Оплаченная реклама

marți, 13 august 2013

Contrabanda

Întroducere
Combaterea contrabandei într-adevăr constituie o sarcină de o importanţă deosebită. La etapa actuală starea dezastruoasă a economiei naţionale nu permite nici o eludare a cetăţenilor de la achitarea diferitor taxe şi impozite, aceasta constituind principalul mijloc de venituri statale. Achitarea accizelor vamale este o obligaţie constituţională (art.58 Constituţiei RM), precum şi un comportament normal a cetăţenilor în cadrul ţărilor dezvoltate – o conduită ce trebuie să se obişnuiască şi în Republica Moldova. Însă, din păcate, actualmente nu se poate afirmat că conduita persoanelor ce trec frontierele RM se caracterizează cu o respectare întrutotul a regulilor vamale. Astfel, din an în an se măreşte numărul de dosare (administrative şi penale privind încălcarea regulilor vamale, în special de contrabandă penală.[1] De exemplu, conform statisticii oficiale aduse de d-l G.Ciubuc, şeful secţiei la Procuratura Generală RM, numai în anul 1998 au fost înregistrate 120 de cazuri de contrabandă.[2] Însă, conform aceluiaşi izvor, numai 21 de cazuri au fost deferite justiţiei, celelalte fiind clasate din diferite motive. După cumse ştie din practică, majoritate dosarelor penale sînt clasate datorită clasificării incorecte a faptelor (totuşi social- periculoase) de către lucrătorii corespunzători. Cred că în cazul contrabandei penale aceste încadrări greşite s-au datorat în mare măsură lipsei de cunoştinţe teoretice (ci nu practice), precum şi unei lipse de literatură juridică în acest domeniu. Anume de ultima problemă m-am lovit şi eu la studierea fenomenului de contrbandă.
Dorinţa de a-şi aprofunda cunoştinţele teoretice în specialitate, precum şi de a completa lacune teoretice în domeniu, m-au făcut să redactez lucrarea respectivă. În aceasta am încercat să arăt toate opiniile existente referitoare, să eludez lacunele şi deficienţele în tratamentul infracţiunii respective, precum să propun ideile şi opinile proprii.


Preambul

Articolul 27.   Dreptul la libera circulaţie.

(1)  Dreptul la libera circulaţie în ţara este garantat.
(2)  Oricarui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliu sau reşedinţa în oricare localitate din ţara, de a ieşi , de a emigra şi de a reveni în ţara.

Constituţia RM

Dispoziţii Generale

1
Cuvîntul “contrabanda” este de originea italiana, provenind de la asociaţie de cuvinte: "contra bando,“ ce însemnă  “contra ordinului, legii de stat,” adica este o acţiune ce este interzisă  de lege în mod legislativ[3].
Actualmente, prin c-dă  se întelege nu oricare acţiune (inacţiune) ilegala, acest loc fiind ocupat de termenii “infracţiune,””contravenţia (delict)” etc. Astazi noţiunea legală  a contrabandei (al.I, art.75 CP RM) este: trecerea peste frontiera vamală  a Republicii Moldova de mărfuri, obiecte şi alte valori în proporţii mari, eludîndu-se conrtolul vamal sau tă inuindu-se de el fie cu folosirea frauduloasă  a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală , fie asociată de nedeclarare sau declarare neautentică în documente vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.
Sigur că , nu este o definiţie unică şi unanim acceptată. Există mai multe păreri în privinţa reducerii ssau lărgirii acesteia. Am să aduc doar unele din ele.
Savantul rus, V.Varin, defineşte contrabanda ca orişice trecer ilegală  peste frontiera vamală  de bunuri şi obiecte.[4]
Generalul român, F.Sandu, apreciază contrabanda drept trecerea peste frontiera de stat a bunurilor prin scoatereaacestora de sub putera de dispoziţie a autorităţilor vamale, în circumstanţele precis şi limitativ determinate de lege.
Doctrinarul sovietic, Iu. Sucikov pledează pentru includerea în definiţia în cauză şi a contrabandei calificate, adică trecerea armamentului, substanţelor narcotice, etc.[5]
De asemenea se deosebesc şi definiri restrictivea a fenomenului de contrabandă, adică acelea care o pun în rîndul i-lor de fraudă, afirmînd că este acţiunea de amăgire (de inducere în eroare) a autorităţilor vamale asupra unor bunuri ce sînt trecute peste frontiera.[6]
Cu toate acestea nu cred că formularea legală alineatului I, art.75 CP trebuieşte schimbată urmînd aceste opinii. Reglementarea naţională în linii mari corespunde cerinţelor actuale ale societăţii.
Astfel, dispoziţiile art.75 CP sînt de blanchetă, făcînd trimitere la alte acte normative pentru tălmăcirea mai multor noţiuni: frontiera vamală (Cod Vamal, Legea privind frontiera de stat a RM), documentele vamale (Cod Vamal şi acte normative respective), armele (Legea privind contolul asupra armelor individuale)  ş.a. Prin aceasta se observă şi caracterul complex a infracţiunii date, ea afectînd mai multe domenii de relaţii sociale. Astfel pot fi determinate mai  multe cauze de sancţionare penală a faptei respective:
1.                        contrabanda dauneză intereselor economice ai statului, deoarece pentru mărfurile respectivenu se achită taxele şi impozitele vamale necesare;
2.                                  contrabanda prejudiciază monopolia comerţului extern (în domeniile unde acesta a supravieţuit, sigur)
3.                                  se creează pericolul securităţii obşteşti (în cazurile contrabandei de armament, droguri ş.a.);[7]
4.                                  prin contrabandă, cumulată cu evaziunea fiscală în ultima vreme se întreţine şi se dezvoltă economia subterană;[8]
5.                                  eu consider că incriminarea contrabandei mai este necesară reieşind din obligaţia statului de a nu drepturile şi interesele cetăţenilor sale (în special cele din domeniul vamal) să fie lăsaţi fără o protecţie;
6.                                  de asemenea se poate adus în şirul argumentelor date şi faptul existenţei unui rînd de Convenţii şi Tratate Internaţionale care opresc circulaţia între state a diferitor substanţe (cum sînt, de exemplu, cele narcotizante).[9]
Prin urmare, contrabanda este una din cele mai grave fapte susceptibile a fi săvîrşite în sfera raporturilor juridice vamale, fiindcă prin comiterea ei se ameninţă sau se lezează efectivvalorile sociale de maximă importanţă pentru ordinea publică şi pentru interesele legitime ale cetăţenilor RM precum şi celor străini şi apatrizi (aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova). De aceea, condamnarea contrabandei este un imperativabsolut, căci ordinea şi disciplina în raporturilor juridice vamale nu s-ar putea fi asigurate fără incriminarea dată. 


ASPECT INTERNAŢIONAL
2
Pentru înţelegerea mai profundă a infracţiunii de contrabandă, în lucrarea dată suplimentar sînt incluse două capitole descriptive, primul fiind Contextul Internaţional al reglementărilor de contrabandă. De precizat este că elemente comparativiste nu se limitează cu capitolul respectiv, fiind deseori invocate la secţiunile speciale din referat.
Astfel, primul sistem de drept ar fi cel italian. În Italia contrabanda este reglementată în fond de art. 282 – 299 ai Codului Legilor Vamale (din 25.IX.1940, cu modificări din 1973) fiind defenită drept introducerea sau scoatera mărfurilor din ţară peste linia vamală cu evaziune de import, în afara controlului vamal.[10]
Astfel, infracţiune de contrabandă în Italia este infracţiunea instantanee şi se consumă în momentul în care ia naştere dreptul administraţiei vamale de control – moment care coincide, în general, cu trecerea peste frontiera vamală. Specificul aici îl prezintă faptul că contrabanda nu presupune nici o înşelătorie (frauda specifică) fiind suficientă dorinţa de introducere a mărfii pe teritoriul statului în afara controlului vamal, oricare ar fi intenţia destinaţiei finale.[11]
În materia formelor infracţiunii, jurisprudenţa italiană a decis că tentativa de contrabandă constituie componenţa autonomă şi distinctă a contrabandei, aplicîndu-se, deci, regimul parificării legale a pedepsei pentru infracţiunea  terminată şi celei pentru tentativă la contrabandă.[12]
În ceea ce priveşte participaţia, în Italia se consideră că coparticipant şi făptuitorul care nu se află nemijlocit pe teritoriul Italiei, însă are atribuţii la săvîrşirea infracţiunii. Adică nu se cere “calitatea teritorială” respectivă tuturor participanţilor.
Deosebiri esenţiale le întîlnim în reglementarea italiană a subiectului şi a laturei subiective a contrabandei. Astfel, în sistemul penal italian s-a instituit prezumţie de vinovaţie asupra bunurilor aflate în zona de vigilenţă vamală, făptuitorii fiind obligaţi să facă dovadă cu documentele legale caracterul licit al originii mărfurilor importate, dealtfel fiind condamnaţi pentru contrabanda.
Caracteristica este şi răspunderea penală a persoanelor juridice în materia contrabandei. Cu toate că regula generală a sistemului de drept este că persoanele juridice nu sînt subiecţi ai dreptului penal, in situaţia în care reprezentantul  unei persoane juridice comite infracţiune de contrabandă  în legătură cu serviciul,  persoana juridică dată va fi obligată la plata unei amenzi egale cu plata ce se aplică persoanelor fizice, în deosebi, în cazul cînd persoana în cauză este insolvabilă.[13]
În ceea ce priveşte reglementări ale contrabandei în Franţa, acestea poartă  amprenta sistemului penal naţional specific – în dreptul penal francez infracţiunile sînt:
    Crime;
    Delicte;
ƒ    Contravenţii.
In concepţia legii penale franceze contrabanda (art.412-422 Cod Vamal) este considerată (1) delict de clasa a întîia (contrabanda de mărfuri de circulaţie liberă, puternic sau obişnuit taxate sau (2) delict de clasa a doua (contrabanda mărfurilor interzise la import sau export).[14]
Este prezentă şi o clasificare originală a infracţiunilor date:
1.     contrabanda de importuri – adică orice introducere a mărfurilor în teritoriul vamal, altfel decît drumul direct să treacă prin locuri de control vamal, precum şi intoducerea pe calea ilegală, dar închisă traficului internaţional.
Acestă categorie a infracţiunii, conform legii poate fi săvîrşită:
a) pe cale terestră;
b)              pe cale maritimă;
c)pe cale aeriană.
Pentru acestă categorie de infracţiune este caracteristică asimilarea foarte largă a diferitor alte fapte ca o contrabandă asumată. De exemplu, simpla aterizare în afara aeroporturilor vamale sau acostarea navelor în afara porturilor respective constituie contrabanda asumată.[15]
2.     contrabanda la exporturi – adică acţiuni de scoatere a mărfurilor în afara Birourilor de Vamă.
Independent de natura mărfurilor în litigiu, în dreptul penal francez sînt considerate delacte de clasa I trecerea fără declaraţie de mărfuri în următoarele condiţii specifice:
Ø     debarcarea frauduloasă a mărfurilor interzise la intrarea sau ieşirea;
Ø     omiterea depunerii la termenele fixate a unei declaraţii referitoare la repararea navelor franceze în afara teritoriului vamal naţional;
Ø     francizarea frauduloasă a navelor, adică prezentarea de către navele franceze a documentaţiei ce le prezintă o altă apartenenţă naţională;
Ø     înmatricularea, fără îndeplinirea prealabilă a formalităţilor vamale, a automobilelor, motocicletelor, aeronavelor;
Ø     deturnarea mărfurilor prohibite de la destinaţia lor privaligiată.[16] 
 De asemenea dreptul penal francez asimilează delictelor de contrabandă o serie de delicte asemănătoare (nedeclararea sumelor sau valorilor importate sau exportate cu o valoare de 50 000FF sau superioară), care se sancţionează exclusiv cu confiscarea corpului delict.
În materia tentativei la contrabandă, este asimilată delictului asumat şi se sancţionează în aceeaşi limite legale, adică după sistemul parificării pedepselor.
În privinţa atitudinii psihice, şi aici s-a stabilit o prezumţie legală – se prezumă că sînt introduse în Franţa mărfuri contrabandate, avîndu-se obligatoriu intenţie criminală. Este o prezumţie favorabilă acuzării, de aceea este limitată în acţiunea:
-         se referă doar la elementul subiectiv (sau moral, cum mai spun francezii)
-         poate fi contestată, prin orice mijloc de dovadă legal.
În cadrul contrabandei se deosebesc 2 semne calificative:
a)     traficul de stupefiante (este un delict  de clasa II-a);
b)    grupul cu participarea mai mult decît 6 persoane automat se califică ca delict de clasa a III, fără constatarea a faptelor terminate de contrabandă.
Ultima particularitate o prezintă sancţiunea ce se aplică  contrabandiştilor. În Franţa interdicţia profesională constituie o pedeapsă principală , chiar dacă ea se aplică  alături de pedeapsa cu închisoarea, care este considerată ca oportună datorită caracteruli intimidant.[17]
Sistemul penal al Rusiei, datorită dezvoltării istorice comune are puţine deosebiri faţa de cel al Republicii Moldova. Însă în ultimii ani de independenţă mai ales odată cu adoptarea noului Cod Penal, reglementările au început să se difere.
Astfel, în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de contrabanda (art.188 CP Rus), se deosebesc 3 forme, şi anume:
1)     eludînd sau tăinuind de la controlul vamal;
2)     folosind fraudulos documentele de identificare vamală;
3)     nedeclarînd sau cu declararea neautentică a mărfurilor trecute peste linia vamală.[18] 
În ceea ce priveşte calificantele contrabandei, acestea sînt de 2 feluri:
I. cele stipulate în textul art.188 CP, adică-
a)   contrabanda diferitor substanţe prohibite (armament, droguri, etc.);
b)  recidiva contrabandei ;
c)   de către persoanele cu funcţii de răspundere cu folosirea abuzivă a atribuţiilor sale;
d)  prin aplicarea violenţei faţa de persoana responsabilă de control vamal;
e)   de grupul organizat.[19]
II. cele, care datorită obiectului atentării specific, sînt incluse în alte articole, adică-
a)       art. 189 CP – exportul ilegal de tehnologii, informaţii tehnico-ştiinţifice, care se folosesc la crearea armelor de nimicire în masă;
b)      art. 190 CP – neîntoarcerea pe teritoriuli statului a obiectelor ce au o valoare deosebită istorică, arhealogică şi de artă;
c)       art. 191 CP – circuitul ilegal (inclusiv transportarea) a pietrelor preţioase, materialelor nobile şi a mărgăritarilor;
d)      art. 194 CP – eludarea de la plata taxelor vamale.[20]
Sistemul legislativ al României, deşi formulează altfel, are o accepţiune de reglementarea contrabandei apropiată celei din dreptul penal din Republica Moldova. Astfel, contrabanda penală este trecerea peste frontiera prin alte locuri decît cele stabilite pentru controlul vamal – de mărfuri sau de bunuri.[21]  Celelate modalităţi de efectuare a contrabandei sînt considerate ca o infracţiune calificată şi sînt următoarele:
1)     art. 176 Cod Vamal Român – trecerea, fără autorizaţie, a armelor, muniţiilor, materialelor explozive sau radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope etc;
2)     art. 177 Cod Vamal – folosirea documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decît cele prezentate în vamă (“infracţiunea de folosire de acte nereale”);
3)     art. 178 Cod Vamal – trecerea contrabandei de una sau mai multe persoane înarmate ori constituite în bandă;
4)     art. 179 Cod Vamal – trecerea contrabandei de către angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au obiect de activitate operaţiuni de import/export ori în folosul acestor persoane juridice (“morale”).[22] 
Prin sancţiuni specifice cu care drept penal român pedepseşte contrabanda o numim “interdicţia anumitor drepturi,” caracteristică tuturor calificativelor infracţiunii.
Aspecte internaţionale de reglementări ale contrabandei nu se sfîrşesc aici, fiind invocate deseori (în special – doctrinele româneşti şi cele ruseşti) pe parcursul lucrării. 



 OBIECTUL INFRACŢIUNII
3
 Cunoasterea obiectului juridic al contrabandei ajuta la o corecta şi temeinica caracterizare a faptei, la stabilirea riguroasa a normei de incriminare, precum şi la determinarea gradului concret de pericol social al faptei şi la individualizarea pedepsei. Cu toate acestea în doctrina nu se observa o pozitie unanim acceptata privind acest element al infractiunii.
Astfel, în privinta obiectului nemijlocit al contrabandei s-a mentionat (M. A. Sneider) ca acesta il constituie relatii ce asigura inviolabilitatea granitei de stat[23]. Dupa parerea altor savanti, esenta şi pericolul social al crimei date consta în aceea ca se pericliteaza ordinea de protectie politica şi militara a hotare[U1] lor statului. Însă contrabanda nu poate leza esential interesele economice a statului reieşind din dimensiunile sale reduse (comparativ cu cele ale comertului extern legal).
Aceasta pozitie este combatuta, dupa parerea mea justificat, reieşind din urmatoarele[24]: caracterul politic al protectiei hotarelor de stat a disparut odata cu disparitia sistemului totalitar; granita de stat, în cadrul contrabandei depistate, rareori se violeaza, contrabanda fiind retinuta.
O alta parere ar fi cea a lui Coldaev, care afirma ca în cazul contrabandei se lezeaza bugetul de stat (partea venituri), precum şi principiile moral- etice ale societatii. Este greu de acceptat pozitie data, reieşind din simplele rationamente logice:
·              Principiile moral-etice aproape ca nu se refera la relatii vamale;
·              Bugetul de stat se lezeaza doar indirect şi doar în cazul neachiterii taxelor vamale (nu în cazul contrabandei de arme, droguri etc.).
Autorii romani au şi ei o pozitie specifica în acest domeniu: se conşidera ca obiectul juridic al infractiunii de contrabanda il constituie acele relatii sociale referitoare laregimul vamal, a caror nastere şi normala desfasurare este conditionata de ocrotire speciala a operatiunilor de control vamal, de vamuire bunurilor, de aplicarea tarifului vamal, precum şi a celorlalte operatiuni vamale, ce reclama legalmente exigente deosebite cu prilejul trecerii peste frontiera a bunurilor[25].
Însă, adoptind acesta pozitie, trebuie recunoastem şi ca prin art.75 CP se apara nu un monopol al statului, ci doar regimul vamal – ca interes social major – ceea ce, cred, este inadmişibil, datorita faptului ca pericolul social al contrabandei, dupa cum am aratat mai sus, este cu totul altul, mai mare.
Dupa parerea mea, pozitia mai corect este a acelor autori care conşidera ca obiectul nemijlocit al contrabandei il constituie monopolul statului în relatii externe, reieşind din mai multe argumente:
·            Printr-o crima pot fi lezate mai multe relatii, însă nu toate din ele trebuiesc conşiderate drept obiect a crimei date. Obiectul devin doar acele relatii ce se lezeaza prin fiecare infractiune de acest gen;
·            Importanta mai mare a fenomenului de monopol al statului decît celorlalti (protejarea frontierelor, ordinea vamala, etc.), acesta şi cerind a fi protejat.
Acesta pozitie trebuie deosebita de cea a autorilor care conşidera ca obiect nemijlocit al contrabandei il constituie monopolul statului în comertul extern (vezi autorii Macari, Diacov s. a.), acesta disparu-se cu 7 ani în urma.
De asemenea se deosebeste şi pozitia, spre pacate acceptata de Curtea Suprema de Justitie a RM, dupa care obiect nemijlocit sunt relatiile sociale a caror ocrotire este conditionata de aparare potentialului economic al RM. Asa cum indica Sneider, proportii contrabandei nicicum nu-i permit sa dauneze potentialul economic a întregului stat.
O alta problema ce trebuieste ridicata este cea a obiectelor “adaugatoare” (în doctrina rusa) sau “adiacente”(în cea romana).La prima vedere se vorbeste despre una şi aceeaşi categorie juridica. Însă esentele ce se subînteleg prin acestea se difera încît putem suspecta obiecte juridice diferite.
Astfel, doctrina sovietica (şi cea rusa) prin obiectul adaugator definesc regulile vamale de trecere a diferitor obiecte şi bunuri, [26] adica aproximativ acelaşi ca şi obiectul nemijlocit (principal) în teoria romaneasca.
Doctrina romana, la rindul ei distinge 2 obiecte adiacente:
1.         General
2.         Special
Obiect juridic (general) adiacent sunt relatiile sociale a caror normala nastere şi dezvoltare este conditionata de ocrotire încrederii publice în veridicitatea şi autenticitatea documentelor vamale, fie oficiale, fie sub semnatula privata.[27]
De mentionat e ca acest obiect şi el nu este caracteristic tuturor tipurilor de contrabanda, ci doar acelor fapte savirşite cu folosirea frauduloasa a documentelor vamale.
Obiect juridic special adiacent il constituie relatiile sociale privind fie regimul juridic al armelor, munitiilor şi materilelor explozive, fie refimul juridic al materialelor radioactive, al produselor toxice, fie cel al materialelor pretioase.[28]
In critica acestei pozitii poate fi adus argumentul sus pomenit.
In ceea ce priveste obiect facultativ, aici opiniile sunt mai unificate. In manualele sovietice, rusesti, precum şi cele nationale ca obiect facultativ al contrabandei se numesc: securitatea publica sau cea economica a statului; viata şi sanatatea oamenilor; şistemul economiei nationale etc.- în dependenta de tipul concret al contrabandei.

Iata am ajuns la cea de a doua despartitura a acestui capitol, cea referitoare la obiectul material al infractiunii de contrabanda. In privinta acestuia în literatura juridica nu se aduc asa discutii aprige cum sunt în cazul obiectului juridic, însă unele probleme totuşi au loc.
Pavel Iani din Procuratura Generala rusa, considera ca obiectul material al contrabandei nu figureaza “bunurile şi alte valori materiale,” ci doar obiecte speciale – armele, substantele toxice etc[29]. Nu accept pozitia data, bazindu-se în primul rind pe legislatia nationala, unde în al.I, art.75 CP RM, se indica ca şi marfuri, şi obiecte, şi alte valori constituie obiectul material al infractiunii de contrabandă .
O alta pozitie, straina legislatiei nationale, este cea romanesca, dupa care obiectul material este orice bun (sau orice pluralitate de bunuri) care, în temeiul legii sunt supuse controlului vamal[30]. Aceasta definire a obiectului material ar fi, cred ca, mai îngusta decît cea continuta în legislatie nationala. Mai mult ca atit, ea nu cuprinde acele obiecte care nu trebuiesc supuse controlului vamal datorita faptului ca în general nu pot fi scoase din RM, precum şi nu cuprinde obiectul material al infractiunii de contrabanda din ai. IV, art. 75 CP (în special, nereturnarea pe teritoriul RM a valorilor culturale scoase din tara, daca întoarcerea lor este obligatorie).
Nu se pare corecta şi succeşiva şi pozitia Plenului CSJ a RM, dupa care obiectele materiale ale contrabandei pot fi orice bunuri, întoducerea şi scoatera carora de pe teritoriul vamal sunt interzise, limitate şi cu caracter special (p. 6 al Hotaririi). Asemenea defenirea vine în contradictie cu al. I, art. 75 CP, precum şi cu urmatorul alineat aceluiaşi punct al Hotaririi, unde se talmaceste notiunea de bunuri, nefiind cerut caracterul lor special sau limitat.
Cea mai adecvata s-ar parea o defenitie data de autorii ruşi – Diacov, Ignatiev etc.:
Obiectul material al contrabandei pot servi orice bunuri sau alte valori materiale, ce sunt transportate peste hotarul de stat (în unele cazuri- cu respectarea unor alte exigente).[31]
De mentionat ca prin bunuri se înteleg marfuri ale persoanelor fizice şi juridice trecute peste frontiera vamala pentru vinzare-cumparare, schimb, arenda sau alte tranzactii economice (p. 6 Hotaririi).
Prin obiecte, conform aceluiaşi punct al Hotaririi, se subîntelege orice obiect[32] trecut peste frontiera vamala, incluşiv mijloacele de transport, valuta nationala şi straina, titluri şi obiecte de valoare, lucrulu de uz personal care prezinta valori culturale trecute peste frontiera vamala.
In Hotarirea nu se talmaceste notiunea de “alte valori,” continuta în art. 75 CP. Conşider ca aceasta este datorata domeniului foarte vast a termenului dat.
Doctrina romaneasca, din contra, nu face o asemenea  delimitare a obiectului material al contrabandei, acesta-l constituind doar Bunuri, adica orice lucruri care se gasesc în sfera patrimoniala a faptuitorului şi pentru care Legea stabileste un regim vamal la trecerea peste frontiera de stat.[33]
Adica, pe de alta parte se stabilesc exigente specifice fata de obiectul material al contrabandei- sa fie în sfera patrimoniala. Deci, nu pot fi obiectul material bunurile abandonate sau cele scoase din circuitul civil. Cred, ca o asemenea cerinta va fi utila şi legislatiei nationale, datorita faptului ca în asa fel se delimiteaza faptele de trecere peste frontiera a bunurilor de alte valori patrimoniale (nu pot constitui obiectul material drepturi personale, de autor, etc.), precizindu-se pericolul social ale acestora.
In privinta obiectului material special (armele, droguri s.a.), scoase limitate în circuit civil, acestea se condamna de alineatele speciale, dealtfel nu constituie o crima.
Cu toate acestea în legislatia noastra deja se contine o cerinta fata de obiectul material- valoarea lui trebuie sa fie de “proportii mari,” dealtfel constituie o contraventie (art. 193 CCA). Notiunea “proportii mari” se descopera în nota articolului fiind de 100 salarii minime în vigoare la momentul savirşirii infractiunii. In acest sens cerintele se întilnesc şi în legislatia altor state. De exemplu autorii ruşi mai propun ca dezvaluirea termenului “proportii mari” sa fie facuta direct în textul articolului, motivind acesta pentru şimplificarea priceperii articolului.[34] Aceasta novela ar fi binevenita şi în CP national.
Tot aici as dori sa atrag şi o clasificare a obiectului material, acceptata de mai multi autori:
Œ        Obiectele, trecera carora peste granita de stat totdeauna constituie o infractiune indicata de art. 75 CP, indiferent de modul lor de trecere sau valoarea (cum sunt droguri, explozive s.a.);
        Obiectele, trecerea ilegala a carora constituie infractiune doar cu respectarea conditiilor stabilite de lege (tainuirea/fraudarea, proportii mari).
Poate fi adusa şi o alta claşificare –legala- în:
        obiecte materiale generale;
        obiecte materiale speciale (droguri, armament etc.), însă asemenea obiecte vor fi examinate ulterior- la capitolul calificantelor.
In continuare, despre unele categorii dificile de obiecte care pot (sau nu) servi ca obiectul material al contrabandei.
Discutii în privinta bunurilor imobiliare ca obiectul material al contrabandei, la prima vedere ar fi lipsita de sens- neputind fi transportare, ele nu pot fi şi “trecute ilegal peste frontiera” (contrabandate). Dar la analiza alineatului III, p.5 Hotaririi CSJ se poate forma o concluzie contrara- bunurile (monumentele) imobile scoase de pe teritoriul vamal al RM fara avizul Parlamentului formeaza şi ele obiectul material al contrabandei. In aceasta privinta ar fi utila adusa precizarea facuta de generalul roman F. Sandu: “… bunurile imobile nu pot forma obiectul material al infractiunii de contrabanda daca sunt imobile prin natura lor. Bunurile imobile (…) prin destinatie şi prin incorporare (…) pot constitui obiectul material în ipoteza, spre exemplu, în care au fost desprinse din bunul imobil în care erau încorporate şi, apoi, sustrase regimului vamal, prin trecerea lor peste frontiera…”[35]
Acelaşi autor, cu justetea, mentioneaza ca: “nu formeaza obiectul material al contrabandei persoanele, fiintele umane, deşi oamenii aflati în viata pot fi aduşi la conditie de lucruri comerciabile prin punerea sua tinerea într-o stare de dependenta integrala.”[36] Acesta este doar o ipoteza abstracta, fiindca fapta penala de sclavie este mai mult o infractiune “exotica” în realitatile contemporane în tara noastra.
In legatura cu acesta se ridica o alta problema- daca cadavrele ori partile lor pot constitui obiectul material al contrabandei. Cred ca în conditiile actuale de vinzari cu sume enorme pentru transplantatii a diferitor organe umane, acestea pot şi chiar trebuie sa constituie un obiect material al infractiunii, datorita pericolului social sporit al fenomenelor date. Cu toate acestea, de precizat, ca cadavru inhumat, fiind un bun incorporat unui imobil (pamîntului) nu poate forma obiectul material al contrabandei, ci doar celei de profanare mormintelor (art. 237 CP). Problematica devine, însă, aprecierea valorii cadavrului, dat fiind ca conform al.I, art. 75 CP se pedepseste doar contrabanda “de proportii mari,” iar conform al.IV- “de proportii deosebit de mari.”
Urmatoarea problema ce se cere a fi ridicata este cea a contrabandei de valută  straină  falsă . La prima vedere nu se poate calificata drept contrabanda datorita:
¯        lipsei pericolului social însăşi a trecerii unor hirtii (de valuta falsa;
¯        lipsei obiectului infractiunii- hirtiile neintrunind (de regula)cerinta “proportii mari,” iar determinarea acestei valori dupa nominalal înscris fiind imposibila.
Însă Republica Moldova prin acceptarea Conventiei Internationale din 1929 de la Geneva s-a obligat sa opreasca fatpele fabricarii şi raspîndirii valutei false a oricarui stat. Mai mult ca atit, asemenea fapte prezinta un pericol social de comitere a altor infractiuni- adica punerii în circulatie a banilor falşi (art.84 CP). Anume din acste considerente CSJ în Hotărîrea sa a accentuat că  faptele date sînt infracţiuni.
O alta întrebare apare în privinta contrabandei energiei, fiind un bun mobil, care prezinta o valoare economica. Conşider ca în masura în care sunt mobile şi patrimoniale, se cuprind in notiunea de “alte valori” (al.I, art. 75 CP) şi, deci, pot forma obiect material al contrabandei. Acesta mai poate fi argumentata prîn fatul ca energia poate forma un obiect material în alte infractiuni, spre exemplu, sustrageri (art. 1261 CP). O energie fara o valoare economica (de exemplu solara) nicidecum nu poate forma obiect material al contrabandei.
În concluzie as vrea sa mentionez ca obiect material al contrabandei, conform art. 67, 70 CPP RM, precum şi în baza art. 46 Constitutiei RM, trebuieste confiscat. Însă, cum arata practica,[37] uneori aceste prevederi se confunda şi nu se aplica, bunurile contrabandate nefiind confiscate. Aceste probleme, cred, partial sunt datorate reglementarii dificile a sanctiunii art. 75 CP, adica acelor norme care prescriu nemijlocit confiscarea data. Astfel, cît în reglementarea noua, atit şi în cea data de Legea din 10.IX.98 se prevede confiscarea marfurilor, obiectelor şi altor valori ce constituie obiectul contrabandei, dar în al.II-IV se prevede confiscarea averii ceea ce este, sigur, altceva. In acest sens s-a dat lamuriri partiale în p.17 din Hotarirea CSJ: trebuieste confiscata doar avera dobindita ilicit. Cu toate acestea ramîne deschisa întrebarea confiscarii (în cazurile alineatelor II-IV) a mijloacelor savirşirii infractiunii- problema ce se datoreaza doar lacunei în lege, ci nu carorva deficiente teoretice.





LATURA OBIECTIVĂ
4
La capitolul “Latura obiectivă” urmează a fi examinate mai multe probleme: cele referitoare la aspectul general al acestui element al componenţei, la modul şi metoda comiterii infracţiunlor, momentul asumării, etc. Aşa fiind, capitolul este divizat în mai multe subsecţiuni.
Latura obiectivă a infracţiunii din art. 75 CP se caracterizează în ptimul rînd prin două momente:
1.     Trecerea peste frontiera vamală a obiectelor contrabandei;
2.     Folosirea metodelor frauduoase de comitere a infracţiunii.

TRECEREA PESTE FRONTIERA VAMALĂ A RM
 Prin trecerea peste frontiera vamală de bunuri se înţelege atît introducerea, cît şi scoaterea din ţară a bunurilor, sustrăgîndu-le regimului juridic vamal. [38]
Legea nr.99-XIV din 22.VII.98 a încercat să elimineze deficienţele anterior existente în formularea veche a articolului – “trecerea peste frontiera de stat (vamală) a RM.” Este vorba de fapul că frontiera de stat şi cea vamală nu coincid întru-totul: există frontiere ce au statut “vamală,” dar neavînd cel “de stat,” cum ar fi cazul unor zone economice libere sau depozitelor vamale “duty-free;” pe de altă parte există şi frontiere ce au doar statut “de stat,” neavînd cel vamal cum ar fi cazul perimetrelor unor ambasade străine în Republica Moldova.[39] Acesta o deducem şi din definiţia legală a frontierei de stat a RM:  linia ce desparte pe uscat şi pe apă teritoriul Republicii Moldova de teritoriile statelor vecine (Art.1 Legii nr.108-XIII[40]). Astfel, situaţia în care bunurile se trec ilegal peste perimetrul Zonei Economice Libere “Expo-Business Chişinău,” se încadrează juridic în art.75 CP,iar dacă pe teritoriul unei ambasade – nu. Deasemene, nu putem vorbi de contrabanda în caxul trecerii ilicite de bunuri (chiar cele interzise) în spaţiu extraatmosferic (cosmos), acesta nefiind un “stat vecin.”
Însă modificarea Codului Penal nu a cu totul aceste deficienţe, dat fiind şi al.II, art.2 Codului Vamal RM, unde totuşi se stabileşte identitatea frontierei vamale cu cea de stat, fiind necesară o modificare în acest sens.
Tot în acest context de menţionat e că nu importă dacă frontiera vamală are sau nu punctele de trecere. Această precizarea este necesară în condiţiile actuale de stare transparentă a frontierelor de stat (şi celor vamale), datorată dizolvării U.R.S.S.[41]
O altă problemă aici se ţine noţiunea de “trecere.” În literatura juridică  s-a afirmat că  trecerea este învingerea regimurilor speciale stabilite de Republica Moldova în zone de control vamal, ci nu o traversare fizică simplă peste linia frontierei de stat.[42]
Reieşind din această definiţie se determină şi momentul asumării componenţei date. Astfel contrabanda va fi asumată pe deplin în cazul cînd bunurile deja sînt transportate peste hotarul –nu se află/se află (în dependenţă de situaţia de scoatere sau introducere) în Republica Moldova. Tentativa, însă va fi consumată în cazul trecerii frontierei a însăşi punctului vamal, noţiunea legală a cărui o găsim în art.9 al Legii nr.108-XIII cu privire la frontiera de stat: teritoriul din limitele gării feroviare, autogării (staţiei), portului (cheiului) fluvial, aeroportului (aerodromului), deschise traficului internaţional, precum şi alte locuri exres amenajate, in care se efectuiază controlul şi se autorizează trecerea frontierei de stat de către persoanele, mijloacele de transport, mărfuri şi alte bunuri.  Adică dacă persoana intrat în incinta punctului respectiv, a încercat să treacă ilegal careva bunuri şi este depistată, ea va fi condamnată pentru tentativa de infracţiune, ci nu pentru o infracţiunea terminată. Pe cînd în cazul în care persoana are doar intenţia criminală, dar nemijlocit nu intră pe acest teritoriu, nici tentativa nu va exista.

Cetăţeanul T. a procurat 68 de plăci din nichel, greutate totală 185 kg şi le-a ascuns sub şezutul din urmă, precum şi sub ţolul de sol. De asemenea a ascuns 111 900 rub. În acumulator (aceste fapte judecata le-a considerat ca tentativa). Pe urmă s-a pornit spre vama Sculeni, r-nul Ungheni penru a intra pe teritoriul României. Însă în acesta zidi, din cauza rîndului foarte mare, s-au întors acasă. A doua zi a încercat din nou, de data aceasta ajungînd pînă la punctul de control vamal, unde au fost depistaţi.
Judecata a calificat aceste fapte după art.15/al.II, art.75 CP, adică neluînd în consideraţie prima încercare.

Ca etape de pregătire, conform p.14 Hotărîrii CSJ a RM, pot fi calificate în perticular acţiunea de procurare a mărfurilor, obiectelor şi alte valori pentru trecerea ilegală pesta frontiera, amenajarea unor ascunzişuri speciale, alegerea complicelor etc.
Unele probleme apar în cazul la contrabandei depistate pe o navă ce încă nu a venit în punctul de control vamal corespunzător, deoarece bunurile încă nu au ajuns la vreun control, în practica asemenea cazuri se califică ca o tentayivă de contrabandă. Consider că  asemenea practică este greşită reieşind din mai multe argumente:
-obiectele contrabandate au ajuns la navă totuşi trecînd o frontieră vamală – a statului de unde se scot;
-conform normelor dreptului internaţional nava (civilă) se consideră de iure teritoriul aceastui stat. Astfel, odată ce nava a ieşit din portul (străin sau a Republicii Moldova) bunurile au nimerit pe teritoritoriul acestui stat. Iar după cum am arătat asemenea situaţii se califică ca o infracţiune terminată. Acestă poziţie este suţinută (şi cu alte argumente) de către alţi autori.[43] 
Aşadar, s-a analizat primul aspect al laturei obiective  a infracţiunii de contrabandă – trecerea  ilegală. De fapt, sînt păreri după care numai aceasta constituie latura obiectivă a crimei date.[44] Însă cred (şi mă bazez pe formularea actuală a articolului 75 CP RM) că aceasta nu este suficient pentru calificarea unei fapte ca fiind drept infracţiunea. Se cere expres în lege şi cel de al doilea aspect – folosirea a metodelor speciale (frauduloase).

FOLOSIREA PROCEDEELOR FRAUDULOASE.
Acest moment al laturei obiective, fiind foarte contravers, este şi mult discutabil. Astfel, în doctrina rusească se stabilesc 3 metode generale de comitere a infracţiunii:
-trecerea în afara controlului vamal;
-trecerea cu folosirea frauduloasă a documentelor vamale;
-trecerea însoţită de o nedeclarare sau declarare neautentică.
Spre deosebire de doctrina Republicii Moldova, aici metode sînt denumite mai concret, acesta fiind cît pozitivul, atît şi neajunsul lor. De exemplu – pot să nu includă aşa procedeu important cum este “folosirea ascunzişurilor.”
Teoriile savanţilor români sînt mai diversificate în privinţa acestui  element al contrabandei.
A.   O părere ar fi că unica metoda a contrabandei ar fi cea de eludare de la controlul vamal.[45]
B.    O opinie originală deosebeşte 7 metode (“modurile de operare”) a contrabandiştilor[46]:
-nedeclararea întregii cantităţi de bunuri transportate;
-declararea nereală a calităţii materialelor sau bunurilor prin prezentarea unor certificate cu conţinut fals, eludîndu-se astfel normele prohibitive de trecere peste frontiera;
-prezentarea la organele vamale a unor certificate de origine a mărfii, conţinînd date nereale, obţinîndu-se astfel scutiri vamale;

Procedeul des folosit, profitîndu-se de acordul economic existent între România şi Republica Moldova, care scuteşte de taxe importuri în România de mărfuri produ-se în Republica Moldova. Contrabandiştii, cu toate că importă produsele din alte state, întocmesc documente false care atestă provenienţa lor din Republica Moldova, în felul acesta eludînd datoriile cuvenite. [47]

-introducerea sau scoaterea din ţara de mărfuri pentru care se percep taxe vamale foarte ridicate, dar ambalate în structuri care atestă alte mărfuri, pentru care se percep taxe mai mici;
-atestarea fictivă (pe calea unor documente false) că mărfurile, importate temporar au fost scoase din ţara, în realitate însă, acestea fiind vîndute;
-introducerea sau scoaterea din ţara de mărfuri pe cale maritimă (fluvială) prin ondosarea în fals a conosamentelor nominative;
-diminuarea artificială a valorii mărfurilor exportate sau importate.
Doctrina RM actuală  se ţine totuşi de poziţii mai clasice. Conform acestei poziţii se deosebesc 2 metode generale de comitere a contrabandei:
¯    Eludarea de la controlul vamal.
În defenirea acestui mod de comitere a contrabandei apar multiple probleme. Astfel, noţiunea Curţii Supreme de Justiţie a eludării controlului vamal ar fi următoarea: intrarea sau ieşirea din ţară prinalte locuri decît cele destinate pentru aceasta sau în afara orelor de control vamal (p.6 Hotărîrii). Asemanea înţelegere a restrîns sensul noţiunii de “control vamal,” care mai include verificarea documentelor şi informaţiilor necesare, perchiziţia (vamală) a persoanelor şi autovehicolelor, precum şi contolul contabil depozitetelor  vamale, zonelor economice libere şi foarte multe altele.
Adică o neprezentare a bunurilor, dar în timpul cuvenit şi în locul respectiv nu se cuprind de noţiunea dată.[48] De aceea evidentă este substituirea acestui termen cu vreun altul.
Dar nu trebuie acceptată şi cealaltă extremă a doctrinei – prea largă – cum este poziţia savanţilor româneşti.[49] Astfel, eludarea aici include în sine:
a)     împiedicarea sau zădarnicirea efectuării controlului vamal a mărfurilor;
b)    împiedicarea sau zădarnicirea verificării documentelor de vămuire;
c)     împiedicarea sau zădarnicirea aplicării tarifului vamal de export sau de import;
d)    împiedicarea sau zădarnicirea luăriila evidenţă a mărfurilor exportate (sau importate).
Consider că nu toate aceste acţiumivor constitui sensul termenului “eludarea.” 
Referitor la locul comiterii infracţiunii de contrabandă, se mai poate de precizaturmătoarele. La fiecare punct de control vamal sînt determinate terenuri concrete de petrecere acestuia (de exemplu – sălile sau camere de inspecţie vamală). Respectiv latura obiectivă examinată se va manifesta şi în trecerea mărfurilor în afara acestor terenuri, cum ar fi cazul aruncării genţilor cu mărfuri peste barajele ce delimitează teritoriul punctului de control vamal, sau cel al aruncării în mare (fluviu) amărfurilor pentru ca să fie ridicate ulterior, după trecerea controlului vamal.[50]
În acest context aş vrea să aduc o critică unor poziţii existente, referitoare la locul săvîrşirii infracţiunii de contrabandă. Astfel, autorul rus, Zdravomîslov[51], afirmă că locul obligatoriu comiterii contrabandei este punctul de control vamal – cerinţă ce nu se respectă în cazul contrabandei prin eludarea. Savantul român F. Sandu, la rîndulsău ajunge la concluzia că contrabanda se comite doar în alte locuri decît cala stabilite pentru controlul vamal[52] – exigenţa nneîndeplinită în celelalte cazuri.
Referitor la timpul savirsirii infracţiunii, acesta, în cadrul eludării, se consideră orice vremea (de lucru a punctului de control vamal sau nu) cît acesta nu-şi îndeplineşte (legal) funcţiile sale (de exemplu – timpul de odihnă). De asemenea  se va considera contrabanda şi trecerea peste un punct de control vamal ce a fost închi temporar printr-o hotărîre a Guvernului.[53]
¯    Tainuirea de la control vamal.
Procedeul mult mai des folosit este cel de tăinuire a bunurilor trecute ilegal peste frontiera. Însă aceast procedeu este foarte complex, incluzînd în sine mai multe metode. Reieşind din articolul 75 CP RM putem diferenţia numai 2 metode de acest gen:
-folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală ;
-nedeclararea sau declarare neautentică în documente vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.
Însă dacă apelăm la practica judiciară, în special p.6 Hotărîrii CSJ a RM, mai observăm şi alte metode de comitere a crimei. Examinarea acestora va fi făcută, deci, prin prisma defenirii legale a noţiunii de “tăinuirea.”
1.
 Prezentarea la organul vamal drept temei pentru trecerea bunurilor a documentelor false, obţinute pe cale ilegală, sau a documentelor care servesc temei pentru trecerea altor bunuri.
În Hotărîrea CSJ a RM este tălmăcit sensul tuturor noţiunilor principale, altele fiind găsite în doctrina. Astfel:
Prezentarea – înseamnă întrebuinţarea efectivă a unuia sau mai multor documente vamale privind bunuri.[54] Nu este, deci, suficient pentru întrunirea acestei noţiuni simpla deţinere în vederea folosirii eventuale ale acestora. Se cere servirea acestuia prin depunere, prin înfăţişarea documentului ca mijloc de dovadă legală. 
Document fals este documentul totalmente fabricat, fals sau originalul, în care sînt introduse informaţii denaturate (de exemplu – pe calea nimicirii unei părţi, introducerii în el a informaţiilor suplimentare ş.a.m.d.). Unica observaţie ce aş face acestei terminologii ar fi golosirea cuvîntului “original” – adică incluzînd în categoria documentelor false şi a celor formularele cărora au fost eliberate legitim, însă completate ulterior cu date false – categoria ce se atribuie la documente care conţin date neautentice, fiind o categorie separată.
Document nul este documentul obţinut pe cale legală, însă din anumite cauze şi-a pierdut valabilitatea 9de exemplu – a expirat termenul de valabilitate).
Document obţinut pe cale ilegală este documentul obţinut de persoana interesată :
-prezentînd în calitate de temei pentru aceasta a datelor vădit false sau a documentelor contrafăcute;
-sau obţinut în urma abuzului unei persoane cu funcţii de răspundere, care s-a folosit de situaţia de serviciu, sau din neglijenţa acestei persoane la eliberarea documentului.
Documentul care conţine date neautentice este documentul care în realitate este autentic, însă în care sînt introduse informaţii ce nu corespund realităţii.  dar  deoarece legea
Doctrina rusească mai deosebeşte încă o caregorie de documente din acest rînd: documentul care serveşte temei pentru trecerea altor mărfuri – adică documentele practic legale, cu respectarea exigenţelor legale, dar referitoare la alte bunuri decît cele ce se trec peste frontiera.[55]
De menţionat e că în literatura juridică nu se face o aşa mare diferenţiere a noţiunii de “document fals,” acesta fiind unica – orice entitate care constituie înscris, susceptibil să genereze consecinţe juridice în sfera raporturilor vamale, dar în exactitatea cărora adevărul este alterat (denaturat).[56] Însă pe de altă parte se menţionează că acesta poate fi:
(a)                                                                                                                                                                                                                                                     oficial – orice înscris care emană de la autoritate sau instituţie publică, sau aparţine unei astfel de instituţii;
(b)                                                                                                                                                                                                                                                    private – orice înscrisuri, care fără a fi oficiale emană sau aparţin unui particular, care constituie un titlu (un instrument) detinat să facă dovadă unui derpt privat.[57]
Nu se cuprind de noţiunea “ documentele false” răboajele (jetoanele) falsificate neavînd sensul de ” document” în accepţiunea contemporană.[58] 
Latura obiectivă respectivă va fi împlinită şi în cazul folosirii pentru sustraferea bunurilor de la controlul vamal a unor documente false deja folosite, chiar dacă folosirea respectivă persoana a mai fost pedepsită. Aceasta e pentru că legiuitorul a conceput aceste documente ca mijloace “frauduloase,” fără a deosebi dacă ele atrag sau nu prin ele la răspundere penală.[59]
2.
Nedeclarare sau declarare neautentică.
Acestă metodă de comitere a contrabandei poate fi diferenţiată în mai multe aspecte, submetode. Examinarea lor va fi treptată.
 Forma clasică a tăinuirii, cît şi a contrabandei în genere, este prezentarea pentru control vamal a buunurilor ce se trec peste frontiera vamală pe o cale ce impiedică examinarea şi constatarea lor.
Prin asemenea prezentare se subînţelege ascunderea fizică a obiectelor trecute astfel încît persoana ce efectuiază controlul vamal nu le poate depista prin acţiuni de control obişnuit, precum şi transportarea în locuri de acces restrîns. [60]
Nu sînt de accord cu opinia unor practicieni, după carepoate fi considerată ca prezentate pe cale ce împiedică constatarea faptele de trecere a unor obiecte în cupeuri de serviciu (în transport feroviar), deoarece vameşii au acces liber (în condiţii legale) şi la aceste încăperi.
Nedeclararea intenţionata în declaraţia vamală şi alte documente, care urmează să fie prezentate controlului vamal.
Conform p.6 Hotărîrii CSJ această formă înseamnă neprezentarea în modul stabilit a informaţiilor (prin acesta se deosebeşte de prima formă) precise despre aceste mărfuri, obiecte şi alte valori.
Tot aici de precizat sensul a 2 termene:
-document vamal este documentul eliberarea căruia este prevăzută de legislaţia vamală în vigoare, autentificat în modul stabilit de persoane cu funcţii de răspundere din instituţii vamale.
-alte documente – documentele necesare controlului vamal, care permit trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor şi obiectelor, ce sînt eliberate şi autentificate în instituţiile competente.
Declararea datelor false despre bunurile trecute peste frontiera – este o modalitate a formei menţionate mai sus, şi înseamnă introducerea în documente vamale a unor informaţii, acestea nefiind autentice. Trebuie deosebită de altă metodă – folosirea frauduloasă a documentelor, în special a celor ce conţin date neautentice. Criteriile principale de deosebire, cred, sînt următoarele:
-momentul introducerii informaţiilor în cauză – înainte sau în timpul trecerii controlului vamal;
-sursa documentului ce conţine informaţiile respective – organul vamal sau altul.
Trecerea efectuată cu folosirea ascunzişurilor, cu mijloace reutilate sau acomodate drept ascunziş. Aici prin ascunzişuri Hotărîrea Plenului CSJ înţelege locurile ascunse ale corpului, hainelor, obiectelor personale.
Este una din cele mai discutabile forme de comitere a contrabandei. Astfel unii autori[61] pledează pentru pedepsirea numai acelei forme a laturei obiective care se exprimă în recerea în ascunzişuri speciale. Ca argument se aduce faptul că la o navă de astăzi există cca 30 000 mii de viduri de construcţie, care pot servi drept locuri de ascundere a mărfurilor contrabandate fără ca să fie întreprinse careva acţiuni speciale de acomodare sau reutilare. Însă nu orice vid în care se trece contrabanda trebuie considerat drept ascunziş, reieşind din pericolul social al acţiunilor date. Alţi autori[62] afirmă că deoarece în practică este greu de stabilit ce fapta prezintă pericol mai mare – trecerea în ascunzişuri sau simpla nedeclarare, precum şi de despărţit aceste două, trebuie de dezis în mod expres de aceasta forma a laturei obiective.
Mă alătur totuşi de părerea clasică că  folosirea oricărui ascunziş intruneşte latura obiectivă  a contrabandei indiferent de situaţie, luîndu-se în vedere că acesta nu constituie vreo agravantă, ci doar o formă generală de comitere a infracţiunii.
   Atribuirea unor bunuri forma lator bunuri – o metodă rar folosită în practică, aplicîndu-se în principal pentru contrabandarea unar valori culturale de o importanţă deosebită.
Trebuie delimitat de cealaltă forma de săvîrşire a contrabandei – folosirea (frauduloasă) a documentelor care servesc drept temei pentru trecerea altor bunuri – în acest caz se denaturează nu însuşi bunul, ci informaţiile despre acesta.
Aşadar, am examinat principalele metode de realizare a contrabandei, acestea fiind confirmate şi de practica judiciară, precum şi de lege la calificarea fiecărui caz instanţa de judecată trebuie să concretizeze ce metoda concretă s-a întrebuinţat.
Astfel, în sentinţa judecătoriei or. Ungheni (vama Sculeni) pe cazul cetăţeanului T.[63] s-a constatat că contrabanda a avut loc    “prin folosirea metodei care împiedică constatarea obiectelor contrabandate” adică nedeclararea.
La încheierea temei rămîne doar întrebarea dacă infracţiune de contrabandă se săvîrşeşte prin acţiuni sau inacţiuni. La prima vedere probleme deosebite nu apar – deoarece contrabanda este trecerea ilegală peste frontiera vamală, ea se comite numai prin acţiuni active, îndreptate spre atingerea scopului dorit. Însă este interesantă observaţie şi observaţie generalului român F.Sandu în privinţa celui de al doilea aspect a laturei obiective (folosirea procedeelor speciale), în special, “"nedeclararea bunurilor şi obiectelor trecute,”care prin esenţa constituie o conduită pasivă a subiectului. Adică, în anumite condiţii putem vorbi şi de contrabanda omisă, prin inacţiuni.



CONTRABANDA CALIFICATĂ
5
Încriminînd contrabanda, legiuitorul n-a putut să nu diferenţieze în funcţie de grad diferit de pericol soial a faptelor trecerii unor obiecte specifice, cum sînt droguri armament şi muniţii, valori culturale etc., precum şi a modului repetat, sau în grup a acestor acţiuni. Toate acestea şi constituie contrabanda calificată.
Astfel, prin Legea nr.99-XIV din 22.VII.98 s-a schimbat sistemul legal al contrabandei calificate. Actualmente deosebim:
1.     Trecerea ilegală a unor obiecte speciale;
2.     Semnele agravante ale contrabandei;
3.     Trecerea ilegală a unor obiecte în proporţii deosebit de mari.
Acestea, datorită specificului său original nşau putut fi incluse în capitolele generale (Obiect, Latura Obiectivă), urmînd a fi examinate într-un capitol special.

SUBSTANŢELE NARCOTICE ETC.
 Moldova intră în “grupul de sud-vest” – un grup de state care servesc drept exportatori a păilor de mac, fiind chiar unul din cei mai mari din aceştea – 82,4% din volumul total introdus pe teritoriul Rusiei.[64] Volumul acestui tip de contrabandă în cadrul fenomenului general de contrabandă devine tot mai mare. Printre cauzele acestei clasificări, conform unui interogatoriu special petrecut în ţările CSI, s-au desemnat:
Ø     instabilitatea economică şi politică , caracteristice etapei actuale;
Ø     asigurarea matarial-tehnică proastă a serviciilor de combatere;
Ø     neconcordanţe între legislaţiile şi organele de ocrotire a normelor de drept în sfera respectiva.[65]
Sigur că pot analiza doar cei de al treilea aspect, în special deficienţele legislaţiei respective. Astfel, pentru unificarea reglementărilor respective poate fi menţionat un şir de Convenţii şi Tratate Internaţionale de domeniu:
1)     Convenţia Unică din 1961 privind substanţele narcotice;
2)     Convenţia ONU referitor la combaterea circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice şi psihotrope din 19.XII.1988;
3)     Rezoluţia ONU nr.S-17/2, adoptată în bază Raportului Comitetului special la sesiunea XVIII.
4)     Convenţia din 21.X.1998 de la Kiev privind colaborarea între M.A.I. în vederea combaterii circuitului ilegal a substanţelor narcotice.
În baza acestor convenţii în legislaţia mai multor state, se conţin interziceri de circuitul al drogurilor şi altor substanţe de acest gen. Respectiv Codul Penal al RM, art.75, ai.II, condamnă trecerea peste frontiera vamală a RM de substanţe narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, de deşeuri nocive.
La substanţe narcotice se referă opiumul,morfină, cocaină, gheroină, etc. – adică substanţele care posedă un efect ameţitor (narcotizant), abuzul de care poate la urmări fizice şi psihice grave.[66] Listele speciale ale acestor substanţe se întocmesc anual de către organele competente – la nivel internaional, precum şi la cel naţional.
Substanţele psihotrope sînt substanţele naturale sau sintetizate, care, au un efect stimulator sau depresant asupra sistemului central nervos al omului şi care sînt incluşi în listele corespunzătoare din Convenţii internaţionale (vezi Convenţia de la Viena privind substanţele psihotrope din 1971, Convenţia ONU referitor la combaterea circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice şi psihotrope din 19.XII.1988 etc.).[67]
Substanţe cu efect puternic pot fi acizi, baze, alcaline, esenţele care au scopuri tehnice, dar prin calităţile sale chimice pot provoca arsuri şi alte traume, precum şi cele ce au scopuri medicale, dar în cantităţi mari (sau chiar medii) pot provoca moartea omului (de exemplu – somnifere, analgetice ş.a.) 
Noţiunea de substanţe toxice cuprinde în sine substanţele chimice, organice şi neorganice, precum şi compoziţiile şi produsele care posedă particularităi încît la absorbţia ori la contact direct cu organizmul, sau fiind rspîndite în mediul înconjurător, pot cauza, prin reacţii fizio-chimice specifice, o dauna vieţii şi sănătăţii oamenilor, precum şi mediului înconjurător.[68]
Următoarele 3 categorii, avînd alte particularităţi, în special alte scopuri, după părerea mea urmează a fi incluse în categoria “armament”, sau chiar reglementate aparte.
Astfel, la substanţe otrăvitoare se atribuie substanţele care nimerind în doze mici în organismul omului pot provoca otrăvirea sau moartea (arsenic, cianură de potasiu, suplimat, stricnină).[69]
Noţiunea substanţelor radioactive este compusă din:
-         materialele atomice care pot singuri să reproducă o dezagregare atomică;
-         substanţele radioactive – acelea care, deşi nu se raportează la prima categorie, dar care generează o radiaţie ionizantă;
-         deşeurile radioactive – primele două categarii de substanţe, expoloatarea a cărora de mai departe este imposibilă.[70]
Cu toate acestea unii autori definesc substanţele radioactive mai simplu, unipartid: substanţele care au proprietatea de a emite prin dezagregare spontană radiaţii corpusculare şi electromagnetice.[71]
Referitor la substanţele explozive, aici se atibuie compoziiile chimice amestecături mecanice de substanţe capabile să se transforme chimic rapid, prin autorăspîndire (erupţie).[72]
Spre sfîrşite, deşeurile nocive sînt acele substanţe şi materii prime care sînt inutilizabile în procesul de producţie sau de consum, care sînt capabile să provoace otrăvirea sau alte urmări grave organizmelor vii, precum şi mediului înconjurător.[73]  Adică aici parţial se substanţele radioactive, cele otrăvitoare şi toxice. Dar acesta nu sarveşte drept temei pentru excluderea acestei moţiuni din textul articolului – mai cuprinde şi alte substanţe, nenumite, dar periculoase.

ARMAMENTUL ETC.
Deşi în perioada actuală contrabanda armamentului nu este cea mai social-periculoasă formă a contrabandei (cum arătau alţi autori, de exemplu – Sucikov[74]), gradul sporit de periculozitate a determinat pe legiuitorul să reglementezeacest tip al contrabandei în special – în alineatul III, art. 75 CP.
Mai mult ca atît, prin Legea nr.110-XIII privind controlul asupra armelor individuale, art.44, s-a stabilit un regim special de trecere peste frontiera a armelor, incălcarea a căruia trebuie sancţionată şi în mod penal.
Aşadar, dispoziţia al.III, art.75 CP prevede trecerea (ilegală) peste frontiera vamală a RM de armament, de dispozitive de explodare, de arme de foc, de muniţii, cu excepţia armelor de vînătoare cu ţeva lisă şi a cărtuşelor la ele.
Se observă că reglementează contrabanda armamentului (în sens larg), cu specifacarea aparte a armelor de foc (o specificare, cred de prisos).
Armament este un dispozitiv (mijloc material), destinat (adaptat) prin construcţie şi util din punct de vedere tehnic pentru vătămarea unei persoane, unui animal, pentru apărarea contra atac sau pentru imitarea proprietăţilor sale de luptă. Deci, după cum se vede din noţiunea legală (de care putem folosi în virtutea caracterului de blanchetă a al.III, art.75 CP) nu importă dacă este o armă de foc, albă, de nimicire în masă etc. Mai mult ca atît al.III, art.75 CP numeşte armele de foc aparte, într-un fel excluzîndu-le din noţiunea respectivă.
Respectiv, prin arma de foc înţelegem un dispozitiv mecanic, ce este destinat constructiv pentru învingerea ţintei la distanţă, printr-un proiectil ce îşi capătă mişcarea îndreptată pe contul energiei cu pulbere explozivă.[75] Unii autori mai adaugă aici şi chiar părţile esenţiale ale armei, ce-i determină funcţiile.[76]
Deasemenea s-a menţionat că în sensul art.75 CP nu importă dacă arma este fabricată la o uzină sau în mod meşteşugăresc.[77]  Pe de altă parte noţiunea de armament(arma de foc), conform menţiunii speciale în textul articolului, nu include armele de vînătoare cu ţeava lisă. Adică acele acele obiecte nicidecum nu pot constitui obiectul material al infracţiunii din al.III, art.75 CP; însă, după cum de-a dreptul a arătat Plenul CSJ a RM în al.II, p.7 al Hotărîrii sale, în dependenţă de preţul acestora, precum şi şi folosirea procedeelor special cerute de art.75 CP, pot obiectul infracţiunii din al.I (sau V), art.75 CP.
Prin arma albă înţelegem obiecte fabricate special sau adaptate în vederea învingerii ţesuturilor vii pe calea vătămării fizice a integrităţii corporale.[78]  
Următoarea categorie ar fi cea a muniţiilor – adică obiecte de înzestrare (de armament) şi de lansare, ce sînt destinate, prin construcţia sa, să învingă ţinta, ce pot conţine capsule de spargere, de erupţie de aruncare sau o capsulă combinată.[79]  Adică aici se atribuie cărtuşele (cu excepţie celor de vînătoare, pentru arme cu ţeava lisă), mine, rachete etc.
Ultima noţiune ce urmează a fi examinată este cea a dispozitivelor de explodare – sînt dispozitive special fabricate (adaptate), constînd din substanţa explozivă şi un agregat special, destinat constructiv pentru producerea exploziei (amorsă, focos, capsă, detonator etc.).[80]
După cumam văzut, în  lista (exhaustivă) din textul al.III, art.75 CP nu se conţine noţiunea de echipamente militare, aceasta şi nefiind inclusă în vreo noţiune examinată. De aceea trebuie combătută opinia[81] după care contrabanda aşa obiecte specifice cum sînt mijloace individuale antigaz, echipament pentru trupe de debărcare etc. trebuie condamnată după al.III, art.75 CP al RM–acestea pot constitui doar infracţiunea din al.I, art.75CP.

VALORI CULTURALE
Întrebarea gradului de pericol social sporit a infracţiunii prevăzute de al.IV, art.75 CP sigur este discutabilă. Astfel, nu se ştie – ce este mai periculos pentru societatea: contrabanda drogurilor şi armamentului sau scoaterea (mai mult ca atît introducerea) a unor statuete, tablouri rare. Însă legiuitorul, reieşind din obiectul de atentare specific deosebit de cel a contrabandei în general, a rezolvat această problemă în modul său, sancţionînd contrabanda de valori culturale mai grav.
De fapt infracţiunea în cauză într-atît de specifică  încît, în opinia mea, reglementată de 2 articole sinestătătoare. Aceasta e pentru că este greu de delimitat deseori în practică infracţiuni două infracţiuni aparte:
-contrabanda valorilor culturale;
-sustragerea acestor valori.[82]
Această confundare se referă cît la prima, atît şi la a doua forme a laturei obiective a alineatului respectiv. Mai mult ca atît, cea de a doua formă – nereturnare pe teritoriul vamal al RM a valorilor culturale în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie – este o formă într-atît de deosebită contrabandei în general (“trecerea ilegală peste frontiera vamală”), încît nu poate fi, cred, încadrată în acelaşi articol. În acest caz e de dorit să adoptăm doctrina rusă, care a însistat formularea acestei infracţiuni într-un articol autonom (art.190 CP Rusiei).[83]
Cu toate aceste particularităţi a laturei obiective a componenţei date, specificarea acesteia s-a făcut, totuşi, în baza obiectului (material) special, şi anume – valori culturale.
Conform Notei la art. 75 CP, se consideră valori culturale se consideră valori culturale cu caracter religios sau laic, arătate în art.1 din Convenţia O.N.U. din 14.XI.1970, privind măsurile îndreptate spre interzicerea sau prevenirea introducerii, scoaterii şi transmiterii ilicite a dreptului de proprietate asupra valorilor culturale.
Iar conform acestui articol valori culturale se consideră valori culturale cu caracter religios sau laic, pe care fiecare stat le consideră ca prezentînd interes pentru arheologie, perioada preistorică, istorie, literatură, artă şi ştiinţă şi care se raportă la categoriile jos enumerate:
A)   colecţii rare şi mostre ale florei şi faunei, mineralogiei, anatomiei şi obiectele care prezintă interes penru paleontologie;
B)   valori ce se referă la istorie, inclusiv la istoria ştiinţei şi tehnicii, istoria războaielor şi societăţilor, cît şi cele referitoare la viaţa persoanelor naţionale de vază, oamenilor de cultură, savanţilor şi artiştilor şi la evenimentele naţionale remarcabile;
C)   comorile arheologice (inclusiv obişnuite şi secrete) şi descoperirile arheologice;
D)   părţile componente ale monumentelor de artă şi istorie şi locurilor arheologice;
E)    obiectele cu vechime de peste 100 de ani, cum ar fi inscripţiile, monedele şi ştampilele imprimate;
F)    materialele etnolgice;
G)  valorile de artă:
1)  pînze, tablouri şi desene complet lucrate de mîna pe orice bază şi din orice materiale (cu excepţia desenelor şi produselor industiale ornamentate de mîna);
2)  opere originale de artă, sculptură din orice materiale;
3)  opere originale de gravură, ştampă şi litografie;
4)  colecţii originale de artă şi ansambluri din orice material.
H)   incunabile şi manuscrise rare, cărţi, documente străvechi şi publicaţii, care prezintă un interes deosebit (istoric, artistic, ştiinţific, literar, etc), aparte sau în colecţii;
I)      timbre poştale, timbre de impozitare şi analogice aparte sau în colecţii;
J)      arhive, inclusiv arhive de fonograme, de cinema şi de fotografii;
K)   mobilă cu o vechime de peste 100 de ani şi instrumentele muzicale străvechi.
După cum se observă, lista la care se face trimitere este prea largă pentru a constitui toate obiect al infracţiunii de contrabandă. De aceea apare necesitatea implementării unei noţiuni de “valori culturale” şi în legislaţie naţională, care să corespundă mai bine cerinţelor infracţiunii date de contrabandă.
În Hotărîrea Plenului CSJ s-a deosebit încă o categorie de obiecte a infracţiunii din al.III, art.75 CP – “monumente” – obiecte ori ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artistică sau ştiinţifică care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii, precum şi ale dezvoltării spirituale, politice şi sociale, şi care sînt înscrise în registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat.

ÎN MOD REPETAT
Conform p.10 Hotărîrii Plenului CSJ a RM, prin persoana care anterior a săvîrşit o astfel de infracţiune se înţelege persoana anterior condamnată pentru contrabandă, iar antecedentele penale pentru infracţiunea dată nu sînt stinse sau declarate nule, precum şi pesoana care anterior a săvărşit contrabanda, dar n-a fost trasă la răspundere penală pentru ea, dacă n-au expirat termenele de prescripţie pentru tragerea la răspunderea penală.
Astfel, agravanta în cauză va fi aplicabilă, cît şi în cazul comiterii unei infracţiuni terminate, atît şi în cel al unei tentative/pregătire de contrabandă. De asemenea, agravanta va fi aplicabilă indiferent de alineatul după care s-a făcut prima calificare – adică dacă de prima dată persoana s-a pedepsit după al.II, art.75 CP, iar  a doua oară săvîrşeşte o simplă contrabanda, îi va fi aplicabilă agravanta dată.
Examinînd cauzel despre contrabanda săvîrşită de către un grup de persoane care s-au organizat pentru activitatea de contrabandă este necesar să se ţină cont de faptul că o astfel de circumstanţă cum este săvîrşirea infracţiunii de către persoana care anterior a comis o consideraţie la calificarea acţiunilor numai a acelor participanţi la infracţiune la care nemijlocit aceasta circumstanţa (p.12 Hotărîrii CSJ).

DE CĂTRE UN GRUP DE PERSOANE CARE S-AU ORGANIZAT PENTRU ACTIVITATE DE CONTRABANDA.
Noţiunea unei astfel de organizaţii o găsim în art.171 CP – este o reuniune de persoane sau de grupuri criminale într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziunea între membrii organizaţiei şi structurile ei a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare  a intenţiilor criminale ale acestei organizaţii în scopul înrîuririi activităţii economice şi de altă natură a persoanelor juridice şi fizice sau controlării ei în alte forme în vederea obţinerii de avantaje şi interese economice, financiare, de alte avantaje şi interese  materiale şi nemateriale.
Cu alte cuvinte, pentru aplicarea acestei agravante se cer următoarele:
a)     conlucrarea, în orice formă (cu excepţia celor indicate în art.18-19 CP) a două sau mai multe persoane, dintre care măcar una este penal condamnabilă.
b)    intenţii criminale ale acestora sînt îndreptate spre practicarea activităţii de contrabandă.

La cercetarea cazului cetăţeanului U. s-a constatat că acesta pentru trecerea a 2478 de cărtuşe (42 780 de pachete) de ţigări de import “Assos” a folosit autorefrigeratorul  cumnatului său, cetăţeanului D. Acesta, neştiind despre intenţiile criminale ale cetăţeanului U. i-a eliberat autocamionul său. Mai mult ca atît la vama Sculeni ei au apropiat în doi, ambii aflîndu-se în cabină. La data de 25.IV.96, cînd au încercat să treacă frontiera, au fost reţinuţi. Stabilindu-se că D. nu a ştiut despre ţigările trecute în camionul său, procesul penal în privinţa lui a fost clasat. Reieşind din aceasta, printr-o sentinţă judecătorească  a Judecătoriei Supreme, cetăţeanul U. a fost condamnat în baza art.75, al.II CP (în redacţia veche)– adică agravanta nu s-a aplicat.

Bazîndu-se pe acest semn, unii autori propun o altă formulare a agravantei, şi anume – “contrabanda comisă de un grup de persoane, organizat în vederea îndeletnicirii de contrabandă”.[84]
c)     divizarea rolurilor între contrabandiştii.
În general, datorită unui pericol social a acestui tip de contrabandă foarte sporit,[85] ar fi binevenit o aşa formulare a alineatului V, art.75 CP, încît această agravantă putînd fi aplicată în cumul cu celelalte.

DE CĂTRE O PERSOANA CU FUNCŢII DE RĂSPUNDERE
Prin legea nr.99-XIV din 22.VI.1998 s-a corectat conjuncţia acestei agravante cu celelalte – anterior fiind legată prin “fie de” putea fi interpretată nu ca o agravantă, ci o exigenţă pentru aplicarea altor agravante, indicate primele, aflîndu-se astfel într-un rînd cu “fie folosirea frauduloasă documentelor vamale”.
Noţiunea de persoană cu funcţii de răspundere o găsim în art.183 CP: este considerată persoana căreia în autorităţile publice, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, i se acordă permanent sau provizoriu – în virtutea legii, prin numire, alegere sau prin încredinţarea unei însărcinări – anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau întreprinderea de acţiunu administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
Pentru operarea acestui indice este nevoie a fi respectate concomitent două exigenţe:[86]  
a)     posedarea unor funcţii de răspundere;
b)    abuzul de acestea la efectuarea trecerii peste frontiera vamală.
l Astfel, orice persoana angajată, ce lucrează în punctul de control vamal are funcţiile sale determinate de Contractul Individual de Muncă, precum şi poartă răspunderea (disciplinară, materială) pentru  neîndeplinirea acestora. Dar în sensul articolului 75 CP se au în vedere:
-         persoanele care exercită funcţii de control la frontiera republicii;
-         persoanele care au dreptul de a se afla în zona de supraveghere vamală;
-         persoanele care exercită funcţiile de reprezentant al puterii de stat la trecerea frontierei;
-         persoanele responsabile pentru transportarea peste frontiera vamală a mărfurilor, obiectelor şi altor valori, care nu  sînt pasibile controlului vamal;
-         persoanele care se bucură de facilităţi vamale în baza legislaţiei în vigoare.
l        Pentru a abuza de funcţiile sale persoana cu funcţii de răspundere trebuie să se afle în exerciţiul lor.[87] Astfel, nu se va cuprinde de indicele respectiv cazul contrabandei de către un vameş comisă în timpul concediului lui de odihnă. Reieşind din aceasta consider că agravanta în cauză nu se va aplica niciodată cazurilor de contrabandă comisă  prin eludarea de la control vamal.
Conform p.11 Hotărîrii Plenului CSJ, contrabanda săvîrşită de o persoana cu funcţii de răspundere, folosindu-se de situaţia de serviciu, nu necesită o calificare suplimentară a acţiunulor făptuitorului în baza art.184 CP.
Calificanta examinată cuprinde şi cazurile cînd persoana cu funcţii de răspundere a fost impusă (prin ameninţări sau violenţă psihică) la acţiunile ilegale. Dar în literatura de specialitate s-a propus ca faptele de aplicare  violenţei faţa de persoane responsabile de controlul  vamal să fie calificate de o agravantă aparte[88] o propunere acceptată deja în Codul Penal rus şi binevenită în cel naţional.

PROPORŢII DEOSEBIT DE MARI
Pînă în 1994 art.75 CP, deşi conţinea agravanta în cauza, nu dezvăluia sensul acestei noţiuni. Acesta provoca numeroase discuţii ştiinţifice în ceea ce priveşte aplicarea indicelui dat, deseori în detrimentul principiului umanismului din drept penal. Astfel,s-a afirmat că aprecierea proporţiilor deosebit de mari trebuie făcut în primul rînd după criteriul subiectiv[89] - adică la discreţia judecătorului, fără a se ţine cont de însăşi mărimea contrabandei. Alţi autori totuşi au propus ca la determinarea proporţiilor deosebit de mari să se folosească şi criteriul obiectiv.[90] Însă atît timp cît nemijlocit în lege nu era fixată limita minimă şi maximă a contrabandei aplicarea acestui criteriu rămînea la libera aprecierea judecătorului.
De asemenea, în lipsa unui criteriu legal de apreciere a proporţiilor deosebit de mari a contrabandei, în opinia unor doctrinari, era posibila cumularea unor cazuri de contrabanda simplă (chiar administrativă) cu condiţia că n-au exporat termenele de prescripţie stabilite de lege. Astfel, dacă “proporţii contrabandei în cumul cu cea mai mare de o sută salarii minime, o atare contrabandă este condamnată penal fiind de proporţii deosebit de mari”.[91]
Actualmente, prin stabilirea în lege a unui criteriu obiectiv discuţii sus pomenite îşi pierd sensul. Cu toate acestea s-au ridicat şi alte probleme legate de proporţii deosebit de mari a contrabandei.
Astfel, şeful secţiei la Procuratura Generală, G.Ciubuc, afirmă că art.75 CP necesită a fi decriminalizat. Pentru acesta “este necesară modificarea Notei la art.75 CP şi prevedere că contrabanda în proporţii mari poate fi dacă valoarea mărfurilor şi obiectelor la momentul comiterii contrabandei depăşeşte 500 salarii minime, iar în proporţii deosebit de mari, dacă această sumă constituie 1 000 salarii minime”.[92]
În afara ridicarea criteriului bănesc, consider că este necesară reîntoarcerea acestui semn agravant de după alineatul întîi, fiind aplicabil doar acestuia. Astfel, prin Legea nr.99-XIV din 22.VII.98 s-a introdus modificarea datorită căreia s-a făcut posibila agravarea prin semnul “ proporţii deosebit de mari” şi a contrabandei calificate – avînd ca obiecte speciale droguri, armament şi valori culturale – la calificarea proporţiilor cărora nu se ţine cont de valoarea lor. De ce atunci să apreciem aparte “proporţii deosebit de mari” ale acestora? De aesemenea replasarea agravantei după al.I va face posibilă valificarea contrabandei de proporţii deosebit de mari în cumul cu celelalte agravante – în grup, de exemplu.
In legatura cu acesta aş dori să aduc încă o critica Hotărîrii în causa. Punctul 2, al.II, mentioneaza ca: “nedeclarare intentionata a valutei ce depăşeşte 5 000 dolari SUA (sau echivalentul lor) atrage dupa sine responsabilitatea penală în confomitate cu al.II, art. 75 CP”. Primul moment  îl constituie suma de 5 000$, care, în opinia mea, este mai mare decît suma minima cerută de lege pentru aplicarea agravantei date. Prin exemplificarea, 500 salarii minime constituie 9 000 lei, iar 5 000$  –    cca 47 500 lei. Conform acestei menţiuni reiesă  că contrabanda valutei în proporţii de la 9 001 lei pînă la 47 500 lei urmează a fi calificate la fel ca de proporţii mari, ci nu deosebit de mari.

La încheierea capitolului contrabandei calificate aş dori să fac ultima  observaţie în privinţa construcţiei legislative a acesteia.
După cum s-a văzut alineatele II-IV, art.74 CP sancţionează contrabanda de obiecte generale (substanţe narcotice, armament etc). însă conform formulării legale trecerea în contrabandă a acestor obiecte speciale (adică latura obiectivă a componenţei date) se face prin metode speciale, care nu sînt cuprinse de noţiunile de “eludarea” şi “tăinuirea”.
Astfel, doctrinalul sovietic Kurleandskii a ridicat problema posibilităţii săvîrşirii contrabandei în plicuri.[93] În practica s-a observat că în plicuri pot fi contrabandate 2 tipuri de obiecte:
-timbre poştale (adică obiectul infracţiunii din al.IV, art.75 CP);
-tipuri specifice de substanţe narcotice (cum este de exemplu LSD, care se răspîndeşte prin intermediul aceloraşi timbre poştale).
Pentru incriminarea faptelor de trecere peste frontiera vamală a acestora legea cere tăinuirea sau eludarea de la control vamal. Deşi autorul a considerat că noţiunea de eludare totuşi cuprinde şi asemenea fapte, consider, bazîndu-mă pe art.30 Constituţiei RM (“Secretul corespondenţei”), precum şi pe Convenţia Unică Poştală, că actualmente nici o metodă cerută de art.75 CP nu cuprinde asemenea trecerea.
Astfel, acţiunile de trimitere peste hotare a unor timbre poştale rare înnăuntrul plicurilor în genere nu constituie o infracţiune, iar de trimitere a drogurilor – infracţiunea de răspîndire a substanţelor narcotice.
Reieşind din aceste argumente consider că în cazul contrabandei de obiecte speciale trebuiesc excluse din dispoziţii legale metode generale de săvîrşire a ei.



LATURA SUBIECTIVĂ
6
 Latura subiectiva reprezinta atitudinea pşihica a persoanei fata de fapta social-periculoasa savirşita de ea, prevazuta de legea penala, ce imclude in sine forma vinovatiei, motivul şi scopul infractiunii.
In doctrina juridica aproape ca nu se întilnesc contradictii în privinta acestui element al contrabandei. Exceptie face doar doctrina franceza, care a instituit o prezumptie de vinovatie, însă pozitii respective fiind descrise la capitolul II (“Aspect international”).
Din punct de vedere a laturii subiective, contrabada, în orişicare din modalitatile sale, sa comite cu intenţie şi anume- cea calificata ca directa. Vinovatul conştientizeaza caracterul social-periculos al acţiunilor sau inacţiunilor sale (de trecere ilegala peste hotar a bunurilor), a prevazut consecinţele social-periculoase a acestora şi le-a dorit. Acesta poziţie este pe larg susţinută cît în doctrina,[94] atit şi în practica – ceea ce este consfintit prin  Hotarirea CSJ (p.8).
Intenţia directa în contrabanda uşor se exemplifică. Dacă o persoană nu prevede caracterul penal al faptelor sale (în ceea ce priveşte contrabanda) şi trece ilegal peste frontiera de stat (vamala), avînd unele lucruri personale “în proportii mari,” fapta sa nu urmează fi calificată ca contrabanda.
Poziţii asemănatoare sînt adoptate şi în doctina romana, însă cu o motivatie specifica. Aceasta se datoreaza faptului ca art.72, al.I CP Român nemijlocit a prevazut scopul infractiunii- sustragerea bunurilor de la regimul juridic vamal. Astfel, intenţia c-ei în CP român este calificata[95].
S-a observat, deci, o deosebire a doctrinei româneşti sub aspectul scopului contrabandei. In literatura juridica din Republica Moldova, cea a Rusiei scopul nu se considera obligatoriu şi nu importa la calificarea. Mai mult ca atît, se considera ca scopul este altul: cupidant (în opinia d-lui Borodac), uneori şi noncupidant (în cea a lui d-l Diacov).
Iar în privinta motivului în literatura juridica romana- “mobilul”), toate opiniile sînt unanime. Motivul nu se include în componenţa de infractiune, precum şi poate fi diferit – de regulă e josnic (lacomia), alteori ori ca imbold pentru savarşirea infractiunii poate servi şi o teama de vameşi (datorata deselor faradelegi din partea acestora). In orice caz motivul nu importă la calificarea. Aprecierea motivelor şi scopurilor contrabandei are o importanţă doar în masura în care se iau în vedere la aplicarea pedepsei. Astfel, în unele cazuri lipsa scopului cupidant, în corelaţie cu alte împrejurări pot servi drept temei pentru liberarea vinovatului de raspunderea penala (sau de pedeapsa penala), pentru încetarea dosarului, etc.

 Astfel, în cazul cetăţeanului U., prin sentinţa judecătorească s-a constatat că la data de 19.IV.96 acesta, realizînd motorină în mun. Chişinau, a făcut cunoştiţă cu 2 persoane care i-au propus pentru o recompensă bănească să aducă în România cu autorefrigeratorul său un partid de ţigări.El a refuzat, însă cei 2 necunoscuţi, ameninţîndu-l i-au luat autovehicol, spunîndu-i să-i aştepte în acelaşi loc.
Spre seara ei s-au întors şi i-au întors autorefrigeratorul şi i-au comunicat că la data de 23.IV.96 el va trebui să treacă frontiera de stat a RM, prin vama Sculeni, unde, pe teritoriul României  va fi aşteptat şi tot atunci i-au comunicat că în acest refrigerator sînt tainuite ţigări.
Prin sentinţa Colegiului Penal al Judecătoriei Supreme RM (din 02.VIII.96 cetăţeanul U. A fost, totuşi condamnat pentru săvîrşirea infracţiunii prevăzute de al.II, art.75 CP (redacţia veche).

Savantul roman, F. Sandu, mai deosebeste în cadrul contrabandei prin foloşirea frauduloasa de documente vamale cîteva niveluri de intenţie[96]:
~ intenţia primara (şi de baza) fata de savirşirea actiunilor de trecere ilegala a bunurilor;
~ intenţia secunda (secunda, nu secundara), manifestata fata de foloşirea documentelor neautentice sau false;
~ intenţia calificata terţiara, care se manifesta în cazul cînd faptuitorul unic al infractiunii este şi autor al unui fals, precum şi autorul uzului în fals. In acest caz primele 2 intenţii (primara şi secundă) coagulează (reunesc) în cea de a treia – tertiară.
Fapta de contrabanda nu poate fi comisa cu intenţie indirectă (eventuală) sau prin imprudenţă. De asemenea în practica se pot întîlni cazuri cînd unele persoane sînt folosite în acţiunile lor de contrabandă fără ştirea lor (“втемную”). Astfel, ele nu întrunesc latura subiectivă a componenţei de infracţiune. Din dispoziţiile legale reiesă că asemenea persoane nu urmează a fi trase la răspunderea penală.
Nici culpa nu poate constitui elementul subiectiv al componenţei examinate, datorită faptului că nu se prevede niciunde în Cod Penal o infracţiune de contrabanda din culpă şi, deci,cît timp asemenea fapta nu este prevăzută în lege, atît ea nu va constitui o infracţiune.


SUBIECTUL INFRACŢIUNII
7
Subiectul infracţiunii  în doctina drepului penal se consideră persoana care poate răspunde în mod penal pentru infracţiunea săvîrşită.
Reieşind din articolele 10-11, 14 CP putem afirma că subiectul infracţiunii de contrabandă este o persoană fizică, ce este responsabilă şi care la momentul săvîrşirii infracţiunii a împlinit cel puţin 16 ani.
Subiectul infracţiunii din art. 75 CP poate fi orice cetăţean – al Republicii Moldova sau cel străin, precum şi  persoanele fără cetăţenie (apatrizi), dar în care îşi au domiciliul în Republica Moldova.
În privinţa cetăţenilor străini ce se bucură de immunităţi diplomatice, de menţionat două aspecte: 
1)     Persoana, bagajele, corespondenţa etc. diplomatice nu pot fisupuse controlului vamal, de aceea este greu de a-şi închipui o situaţie de contrabandă decătre o astfel de persoane;
2)     Chiar dacă o astfel de persoană este depistată, ea nu aste supusă răspunderii penale (art.4, alin.V CP). Conflictul este rezolvat pe calea diplomatică, iar persoana este declarată “non grata” şi este supusă expulzării din Republica Moldova.[97]
Analizînd legislaţia în vigoare, am mai ridicat şi problema răspunderii persoanelor ce se bucură de inviolabilităţi în virtutea serviciului său, cum ar fi cazul judecătorilor (al.V-VII, art.19 Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20.VII.95[98]).
Astfel, judecătorul nu poate fi perchiziţionat sau reţinut fără sancţiunea Procurorului General. Însă aceste acţiuni sînt nişte măsuri procesual-penale. Dar nu se prevede că judecătorul nu poate fi supus controlului vamal – inclusiv acţiunilor vamale de reţinere şi control corporal. Sigur, chiar şi în cazul depistării semnelor ai componenţei art.75 CP judecătorul nu va fi arestat (în sensul procesual-penal), însă dovezile rămase la punctul de control vamal vor servi ulterior temei pentru emiterea sancţiunii necesare a Procurorului General pentru arestarea persoanei respective, precum şi punera ei sub învinuire şi tragerea la răspundere penală. Aşadar, articolele erferitoare la controlul vamal nu “salvează” de răspundere penală pentru contrabandă.
Tot la acest capitol aş dori să arăt problemele specifice ce apar în legătură cu aplicare legii penale RM în spaţiu reieşind din cetăţenia subiectului. Astfel de probleme trebuiesc examinate pentru a găsi soluţii de aplicare în prezent, precum şi în perspectivă, în scopul armonizării legislaţiei penale Republicii Moldova cu cea a Comunităţi Europene, partea a cărei va deveni şi ţara noastră.
O primă problemă ar fi cea de aplicare a legii RM dacă făptuitorul are, pe lîngă cetăţenia RM, şi o a doua cetăţenie. Într-o astfal de situaţie, autorul român F.Sandu, consideră că “se aplică principiul personalităţii legii penale” consacrat în al.II, art.4 CP – adică independent de faptul că criminalul are o dublă cetăţenie, atîta vremea cît infractorul are şi cetăţenia Republiii Moldova îi este aplicabilă legea respectivă.[99] În asemenea situaţie la fel nu importă peste frontiera a cărui stat a fost contrabandat – Republicii Moldova sau altuia.
O a doua problema este cea de aplicare legii penale RM cetăţeanului RM, dar care are domiciliu în afara ţării, şi, respectiv, săvîrşeşte crima în afara Republicii Moldova. Apelînd la acelaşi alineat al Codului Penal, deducem argumentul că CP RM va fi aplicat cetăţeanului RM indiferent de domiciliu lui sau locul comiterii faptei. Unica situaţie cînd domiciliu  sua locul comiteriifapei vor avea o importanţă va fi cea de i-ne săvîrşită de apatrid (domiciliu şi locul comiterii faptei trebuiesc aparţină Republicii Moldova.
Soluţia celor duoă situaţii reiesă din articulul 4 CP RM, premisă avînd faptul că în virtutea suveranităţii sale Republica Moldova are dreptul de a-şi reglementa refimul vamal aşa cum o cer interesele şi voinţa poporului, drept opozabile erga omnes – inclusiv străinelor.
Spre sfîrşite aş dori să adaug cîteva clasificări referitoare la subiectul contrabandei.
Doctrina românească[100] deosebeşte subiectul activ al contrabandei şi cel pasiv. Activ este subiectul în accepţiunea sa clasică; pasiv întotdeuna este statul ca persoana juridică. Aici statul poate fi:
a)     subiect pasiv unic – în cazurile obişnuite;
b)    subiect pasiv principal – dacă se contabandează bunurile sustrase. Subiect pasiv adiacent, aici, apare proprietarul bunurilor sustrase.
După cum se observă acestă clasificare este tangenţială obiectului infracţiunii, precum şi nu are o importanţă practică.
Un interes mai mare îl prezintă clasificarea legală a subiecţilor în:
a)     subiect general;
b)    subiect special (persoane cu funcţii de răspundere)
c)     subiecţi colectivi (al.V, art. 75 CP)
ultimile două categorii specifice deja au fost examinate la capitolul agravantelor şi nu cer o analiză suplimentară.
În orice caz subiectul contrabandei, conform art.75 CP, nu poate fi o persoană juridică.această afirmaţie este sugerată de principiile generale ale dreptului penal în ţara noastră. Dar după cum am văzut la capitolele precedente, în cazul componenţei de contrabandă deseori pe plan internaţional se întîlnesc careva excepţii.
Astfel, în sistemele de drept ale Austriei, Belgiei, Italiei Luxemburgului şi Elveţiei, respectîndu-se aproape absolut principiul societas delinquere non potestas se cunosc excepţii anumite, în special, în materia răspunderii penale şi materiale în materia contrabandei.[101]
Sistemul de drept elveţian permite, în anumite condiţii, să se renunţe la tragerea la răspunderea penală a persoanelor fizice, deplasînd condamnarea penală în sfera persoanelor juridice, condamnarea care constă într-o amendă.
În sistemul de drept al Italiei în situaţia în care funcţionarul unei persoane juridice comite o infracţiune de contrabandă în legătură cu serviciul, organizaţia este obligată, în cazul cînd infractorul este insolvabil, la plata unei sume de bani egală cu amenda ce urmează a fi aplicată criminalului.
În Regatul Unit, Danemarca, Norvegia şi Cipru regula generală este că persoane juridice pot să fie chemate şi trase la răspundere penală cu acelaşi titlu ca şi persoanele fizice, în urmatoarele condiţii:
·        obiectul, prin natura sa, nu poate fi comis de o persoană fizică;
·        singura sancţiune posibilă, prin natura sa nu este inaplicabilă unei persoane juridice (spre exemplu, amenda).[102]
Reieşind din acestea întrebarea tragerii la răspundere penală (sau, cel puţin, penală)  a persoanelor juridice rămîne deschisă.


ARTICOLUL 75 CP ŞI ALTE DELICTE
8
Pentru descrierea mai completă şi desăvîrşită a infracţiunii de contrabandă o mai arăt în contextul altor delicte (adică cît infracţiuni, atît şi contravenţii). Descrierea legăturilor acestei crime cu alte este importantă pentru problemele calificării acestor acţiuni în raport cu alte, precum şi conceperea infracţiunii de contrabanda ca fiind autonomă şi sinestătătoare, deşi folosind uneori şi metode ilegale.
Pentru îndeplinirea sarcinilor puse raportarea se va face sub 2 aspecte:
-         compararea (tangenţierea şi delimitarea) art.75 CP cu altele;
-         problemele calificării (în cumul sau nu) cu acestea.
Aşadar, primul coraport ce trebuie menţionat este, sigur, cel cu contrabanda administrativă (cîndva art.194 CCA, dar actualmente inclusă în şirul altor contravenţii vamale).
Astfel, al.X, art.193 CCA condamnă şi el trecerea ilegală peste frontiera vamală  a Republicii Moldova de bunuri, obiecte şi alte valori cu eludarea sau tăinuerea de la control vamal. Principalul criteriul de delimitere, deci, este nu latura obiectivă, ci obiectul delictului: dacă valoarea sa depăşeşte 100 salarii minime (“proporţii mari”) se reglementează de Codul Penal şi constituie infracţiune,în caz contrar constituie doar o contravenţie administrativă.
Cu toate acestea în art.193 CCA se mai conţin prevederi care, în esenţa sînt apropiate art.75 CP. Este vorba de al.IV, (“neprezentarea la timp a documentelor supuse controlului vamal”) – faptele ce pot fi calificate şi ca metoda de comitere a contrabandei penale (“nedeclarare”).principala distincţie aici ar fi totuşi latura obiectivă – la infracţiunea fiind exprimată numai prin acţiuni, iar la contravenţie – prin inacţiuni. De asemenea, pentru calificarea faptei după art.75 CP se va mai cere şi “proporţii mari” a bunurilortăinuite. De menţionat că  calificare în cumul a acestor 2 fapte este inadmisibilă, deşi cercetarea prealabilă putînd avea loc.

Astfel în dosarul nr.147 Comisariatului de Poliţie din r-nul Ungeni au fost examinate împreună contrabanda plăcilor din nichel (123 950 rub.) ceea ce se califică după al.I art.75 CP, precum şi a   111 900 rub., ceea ce constituie contrabanda administrativă (art.194 CCA). Sentinţa a fost dată numai pe cazul infracţiunii.

De asemenea se observă tangenţe şi cu al.XI, art.CCA, adică păstrarea, transportarea sauprocurarea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal RM fără  permisiunea organelor vamale. Deosebirile aici se vor face în principal după latura obiectivă – al.XI, art.193 CCA pedepseşte transportarea mărfurilor deja introduse, trecute peste frontiera vamală a RM. Altă deosebire ar fi cea după proporţii (materiale) ale obiectului.
În ceea ce priveşte infracţiunile, cea mai apropiată contrabandei, cred, este cea de trecere ilegală  a frontierei de stat (art.80 CP). dispoziţiile articolului respectiv sancţionează trecerea ilegală a frontierei de stat, inclusiv în afara punctelor de trecere (al.I), fie cu folosirea ascunzişurilor (al.II) – adică unele din metode de săvîrşire a contrabandei. Deosebirea esenţială între acestea este obiectul (cît material, atît şi cel juridic) al infracţiunilor. Astfel, obiectul juridic art.75 CP este potenţialul economic al Republicii  Moldova, pe cînd la art.80 CP – inviolabilitatea frontierei de stat (şi nu vamale).[103] De asemenea, la art.80 CP nu este caracteristică prezenţa obiectului material al infracţiunii. Particularităţile sînt şi în latura obiectiva a infracţiunilor: cea a contrabandei fiind mai largă .
În ceea ce priveşte calificarea cazurilor cînd contrabanda este săvîrşită prin trecerea bunurilor de către persoane în afara punctelor de trecere sau cu folosirea ascunzişurilor (cît pentru persoane, atît pentru persoane), acestea trebuiesc calificate prin cumul,[104] ceea este şi corect, deoarece printr-o singură infracţiune se lezează mai multe obiecte juridice (cumul ideal). Pentru asemenea procedare a pledea, deci, şi Curtea Supremă de Justiţie a RM în p.15 Hotărîrii sale.
Aproximativ aceleaşi tangenţe şi deosebiri le găsim în cadrul art.81CP (“încălcarea regulilor cu privire la zboruri internaţionale”), precum şi art.85 CP (“încălcarea regulilor cu privire la operaţiunile valutare”).
Al.II şi III, art.75 CP în practică pot fi confundate cu o formă a laturei obiective (“transportarea”) a unor componenţe speciale cum sînt art. 2246, 2251, 2256, 230, 2301 CP. Într–adevăr, în cazul transportării ilegale a unor substanţe peste frontierea vamală a RM apare problema calificării corecte a faptelor date. De regulă acţiunile se califică în cumul cu art.75 CP, reieşind din faptul că componenţele date sînt alternative, incriminarea în baza lor fiind posibilă şi la prezenţa măcar a unei din acţiunile arătate. De exemplu – “păstrarea substanţelor date” un atribut inerent unei treceri ilegale (pentru să treci ceva trebuie s-o posezi). Acestă practică este justificată şi de doctrinarii, cu o excepţie – nu trebuiesc calificate prin concurs cazurile introducerii în Republica Moldova de aceste substanţe, ci numai după art.75 CP, dat fiind că  infracţiunea prevăzută de articolele sus numite se săvîrşesc pe teritoriul altui stat şi nu trebuiesc pedepsite în ambele state.[105] Astfel, în cazul transportării ilegale a substanţelor radioactive, narcotice, explozive peste frontiera vamală a RM, calaficarea în baza art. 2246, 2251, 2256, 230, 2301 CP nu se va face. Prezenţa acestei forme a laturei obiective, însă, nu este de prisos, ea aplicîndu-se în cazurile transportării substanţelor respective în interiorul ţării.
Problema trecerii ilegale peste frontiera vamală a RM de unele “valori” specifice apar şi în cazul art.1123 şi 1131 CP, cînd peste frontiera se trec copii. Posibil că o fiinţă umană, reprezentînd o valoare socială se cuprinde de noţiunea de “alte valori”, însă sper, că faţa de copii nu poate fi folosit criteriul, inerent contrabandei penale, “proporţii mari”, adică peste 180 lei. Astfel cazurile trecerii ilegale a copiilor peste frontiera vamală a RM nicidecum nu se califică  după art.75 CP şi mai mult ca atît – prin concurs cu alte infracţiuni.
Următoarea componenţă cu care art.75 CP are apropieri este art.1646 CP (“neachitarea impozitelor, taxelor şi altor plăţi”), principala fiind eludarea de la achitarea unor plăţi obligatorii prin diferite metode. Astfel, infracţiunea din art. 1646 CP poate fi comisă şi în punctele de trecere peste frontiera vamală a RM. Cu toate aceste, esenţa acestor două infracţiuni este diferită, la contrabanda neplata accizelor nefiind inclusă în formele obligatorii ale laturei obiective. Diferiţi sînt şi obiect şi subiect al crimelor arătate, astfel încît ne aflăm în faţa a 2 componenţe diferite, calificarea cărora cu putinţă putînd fi făcută prin cumul.[106]
Autorul român F.Sandu mai găseşte aesemănări într contrabanda (care după legislaţia română poate fi făcută şi cu folosirea armelor) şi tîlhăria (art.120 CP RM).[107]  Astfel, după legislaţia română contrabanda calificată (art.12, al.I, lit.”c” Cod Vamal Român) poate fi făcută prin ameninţarea cu arme persoanelor responsabile pentru trecerea peste frontiera vamală a persoanelor şi bunurilor, inclusiv cu violenţa periculoasă pentru viaţa, adică fiind un semn caracteristic art.120-121 CP. Însă  la compararea acestor 2 componenţe găsim mai multe deosebiri decît apropieri, cea mai esenţială fiind că contrabanda nu constituie sustragerea din averea proprietarului, ci sustragerea de la regimul vamal. Cu toate acestea, discuţii date nu sînt aplicabile în contextul legislaţiei naţionale dată fiind unei asemenea agravante.
Ultima componenţă cu care aş vrea să fac legătura este cea prevăzută de art.209 CP, adică falsificarea şi folosirea documentelor, ştampilelor, sigiliilor sau imprimantelor false. După  cum se ştie contrabanda poate fi comisă prin folosirea frauduloasă a documentelor vamale, acţiuni ce se cuprind şi de noţiunea de “folosirea documentelor false”. Însă calificarea în cumul a faptelor date se va face nu după acestă formă a laturei obiective, ci după cealată – falsificarea documentelor, fapt ce este confirmat cît în teoria juridică[108], atît în practica judiciară (p.15 Hotărîrii CSJ).    
În concluzie, aş dori să  evedinţiez necesitatea includerii încă a unor articole noi, ce ar sancţiona şi alte încălcări în sfera relaţiilor vamale, fiind un nivel mai grav de pedepsire a acestora decît cel al Codului cu privire la contravenţii administrative. Drept exemplu ar fi Codul Penal al Federaţiei Ruse, care incriminează în special:
-         exportul ilegal de tehnologii, informaţii tehnico-ştiinţifice care se folosesc pentru crearea armelor de nimicire în masă (art.189 CP Rusiei);
-         neîntoarcerea pe teritoriul statului a obiectelor ce au o valoare deosebită istorică, arheologică, de artă (art.190 CP);
-          circuitul ilegal (inclusiv transportări) a pietrelor preţioase, metalelor nobile şi mărgăritarilor (art.191 CP);
-         eludarea de la plata taxelor vamale (art.194 CP).[109]
Aşadar, ne aflăm în faţa unui sistem bine desăvîrşit a infracţiunilor vamale, sistem ce trebuie acceptat şi în legislaţia penală a Republicii Moldova.  



Încheiere
       Iată am ajuns spre finele lucrării. În referatul respectiv s-a încercat a fi examinate toate, după posibilităţi, aspecte teoretice a unei componenţe de infracţiuni complexe cum este contrabanda, pentru aceasta arătîndu-se interpretările doctrinale în domeniul, inclusiv în contextul internaţional şi a unor infracţiuni şi contravenţii asemănătoare (subiectele 2 şi 8 a tezei). Astfel, s-au examinat toate elementele componenţei, adică în accepţiunea clasică – obiectul, subiectul, latura obiectivă şi cea subiectivă.
La capitolul obiectului s-a analizat problema determinării diferitor categorii de obiecte juridice a infracţiunii, precum şi s-a făcut o cercetare minuţioasă a obiectului material (предмет, article etc.) a crimei. În cadrul acestei analize s-au ridicat unele întrebări teoretice noi, precum şi s-au tratat dintr-un nou punct de vedere unele aspecte tradiţionale.
Examinîndu-se latura obiectivă am propus, sper, un nou punct de abordare a acestui element a contrabandei. Am în vedere diferenţierea acestui în 2 momente principale, fiecare examinîndu-se separat. Această opinie s-a bazat printre altele şi pe cazuri reale luate din practica Curţii Supreme de Justiţie a RM. De aceea năzuiesc o acceptare a propunerii respective.
Destul de dificilă a fost întroducerea ideelor noi în materia subiectului şi a laturei subiective, totuţi s-au făcut încercări şi în acest sens (de exemplu – rolul scopului la calificarea laturei subiective a contrabandei).
De asemenea s-a accentuat şi necesitatea efectuării unor schimbări în sancţiunea componenţei date – în ceea ce priveşte confiscarea obiectului infracţiunii.
Aşadar, sper că în lucrare s-a făcut o analiză multilaterală şi obiectivă a tuturor aspectelor teoretice a infracţiunii de contrabandă, astfel încît lucrarea va avea o importanţă practică.




Bibliografie selectivă

1)     Constituţia Republicii Moldova
2)     Codul Penal al Republicii Moldova
3)     Codul cu privire la contravenţiile administrative al Republicii Moldova
4)     Codul Vamal al Republicii Moldova
5)     Legea RM nr.99-XIV din 22.VII.98 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.84 din 10.IX.98)
6)     Legea RM nr.108-XIII din 17.V.94 cu privire la frontiera de stat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.12 din 03.XI.94)
7)     Legea RM nr.110-XIII din 18.V.94 privind controlul asupra armelor individuale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.4 din 08.IX.94)
8)     Hotărîrea Curţii Supreme de Justiţie a RM despre practica judiciare pe cauzele privind contrabanda şi contravenţiile administrative nr.9 din 10.VII.97
9)     Dosarul nr.2-116/96 din Curtea Supremă de Justiţie a RM
10)Dosarul nr.2-116/96 din Curtea Supremă de Justiţie a RM

\           \          \
11) I. Pitulescu, “Al treilea război mondial. Crima organizată,” Editura “ALL,” 1997.
12) F. Sandu, “Contrabanda – componenta a crimei organizate” Editura “ALL,” 1997.
13) A. Borodac, “Curs de drept penal.Vol.I” Chişinău, “Ştiinţa,” 1996.
14) I. Macari, “Dreptul penal al RM. Partea specială. Ciclu de prelegeri ” Chişinău, 1998.
15) Сучков Ю.И. "Контрабанда и ответсвенность" Калининград, "Книжное издательство" 1976.
16) Скуратов Ю.И. "Комментарий к Уголовному Кодексу РФ" Москва "Норма·М-Норма", 1996.
17) Пономарев П.Г. "Наркомания и наркобизнес", Москва, "Новый Юристъ", 1998.
18) Дьяков С.В. "Ответственность за государственные преступления", Москва, "Юридическая литература", 1988.
19) Здравомыслов Б.В. "Уголовное право РФ. Особенная часть" Москва, "Юристъ", 1996.

\           \           \

20) Курляндский В.И., Карпушин М.П. " Ответственность за государственные преступления. Часть вторая. Иные государственные преступления", Москва, "Юридическая литература", 1965.
\           \           \

21) Curier Legislativ. Legislaţie vamală şi valutară. Editura “Forum”, Bucureşti, nr.16/1997.
22) G. Ciubuc “Combaterea contrabandei – o sarcină de o importanţă deosebită”, Legea şi Viaţa nr.1/1999.
\           \           \
23) Павел Янь, « Уголовная ответственность за таможенные нарушения», Закон нр. 3/1994.
24) В. Михайлов, «Новое в уголовной ответственности за контрабанду и незаконные сделки с валютными ценностями », Закон нр. 11/1994.
25) В. Варин, «Экономические преступления в новом УК», Закон   нр. 9/1997.
26) Т. Брынзяну, «Контрабанда – под прицелом закона», Таможеный Вестник нр. 20/20.10.1997.
27) Л. Кузнецова, «О квалификации контрабанды,», Советская Юстиция, нр. 21/1983
28) В. Лукьянов, «Значение объекта и предмета для квалификации контрабанды », Вестник ЛГУ, выпуск 4, нр. 24/1985
29) В. Егиазарова, «Ответственость за нарушения таможеных правил», Хозяйство и право нр. 5,6/1998
30) А. Федосеев, «Понятие контрабанды по советскому таможенному и уголовному праву», «Правоведение», нр.1/1962.

                                                            
 



[1] Mai detaliat vezi Брынзяну,pag. 4
[2] Ciubuc G. pag.10-11
[3] Сучков, Pag.3
[4] Варин, pag.119
[5] Сучков, pag.27
[6] Sandu, pag.8
[7] Дьяков, pag.158-159
[8] Pitulescu, pag.326
[9] Lista acestor conventii este expusă la capitolul 6 (“Contrabanda calificată”)
[10] Sandu, pag.130
[11] ibidem, pag.131
[12] ibibem, pag.130-133
[13] ibidem, pag.146
[14] ibidem, pag.134-135
[15] ibidem, pag.136
[16] ibidem, pag.140
[17] ibidem, pag.149
[18] Скуратов, pag.204-206
[19] ibidem
[20] ibidem, pag.207-216
[21] Curier Legislativ, pag.70
[22] ibidem, pag.71
[23] Лукьянов.,pag,79
[24] ibidem, pag.80
[25] Sandu, pag.12
[26] Лукьянов.,pag.81
[27] Sandu, pag.13
[28] ibidem, pag.14
[29] Янь, pag.92
[30] Sandu, pag.15
[31] Дьяков, pag.161
[32] Oare nu este o tautalogie in defenirea data?
[33] Sandu, pag.15
[34] Михайлов, pag.66
[35] Sandu, pag.16
[36] ibidem
[37] vezi Брынзяну, pag.4
[38] Sandu, pag.55
[39]Михайлов, pag.66
[40] Legea cu privire la frontiera de stat din 17.V.94 (Monitorul Oficial al RM nr.12 din 03.XI.94)
[41]Михайлов,  pag.66
[42]Кузнецова,  pag.7
[43] ibidem
[44] vezi Варин, pag.119
[45] Sandu, pag.55-57
[46] Pitulescu, pag.327-328
[47] ibidem, pag.328
[48]Егиазарова,  pag.132
[49] Sandu, pag.86-87
[50]Егиазарова, pag.133
[51]Здравомыслов,  pag.216-217
[52] Sandu, pag.57
[53] ibidem, pag.59
[54] Sandu, pag.74
[55]Егиазарова,  pag.125
[56] Sandu, pag.66
[57] ibidem, pag.66-69
[58] ibidem
[59] ibidem, pag.71
[60]Егиазарова,  pag.134
[61]Кузнецова, pag.7
[62] Курляндский, pag.187
[63] Dosarul nr.2-93c/93
[64]Пономарев,  Pag.77
[65] ibidem, pag.84
[66] Сучков, pag.32
[67] Скуратов, pag.295
[68] ibidem,  pag.345
[69] Macari, pag.49
[70] Скуратов, pag.274
[71] Sandu, pag.19
[72] Скуратов, pag.278
[73] ibidem, pag.343
[74] Сучков, pag.29
[75] Скуратов, pag.278
[76] Михайлов, pag.66
[77] Сучков, pag.30
[78] ibidem
[79] Скуратов, pag.278
[80] ibidem
[81] vezi Macari, pag.49
[82] Брынзяну, pag.4
[83] Скуратов, pag.208
[84] Borodac, pag.108
[85] în special vezi I.Pitulescu,
[86] Дьяков, pag.166
[87] Сучков, pag.39
[88] Варин, pag.120
[89] Федосеев, pag.89
[90] дьяков, pag.165
[91] Borodac, pag.107-108
[92] Ciubuc, pag.10
[93] Курляндский, pag.187
[94] Vezi manualele lui Macari (pag.49), Borodac (pag.110) s.a.
[95] Sandu, pag.64
[96] ibidem, pag.77
[97] Сучков, Pag.36-37
[98] Monitorul Oficial nr.59-60 din 26.X.95
[99] Sandu, pag.38-39
[100] ibidem, pag.21, 52-53
[101] ibidem, pag.145
[102] ibidem, pag.146-147
[103] Borodac, pag.100
[104] Курляндский, pag.196
[105] ibidem, pag.198
[106] Pitulescu, pag.325-326
[107] Sandu, pag.28-30
[108] ibidem, pag.70
[109] Скуратов, pag.207-216


 [U1]Лукьянов,pag., 79

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva