Оплаченная реклама

marți, 13 august 2013

Colectivism faţă de individualism

Conform lui Hofstede: individualismul aparţine societăţilor în care relaţiile dintre indivizi sunt haotice, se aşteaptă ca fiecare să-şi poarte de grijă sau să se îngrijească de familia sa; colectivismul, dimpotrivă, aparţine societăţilor în care oamenii sunt integraţi încă de la naştere în subgrupuri puternice, care îl vor proteja pe individ toată viaţa în schimbul unei loialităţi mutuale:[1]
  • În culturile colectiviste, uzual: a tinde spre armonia socială este o virtute, cuvântul „nu” se foloseşte extrem de rar, nu se exprimă opinii personale ci numai ale grupului; loialitatea faţă de grup este un element esenţial, familia finanţează studiile universitare ale tânărului; membrii grupului împărtăşesc noţiunea de „ruşine”; un concept aparte este cel de „obraz” (în sensul că „pierderea obrazului” echivalează cu o umilire publică); educaţia are scopul de a pregăti persoana cum să facă lucrurile pentru a se integra social.
  • În culturile individualiste, uzual: a spune adevărul este o virtute, se preferă confruntarea de idei / opinii, copilul este încurajat să-şi dezvolte propriile opinii, este încurajat să caute o slujbă part-time pentru a-şi câştiga banii de buzunar; tânărul trebuie să-şi finanţeze studiile printr-o slujbă deţinută sau un împrumut de la bancă; membrii societăţii preferă noţiunea de „vină”; educaţia are scopul de a pregăti individul pentru adaptarea la nou, adică se vizează A ÎNVĂŢA SĂ ŞTII CUM SĂ ÎNVEŢI (se prezumă că în viaţă se învaţă mereu).

Principalele diferenţe între culturile individualiste şi cele colectiviste (după regulă, familie, şcoală şi loc de muncă) se prezintă sintetic în tabelul nr.3.3.:



Individualist
-   Oamenii se nasc în familii mari sau în alte subgrupuri de interese care continuă să-i protejeze în schimbul loialităţii;
-   Identitatea este influenţată de mediul social căruia cineva îi aparţine;
-   Copiii învaţă să gândească în termenii „noi”;
-   Trebuie întotdeauna să fie menţinută armonia şi să se evite conflictele directe;
-   Comunicarea în interiorul grupului este intensă;
-   Delictul conduce la ruşine şi la pierderea onoarei pentru sine şi pentru grup;
-   Scopul educaţiei este de a învăţa cum să te comporţi;
-   Diploma condiţionează accesul într-un grup cu statut superior;
-   Relaţia patron-salariat este percepută în termeni morali, ca o legătură de familie;
-   Deciziile de angajare şi de promovare iau în considerare grupul de interese al funcţionarului;
-   Managementul este participativ;
-   Relaţia este mai importantă decât sarcina

-          Oricine se îngrijeşte singur de sine şi numai de propria familie (familia nucleu);
-          Copiii învaţă să gândească în temenii „eu”;
-          A vorbi deschis este o caracteristică a unei persoane cinstite;
-          Comunicarea în interiorul grupului este redusă;
-          Delictul conduce la vinovăţie şi la pierderea respectabilităţii;
-          Scopul educaţiei este de a învăţa cum să înveţi;
-          Diploma măreşte venitul economic şi respectabilitatea individului;
-          Relaţia patron-salariat este un contract care se presupune că se bazează pe avantaj reciproc;
-          Deciziile de angajare şi de promovare se presupun a fi bazate numai pe aptitudini şi pe reguli:
-          Managementul este autocrat;
-          Sarcina este mai importantă decât relaţia.
Sursa: Geert Hofstede - Cultures and Organizations, Software of the mind, Institute for Research on Intercultural Cooperation (IRIC), Published by McGraw – Hill Book Company Europe, London, 1991; Copyright © All rights reserved.

În ceea ce priveşte raportul faţă de stat şi idei a societăţilor, conform lui Hofstede, cu cât este mai individualistă o societate, cu atât este mai mică probabilitatea ca presa să servească autorităţile, iar într-o astfel de cultură interesele personale predomină faţă de grup. În sinteză, din acest al doilea unghi de abordare, diferenţele dintre culturile individualistă şi colectivistă se prezintă în tabelul nr.3.4.:


Individualist
-   Interesele colective predomină asupra intereselor individuale;
-   Viaţa particulară este dominată de grupuri;
-   Opiniile sunt predeterminate de apartenenţa la grup;
-   Legile şi drepturile sunt diferite de la un grup la altul;
-   Produsul naţional brut scăzut pe cap de locuitor;
-   Rolul dominant al statului în sistemul economic;
-   Economie bazată pe interese colective;
-   Putere politică exercitată prin grupuri de interese;
-   Teorii economice importante, în mare măsură irelevante din cauza incapacităţii de a trata interese de grup şi persoane;
-   Ideologiile de egalitate predomină asupra ideologiilor de libertate individuală;
-   Presa controlată de stat;
-   Armonia şi consensul în societate sunt scopurile fundamentale.

-          Interesele individuale predomină asupra intereselor colective;
-          Fiecare are dreptul la viaţa lui particulară;
-          Este de aşteptat ca oricine să aibă o opinie proprie;
-          Legile şi drepturile se presupun a fi aceleaşi pentru toţi;
-          Produsul naţional brut ridicat pe cap de locuitor;
-          Rolul restrâns al statului în sistemul economic;
-          Economie bazată pe interese individuale;
-          Putere politică exercitată de alegători;
-          Teorii economice proprii, bazate pe urmărirea intereselor proprii ale individului;
-          Ideologiile de libertate individuală predomină asupra ideologiilor de egalitate;
-          Libertatea presei;
-          Autorealizarea pentru fiecare individ este esenţială.
Sursa: Geert Hofstede - Cultures and Organizations, Software of the mind, Institute for Research on Intercultural Cooperation (IRIC), Published by McGraw – Hill Book Company Europe, London, 1991; Copyright © All rights reserved.





[1] Christopher C. Dunn – Global Formation: Structures of the World – Economy, Rowman & Littlefield Publishers, Inc. New York, 1998;

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva