Оплаченная реклама

marți, 13 august 2013

Continutul si obiectivele conducerii operative a productiei

Conţinutul şi obiectivele Conducerii Operative a Producţiei

Bunurile şi serviciile ce se găsesc pe piaţă sunt realizate ăn cadrul sistemelor de producţie. Sistemul de producţie reprezintă un ansamblu ordonat de elemente caracterizat prin interacţiune şi interdependenţă capabil să realizeze sub acţiunea unor stimuli anumite obiective, anumite componente.
Elementele componente:



Conducerea
  producţiei

















INTRĂRI

FABRICA-
      ŢIE   

  IEŞIRI















  CLIENŢI










Activităţile principale care au loc într-o întreprindere sunt:
-         aprovizionarea cu materii prime, materiale, etc.
-         fabricaţia (transformările);
-         stocarea de materii prime, materiale, produse finite, etc., care are rolul de a asigura o anumită independenţă a sistemului faţă de furnizori şi faţă de variaţia cererii.
În funcţie de existenţa acestor trei grupe de activităţi, există patru tipuri de structuri de sisteme de producţie:
1)      execuţia unor produse din stocurile create de materii prime, produse destinate stocării, stocuri care asigură satisfacerea cererii.
® Δ  ¾Ο¾ Δ  ¾ C

2)      transformarea materiilor prime în produse finite destinate stocării. Ex. În industria alimentară.
®O¾ Δ ¾ C

3)      producţia individuală (la comandă):
® Δ ¾O¾ C

4)      execuţia unor produse cu materialul clientului:
¾O¾ C

            Conducerea producţiei cuprinde două grupe de acţiuni şi decizii:
-         proiectarea sistemelor de producţie;
-         exploatarea şi controlul sistemelor de producţie;
            Conducerea Operativă a Producţiei cuprinde ansamblul deciziilor şi activităţilor care au ca scop susţinerea planului de producţie principal stabilind sarcini operative de producţie ale unităţilor întreprin-derii şi ale subunităţilor componente, pe perioade scurte de timp, lansarea şi controlul îndeplinirii acestor sarcini operative.
            Principalele subactivităţi ce compun Conducerea Operativă a Producţiei sunt:
1)      programarea producţiei: defalcarea în timp şi spaţiu a obiectivelor cuprinse în planul de producţie, coordonarea lucrărilor necesare executării acestor programe;
Principalele lucrări (activităţi) ce compun programarea producţiei sunt:
-previziunea cererii pentru viitorul apropiat;
-determinarea unor parametrii specifici;
-elaborarea programelor şi a graficelor de producţie.
2)      lansarea programelor de producţie constă în întocmirea şi transmiterea conducătorilor direcţi ai producţiei a documentelor referitoare la manoperă, salarii, materiale, utilităţi, etc. şi a documentaţiei tehnico-economice necesare realizării programelor operative. Documentele referitoare la materiale, mano-peră, utilităţi,etc formează documentaţia economică a lansării şi va servi la calculaţia costului  produselor devenind astfel document.
3)      execuţia propriu-zisă cuprinde lucrări, activităţi legate de desfăşurarea efectivă a fabricaţiei. Ex. Repartizarea lucrărilor pe locuri de muncă, pregătirea locurilor de muncă, înregistrarea aspectelor le-gate de funcţionarea maşinilor şi utilajelor;
4)      controlul îndepliniri programelor de producţie are loc pe parcursul întregii desfăşurări a fabricaţiei rezultând informaţii necesare corectării programelor iniţiale.
            Obiectivul principal al Conducerii Operative a Producţiei îl constituie satisfacerea cererii din punct de vedere al nomenclaturii, volumului, calităţii şi a timpuluila un cost cât mai mic. Pornind de la acest obiectiv general se desprind o serie de obiective specifice Conducerii Operative a Producţiei :
a)      estimarea cererii pentru perioada de programare. Programele de producţie trebuie să anticipeze cererea în scopul scurtării ciclului (perioadei) între primirea comenzii şi livrarea efectivă a produselor. Previziu-nea cererii permite lansarea în fabricaţie a unor loturi economice de fabricaţie cu influenţe favorabile asupra activităţii întreprinderii.
b)      Folosirea deplină şi uniformă a resurselor întreprinderii :
            Acţiunile şi deciziile declanşate de programele de producţie angajează înterprinderea cu diferite cheltuieli care nu sunt recuperate decât prin realizarea vânzărilor prevăzute. Probleme deosebite apar atunci când există o mare variaţie a cererii de la o perioadă la alta. Creşterea cererii impune prelungirea perioadei de lucru, angajări suplimentare, investiţii suplimentare,etc. Diminuarea cererii generează reduce-rea programului de lucru, desfacerea contractelor de muncă ale unor salariaţi, renunţarea la unele contracte de aprovizionare, nefolosirea unor capacităţi de producţie,etc..
            Decizia principală a Conducerii Operative a Producţiei constă în stabilirea unui program de producţie relativ constant de la o perioadă la alta sau a unuia în raport cu variaţia cererii.









Cp




















0

T1

T2

                       
                        timp

            Cp- Capacitate de producţie
            Prin programele ce se stabilesc se pot lua unele măsuri pentru nivelarea planului de producţie. Ex: executarea unor componente cu consum mare de manoperă, executarea unor componente ce nu sunt supuse degradării (uzurii fizice sau morale), convingerea clienţilor(prin preţ) de a lansa comenzi în avans pentru anumite perioade.
c)      realizarea unui profit cât mai mare la nivelul întreprinderii:
            Stabilirea programelor de producţie presupune elaborarea mai multor variante care să ţină seama de factorii controlabili şi necontrolabili de către conducerea întreprinderii. Factorii controlabili: nomenclatura producţiei, cantităţile, tehnologia de fabricaţie, etc.. Factorii necontrolabili pot fi: cererea, cheltuielile de stocare, preţul de vânzare, etc..
            De aceea, la stabilirea programelor de producţie trebuie să se aibă în vedere influenţele unor ele-mente contradictorii. Ex. costurile şi riscurile generate de activităţile de stocare comparativ cu cele generate de lipsa produselor în anumite perioade; costurile şi riscurile legate de modificarea volumului producţiei comparativ cu cele generate de existenţa unor stocuri; costurile şi riscurile legate de ratarea unor vânzări comparativ cu cele generate de creşterea volumului producţiei,etc..



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva