Оплаченная реклама

marți, 13 august 2013

Constiinta si limba. Constiinta si memoria. Intelectul artificial si modelarea procesului de gindire

  Totalitatea elementelor sructurale ale constiintei apar si se dezvolta in procesul muncii. Ele se materializeaza mai intii de toate in limba si vorbire. Limba este un sistem obiectiv deosebit in care se imprima experienta social-istorica, se acumuleaza cunostintele, se imbogatesc personalitatea cu acele valori, care au fost elaborate pina la ea si pentru ea de toata omenirea. Fiind insusita de om, limba devine purtatorul constiintei lui. Limba este tot asa de veche ca si constiinta. Ea nu este un vas gol, in care se toarna, gindirea gata formata si nici invelisul exterior al constiintei, ci elementul ei structural prin intermediul caruia se prelucreaza, se obiectivezeaza, se pastreaza si se exprima continutul gindirii constiintei intregi.
Limbajul indeplineste functiile:
-ca invelis material al ideilor, limbajul indeplineste un rol constitutiv in raport cu cunostintele
-este un mod de comunicare intre oameni, limbajul permite insusire cunostintelor
-contribuie la formarea structurilor logice ale subiectului
-ca mijloc intre gindire si obiect, cuvintul are o semnificatie  cognitiva
-prin limbaj comunica generatiile, transmitindu-si experienta si cunostintele
-functia de verificare a cunostintelor
-de transformare, prin diferitele modalitati lingvistice se obtin propozitii cu o valoare informativ noua
-de argumentare, permite sustinerea unor teze si realizeaza critica altora.

Constiinta este memoria, fara de care nu am ajunge la identitatea de noi insine sau ne-am pierde-o. Memoria constituie un fel de trasatura de unire intre ceea ce am fost si ceea ce suntem in prezent si spre ceea ce aspiram sa fim in viitor, este identitatea eului nostru pe axa timpului. De aceea, Henri Bergson definea constiinta in primul rind ca memorie. Un om care si-a pierdut memoria si-a pierdut in mare parte constiinta si deci identitatea de sine, daca nu i-a fost atins si mai grav centrul vorbirii, pentru ca astfel sa nu fie chiar totul pierdut pentru a si le recupera. Literatura se ocupa cu predilectie  de astfel de cazuri umane. Tot datorita constiintei, ne amintim un eveniment placut sau trist din viata sau din istoria tarii noastre. Memoria trairilor anterioare si proiectia viitorului sunt laturi complementare ale identitatii de sine a personalitatii umane. Aceste componente se refera si la comunitatile umane, nationale indeosebi. Constiinta trecutului comun si increderea in viitorul propriu sunt definitorii pentru constiinta nationala a ficarui popor.
  
Cunoasterea, gindirea se manifesta ca un proces creator. Forta creatoare a spiritului uman este un privilegiu al omului, o necesitate vitala a existentei lui. Gindirea creatoare presupune capacitatea omului de a-si formula probleme si de a le oferi solutie. Rezultatele cunoasterii sunt supuse unor operatii, indeplinite de creier, care in totalitatea lor sunt definite, gindite. Gindirea se exteriorizeaza, producind notiuni, judecati, rationamente. Procesul de gindire reflecta proprietatile, legaturile, relatiile esentiale ale obiectelor si fenomenelor; evidentiaza o legatura dintre notiuni, prin care se afirma sau se neaga ceva. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva