aceasta cifra intre secolele al X-lea si al XII-lea. Inconstienta unor pretentii ale epocii moderne – dupa care numai in aceasta epoca s-ar concentra in mod absolut temeiuri ale urbanizarii, ale civilizatiei umane dar si ale suprapopulatiei – este relevata si de faptul ca abia in secolul al XVIII-lea orasul de renume, de traditie al Europei centrale, care este Berlinul, reusea sa depaseasca ca populatie numarul de locuitori pe care il avea cunoscutul si asiaticul Uruk cu 4500 de ani in urma. Demografii apreciaza ca intre inceputul epocii neolitice si mijlocul secolului al XVII-lea, populatia lumii a crescut de la 100-120 milioane la 500 milioane, ajungand la un miliard de oameni spre 1840, 2 miliarde in 1930, peste 4 miliarde in mai putin de cinci decenii mai tarziu. Aceasta inseamna ca pentru dublarea populatiei lumii intre epoca neolitica si debutul erei noastre au fost necesare mai multe milenii, pe urma circa 17 secole, doua secole pana in 1840, mai putin de un secol pana in 1930, apoi mai putin de cinci decenii etc., - prognoze mai mult sau mai putin fanteziste indicand ca daca populatia lumii va continua sa creasca in ritmul actual, in anul 3000, pe decimetrul patrat de uscat, se vor inghesui (cum vor putea oare?)…15 locuitori. Este o certitudine ca numarul actual al populatiei este realmente ridicat in raport cu productia actuala a Terrei in domeniul hranei, habitatului si muncii. Tot o certitudine este faptul ca, in pofida unor promisiuni spectaculoase, actiunile care ar putea indrepta cate ceva sunt si greu proiectate si greu antamate, si greu desfasurate si greu – mult mai greu – finalizate. Nu discutam acum cauzele in acest sens. Poti da insa perfecta dreptate cercetatorului american Dennis L. Meadows, autorul – alaturi de sotia sa  si inca doi colegi – celebrei lucrari “The Limith of Growth”, publicata in 1972 sub egida nu mai putin celebrului “Massachusetts Institute of Technology”, volum care a socat o intreaga lume facand-o din euforica, reflexiva. Profesor si cercetator, acum, la Universitatea New Hampshire, Dennis L. Meadows – alaturi de alti doi colegi – a publicat, nu cu multi ani in urma, o lucrare – urmare a cartii din 1972: “Beyond the Limith”. In acest volum, mai pesimist ca primul, se afirma referitor la crestere, la dezvoltare, implicit la fenomenele demografice respective: “noi incercam o crestere fizica pe o planeta finita. Aceasta crestere va fi intrerupta inca din timpul vietii noastre”. Meadows si grupul sau previzioneaza un veritabil colaps ecologic care – pe cai dure, prin “rupturi” dureroase – va genera incetarea cresterii populatiei mondiale. Oricum, si ca “populatie” si ca “indivizi”, ne asteapta, se pare, zile grele…
         …Catastrofa “populatiei”. Cele prezentate pana acum ne indrituiesc sa o consideram cu un grad ridicat de certitudine. Cu urmatoarele precizari: a) se va desfasura – daca deja nu se desfasoara –pe un interval mare de timp, pe termen lung; b) va fi – sau este deja – caracterizata de aspecte, expresii, infatisari atipice, indirecte, mascate; c) se va declansa – daca nu este deja declansata – din locuri diferite; d) declansarea si efectele ei sunt sau vor fi locale ca geneza si globale ca intindere; e) va afecta – sau deja afecteaza – aglomeratiile umane, dar si locul unde densitatea pe kmp. de suprafata a Terrei este redusa. Desigur, pot fi si alte concluzii sau pot fi infirmate cele aratate mai sus. In oricare din situatii insa, capata mai mult valoare de referinta ceea ce un mare cercetator afirma mai demult, cam asa: “Nu mi-e teama de ceea ce nu stiu. Mi-e teama mai mult de ceea  ce stiu si (doar) cred ca este bine”…






                                                                                           



='p� i n Џ �?_ ;flip:y;z-index:8' from="23.4pt,48.4pt" to="23.4pt,84.4pt"> alegere (optiuni)


                                           
Orientare
Directionare
Exteriorizare
   in opinie  
 sau actiune

Efecte

                                                                                            

                                                                                     
                                                                                                                                                                                 
                                                           conexiuni inverse                                                                                                                                            
 


                                                ─ Schema-bloc a formari unei atitudini.

           
         Observam insa ca insusirile voluntare pot sa depaseasca atitudinile de o categorie sau alta si sa se manifeste in orice situatie, constant. In acest caz, se vorbeste de un caracter dominat de vointa, indiferent de orientarile sale atitudinale. De altfel, un vechi psiholog german, P. Klages, definea caracterul ca vointa moraliceste organizata.  Intrucat omul nu exista decat intre oameni, trebuie considerata categoria atitudinilor fata de oameni . Indepartarea sau chiar contrazicerea principiului despre om ca valoare suprema este o retragere pe poziti ostile omului.
         Nu putem despari insa atitudinea fata de oameni de atitudinea fata de sine.
Demnitatea inseamna constiinta propriei valori in conditiile respectului fata de altii neacceptarii injosirii. Sant inacceptabile atat umilinta cat si aroganta. Cat priveste modestia, aceasta se cere a fi colerata cu demnitatea.
         Un rol esential in viata si existenta omeneasca il indeplinesc activitatea, munca. Rolurile profesionale indeplinite cu efort si competenta sunt, dupa multi autori, indicatori ai valorii sociale ale personalitatii.
         Intregrandu-le pe toate celelalte, ultima categorie de altitudini priveste societatea, raspunderile cetatenesti si politice pe care fiecare le are fata de destinele colectivitatii din care face parte in conditile semocratiei si ale deplinei libertati. In plan social-istoric, valoarea diriguitoare este patriotismul.
        
         3. Sistemul de atitudini; structuri caracteriale      

         Atitudinile si calitatile voluntare asociate lor sunt colerate, interdependente si chiar organizate intr-un sistem prin intregrari la diverse niveluri.
         Marele caracterolog american G. Allport arata ca la fiecare individ, asa cum aratau si moralisti francezi, se pot descoperi 1-2 trasaturi caracteriale care domina si controleaza pe celelalte. Este apoi un grup de trasaturi principale (10-15) care pot fi cu usurinta recunoscute la individ ca fiindu-i caracterirstice, iar in rest, sute si mii de trasaturi secundare si de fond, care sunt slab exprimate si pe care insusi subiectul uneori le neaga.
        
         A cunoaste pe cineva, inseamna a-i determina trasaturile caracteriale cardinale.
Trasatura –„stapana” nu trebuie sa se rupa de trasaturile principale pe care si le subordoneaza si pe care le integreaza intr-o structura unica .      
Ierarhizarea atitudinilor si trasaturilor in sistem este principala particularitate a structurii caracteriale.       
¨ Unitatea caracterului inseamna a nu modifica in mod esential conduita de la o etapa la alta din motive de circumstante, contrare principiilor declarate.
¨ Expresivitatea caracterului se refera la dezvoltarea precumpanitoarea uneia sau a catorva trasaturi, care dau o nota specifica intregului. Caracterele expresive sunt cele clar definite, usor de relevat si dominate in raport cu situatia in care se afla;
¨ Originalitatea caracterului presupune autenticitatea in insusirea si realizarea anumitor valori, coerenta launtrica a acestora, forta lor morala, gradul lor diferit de dezvoltare si imbinare la fiecare individ, cu alte cuvinte, nota distinctiva a persoanei in raport cu alte persoane.
¨ Bogatia caracterului rezulta din multitudinea relatiilor pe care persoana le stabileste cu viata sociala, cu munca, cu semenii etc.
¨ Statornicia caracterului se realizeaza daca atitudinile si trasaturile caracteriale au o semnificatie de o mare valoare morala, acesta fundamentand constanta manifestare in comportament.
¨ Plasticitatea caracterului apare ca o conditie a restructurari unor elemente ale caracterului in raport cu noile cerinte impuse  cu necesitatea slujirii acelorasi principii.
¨ Taria de caracter se exprima in rezistenta la actiuni si influente contrare scopurilor fundamentale, convingerilor, sentimentelor de mare valoare morala etc., pe care persoana le-a transformat in linii de orientare fundamentala si de prespectiva. Datorita fortei caracteriale, omul atinge nivelul suprem al eroismului.

Toate aceste particularitati, de ansamblu, ale caracterului releva inca odata faptul ca aceasta poate fi definit ca sistem de atitudini stabile si specific individuale, avand o semnificatie social si moral, atestandu-l pe om ca membru al societatii, ca purtator de valori, deci, ca personalitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva