Оплаченная реклама

sâmbătă, 10 august 2013

Comunitatea Europeana a Energiei Atomice CEEA sau EURATOM

Cel de-al doilea Tratat semnat la Roma la 25 martie 1957, care a pus bazele CEEA, a intrat în vigoare tot la 1 ianuarie 1958. Dacă Tratatul CEE a creat o integrare economică globală, Tratatul CEEA a avut un obiectiv sectorial — acela al energiei atomice civile. Comunitatea avea ca misiune să contribuie la pregătirea şi dezvoltarea rapidă a industriilor nucleare exclusiv pentru aplicarea civilă a acestora.
25 Rec. 1982, p. 1409, point 33.
26 Rec. 1964, p. 1141.
27 Rec. 1986, p. 1339.

Energia atomică părea în acel timp capabilă a aduce o soluţie crizei de energie care se anunţa în Europa datorită puternicei expansiuni economice şi, în consecinţă, a unei cereri sporite de energie.
EURATOM a reprodus schema instituţională a CECO şi CEE:
         Consiliul de Miniştri;
         Comisia;
         Parlamentul European;
         Curtea de Justiţie.
Adunarea comună CECO a devenit competentă şi pentru EURATOM şi CEE, dar lărgită de la 78 la 142 de membri şi transformată în Adunarea Parlamentară Europeană şi mai apoi în Parlamentul European, pentru toate cele trei Comunităţi. Membrii săi sunt delegaţi de parlamentele naţionale, în funcţie de mărimea demografică a fiecărui stat membru. Parlamentul are competenţe deliberative şi de control.
La fel, Curtea de Justiţie a CECO a devenit competentă şi pentru CEE şi EURATOM cu rolul de a asigura respectarea dreptului în aplicarea şi interpretarea tratatelor.
Comitetul Consultativ al CECO îşi continua activitatea specializată în probleme de cărbune şi oţel. Pentru EURATOM şi CEE s-a creat un Comitet Economic şi Social format din reprezentanţi ai producătorilor, agricultorilor, transportatorilor, comercianţilor, artizanilor şi muncitorilor, ai profesiunilor libere şi de interes general.
Politica de aprovizionare cu materiale fisionabile speciale şi uraniu natural a fost încredinţată unei agenţii comerciale autonome înzestrată cu personalitate juridică şi autonomie financiară.
Comisia dispunea de competenţe largi: orice întreprindere din Comunitate care manipulează materii nucleare este obligată să comunice informaţii asupra activităţilor proprii; Comisia ţine evidenţa acestor materii şi poate să efectueze oricând inspecţii la faţa locului, dar nu şi asupra materiilor destinate nevoilor de apărare.
Tratatul se referă şi la cooperarea în sectorul de cercetare, de difuzare a cunoştinţelor tehnice în materie nucleară civilă, de protecţie sanitară şi de securitate civilă atât pentru personalul din domeniu cât şi pentru populaţie; are prevederi şi în ceea ce priveşte coordonarea investiţiilor şi a înfiinţării unei pieţe nucleare. În fond, Tratatul reprezenta o organizare a Pieţei Comune în domeniu, cu eliminarea taxelor vamale, a restricţiilor cantitative şi alte măsuri menite să elimine piedicile administrative.
Spre deosebire de CECO, CEE şi CEEA până în 1970 erau finanţate prin contribuţii financiare furnizate de statele membre. Regimul financiar al Comunităţilor s-a modificat prin adoptarea Deciziei din 21 aprilie 1970 referitoare la înlocuirea contribuţiilor financiare ale statelor membre prin resurse proprii comunitare. Ca urmare, Comunităţile au căpătat şi un plus de independenţă, alimentându-se printr-un sistem propriu de resurse provenite din prelevări procentuale din drepturile de vamă, din taxe asupra importurilor din terţe ţări, precum şi 1% din TVA perceput în toate statele membre. Problemele bugetare, de altfel, au prilejuit multe luări de poziţie divergente dintre state, divergenţe ce au continuat pe parcursul anilor.
Sistemul de finanţare al Comunităţilor constituie şi una din trăsăturile specifice care deosebesc Comunităţile de alte organizaţii internaţionale care rămân tributare contribuţiilor vărsate de statele membre la bugetele comune.
În concluzie la cele de mai sus, toate cele trei tratate urmăresc crearea unei economii internaţionale de piaţă bazate pe principiul liberalismului economic prin trei mecanisme fundamentale: uniunea vamală, piaţa comună sau un spaţiu economic unificat, şi uniunea economică printr-o politică economică comună.


Spre diferenţă de primele două Tratate, Tratatul CEEA, şi el consacrat unificării economice, conţine în plus probleme referitoare la securitate, sănătate publică, învăţământ şi cercetare. Tratatul CEE se referă la ansamblul factorilor economici ai unei pieţe comune pe care organizaţia trebuie să-i stabilească. De aici şi o consecinţă importantă: este un tratat-cadru, ceea ce înseamnă că trebuie să îndeplinească şi o funcţie legislativă. Celelalte două Tratate conţin în afara principiilor o legislaţie deja elaborată care nu are nevoie decât de completări reduse. Tratatul CECO este redactat într-o singură limbă, celelalte în patru limbi, ceea ce determină o mai mare simplitate pentru primul. De asemenea, Tratatul CECO afirmă intenţii federale, preeminenţa instituţiilor şi prin acestea se detaşează mai marcat de guvernele naţionale prin organul executiv. Tratatele CEE şi CEEA aşează pe primul plan problemele economice şi diminuează executivul independent. În ceea ce priveşte durata, Tratatul CECO a fost încheiat, potrivit art. 97 pentru o perioadă de 50 de ani, celelalte două tratate pentru un timp nelimitat, conform art. 240 (CEE) şi 208 (CEEA). Şi în ceea ce priveşte procedura de revizuire sunt unele deosebiri. Astfel, pentru revizuirea unor dispoziţii din Tratatele CECO şi CEEA sunt prevăzute proceduri simplificate, prin simpla intervenţie a organelor comunitare. Revizuirea finală revine însă pentru toate cele trei tratate tuturor statelor membre (art. 96
CECO, 236 CEE, 203 CEEA).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva