Оплаченная реклама

marți, 13 august 2013

Competiţia în context cultural american

Economia americană a fost şi a rămas prin definiţie o economie bazată pe firma/întreprinderea privată; chiar atunci când intervine şi influenţează afacerile, statul – fie el cel federal, statal sau local – respectă cu sfinţenie proprietatea privată şi prosperitatea generată de competiţie între indivizi / firme. Teoretic, fiecare organizaţie este motivată sau are drept obiectiv fundamental vizat obţinerea de profit. Mai ales după 1950, obiectivul fundamental vizat de firme a devenit piaţa şi clienţii, profitul fiind privit ca o consecinţă a rămânerii în afaceri; totuşi, top managementul firmelor americane este pragmatic şi priveşte profitul ca singur criteriu de alocare a resurselor.
SUA reprezintă una dintre cele mai eterogene societăţi din lume, societate bazată pe individualism şi competiţie, societate în care coexistă diverse sisteme: bunăstare şi sărăcie, câştig sau pierdere, soluţii rapide la o problemă sau lipsa unei soluţii etc. Pentru americanul obişnuit există „da sau nu” (alb – negru) şi mai rar nuanţa „de poate” între extreme a valorilor culturale ale lumii de afaceri:[1]
-  sinceritatea raporturilor între indivizi şi o graniţă neclară între profesional şi viaţa particulară; se formează greu relaţii de prietenie, apropierea între persoane şi obţinerea încrederii este lentă etc.
-  individualism şi concepţia că se poate „câştiga” orice statut prin muncă; competiţia este corectă între grupuri pe diverse domenii; familia şi grupul sunt situate pe plan secundar; copilul este încurajat să fie independent şi să părăsească locuinţa părintelui încă de la vârsta de 18 ani; copilul este educat să-şi plătească taxele la colegiu etc.
-  libertate şi democraţie, libertate de exprimare, de alegere a religiei, de alegere a profesiei, de a critica autoritatea publică; libertatea de aţi alege propriul destin, fie că eşti învingător fie că eşuezi; presa şi mass-media sunt o reală putere a statului de drept, chiar dacă nu au un statut oficial;[2]
-  o concurenţă foarte agresivă, fiind foarte important să participi la joc, să te afli permanent într-o competiţie oarecare; acest spirit se induce încă din familie şi clasele primare fiecărui copil;
-  drepturile universale ale omului şi egalitatea de şansă a persoanelor sunt considerate drepturi sacre şi garantate; SUA rămâne „ţara tuturor posibilităţilor”, orice persoană poate acceda la bani, putere şi influenţă;
-  nu există un sistem oficial de caste sociale, orice individ (umil) putând accede la succes material sau social: în clasa superioară sunt cei cu averi moştenite, urmează apoi managerii; salariaţii executanţi sau cu funcţie de conducere mai modest plătite, urmează apoi persoanele aflate în şomaj şi alte categorii similare.
Trebuie spus că şi statul / administraţia publică americană se implică în afaceri în unele domenii şi, deci, se raportează la piaţă şi competiţie. Apare o dublă ipostază a implicării statului în economie/afaceri:[3]
a) în calitate de consumator, prin achiziţii publice uriaşe pe care le efectuează an de an şi care se îndreaptă prioritar spre companii private autohtone; în această categorie includem şi fondurile anuale alocate pentru industria militară;
b) în calitate de decident în unele activităţi economice cum ar fi:
    guvernul federal: în industria apărării, exploatarea spaţiului cosmic, producţia de energie, infrastructura de transport etc.;
    guvernul statelor din federaţie: învăţământ, sănătate, protecţia consumatorului, administraţia locală;
    administraţia locală: energie, apă, utilităţi, transport public etc.
    de asemenea, statul/administraţia influenţa afacerile prin diverse reglementări de protecţia mediului ambiant, protecţia consumatorilor, sănătatea publică etc.





[1] Edward Hinkelman – USA Business, 1999 World Trade Press
[2] Charles W. Hill – Op. cit.
[3] Edward Hinkelman – USA Business, 1999 World Trade Press

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva