Оплаченная реклама

miercuri, 21 august 2013

Cultura în contextul globalizării

Fie că acceptăm, fie că respingem procesul de globalizare a societăţii – cu reflectarea în politică, economie, afaceri, cultură, religie etc. – este indiscutabil că acest proces/fenomen se manifestă în viaţa de zi cu zi a indivizilor.
În 1989 şi 1990 istoria şi-a accelerat cursul, spun Alexander King şi Bertrand Schneider: regiunile comuniste din Europa de Est s-au prăbuşit, cele două Germanii au redevenit un singur stat, iar invazia Kuweitului a condus la Războiul din Golf (apoi cel din Afganistan şi Irak), războaie ce au confirmat existenţa tensiunilor dintre ţările bogate şi cele sărace, dintre Nord şi Sud, tensiuni ce se accentuează, înseamnă nedreptate şi umilinţe pentru cei săraci, îndeosebi în ţările arabe şi musulmane.[1] După revoluţia industrială din Marea Britanie (acum 2 secole), putem discuta de evoluţii treptate către „un stat planetar”, adică către globalizare.[2] Mai recent, respectiv după inventarea computerului, INTERNETUL devine „adevăratul motor şi simbol al globalizării”.[3] Aşa cum remarcă profesorul Bari, pieţele tind să se globalizeze, deoarece piaţa internă nu mai poate susţine costurile în creştere exponenţială pentru cercetare – dezvoltare, la care se adaugă scurtarea ciclului de viaţă pentru toate produsele nou lansate.[4] Apreciem că pentru firma viitorului, dacă îşi propune să atingă şi să-şi păstreze succesul şi prosperitatea, activitatea de R&D (Research & Development) trebuie să devină o prioritate; firma este obligată să inoveze/inventeze permanent, atât în plan tehnic cât şi în plan social, cu raportare la client şi dorinţele sale.
Într-adevăr, putem discuta de două mari motoare ale globalizării sau două surse mari de progres şi prosperitate:[5]
·        primul motor este dat de succesiunea valurilor progresului de care discută Alvin Toffler : aici putem include revoluţia agricolă, revoluţia industrială, revoluţia informatică, (calculatorul), revoluţia cunoaşterii; despre revoluţia cunoaşterii discută extrem de pertinent Maynard şi Mehrtens,[6] ei sugerând că asistăm la un al patrulea val al progresului specific economiei cunoaşterii;
·        al doilea motor este triumful ideologiei neoliberale, respectiv al economiei de piaţă şi societăţii de consum / distracţie (liberalizarea pieţelor, descentralizarea managementului, privatizarea companiilor etc.); de aici derivă şi importanţa deciziei politice asupra creşterii economice.
„Aşadar, globalizarea este o realitate, spune acelaşi autor, probabil ireversibilă”, realitate
ce obligă firmele şi ţările să interfereze pragmatic cu acest fenomen /proces, deoarece opusul acestui demers echivalează cu o şansă pierdută.[7]
Un reputat analist în teoria relaţiilor internaţionale, anume Samuel Huntington, conturează o “hartă” surprinzătoare a realităţilor politice, economice şi de alt tip din economia mondială de după Războiul Rece. Într-o lucrare devenită celebră, The Clash of Civilizations el încearcă să identifice şi să anticipeze direcţiile majore în care se îndreaptă statele şi civilizaţiile aflate într-o competiţie globală.[8] În lucrarea invocată, autorul consideră că în lumea posterioară Războiului Rece ceea ce numim “cultură” contează, iar identitatea culturală constituie noţiunea cea mai încărcată de semnificaţii pentru majoritatea oamenilor.[9] Tema centrală a cărţii – spune Huntington – o constituie faptul că “identitatea culturală şi cultura care, la nivelul cel mai răspândit, sunt identităţi ale civilizaţiei, modelează tendinţele de coeziune, dezintegrare şi conflict de după Războiul Rece.”[10] În limbaj uzual, punem semnul egalităţii între noţiunile de cultură şi civilizaţie. Se acceptă ca regulă că o civilizaţie este o entitate culturală, mai puţin Germania, unde se face distincţie între:[11]
civilizaţie, care implică tehnologie, mecanică, factori materiali etc.;
cultură, care implică valori, idealuri, calităţi intelectuale, artistice şi morale ale societăţii.
Asociat conceptului de cultură în viziune macroeconomică, deci la nivel de naţiune sau ţară, vom regăsi o influenţă considerabilă al aceluiaşi concept în cazul fiecărei companii sau întreprinderi; este vorba de noţiunea de cultură organizaţională, cultură ce se structurează numai de a lungul timpului, a câtorva decenii de existenţă a unei companii, această cultură specifică condiţionând succesul în afaceri. „Există peste 160 de definiţii date conceptului de cultură”, spune Robert Mockler; acest autor consideră cultura ca fiind „acel întreg complex care include cunoştiinţe, credinţe, artă, morală, obiceiuri şi orice aptitudine şi obişnuinţe dobândite de om ca membru al societăţii”.[12] În opinia lui Mockler, ca specialist recunoscut în strategii multiculturale de afaceri, cultura se dobândeşte în timp de o persoană, ea nu se moşteneşte la naştere ci se învaţă sub formă de reguli şi modele de comportament.[13]
Conform cu Huntington, popoarele se definesc pe ele însele în termeni de vechime, religie, limbă, istorie, valori, obiceiuri şi instituţii.[14] Asociat popoarelor avem cel mai frecvent grupurile etnice, comunităţile religioase şi naţiunile; reflectarea cea mai amplă o regăsim însă sub noţiunea de CIVILIZAŢII.[15]
În epoca contemporană, deşi opiniile unor istorici sunt divergente, se discută de existenţa a şapte mari civilizaţii în toată istoria umanităţii:[16]
·          SINICĂ: 1500 î.e.n., include China şi parte din Sud-Estul Asiei, precum Coreea şi Vietnam; o componentă majoră în această civilizaţie este confucianismul şi budismul, ca religii în unele culturi; remarcăm că civilizaţia chineză a influenţat de-a lungul secolelor majoritatea ţărilor asiatice, inclusiv Japonia; în prezent budismul este notabil în China şi este semnificativ în alte ţări asiatice cum ar fi Japonia; la nivel mondial se estimează că circa 8% din populaţia globului aparţine acestei religii.
·          JAPONEZĂ: 100-400 e.n., urmaşă a civilizaţiei chineze, include parţial budismul şi confucianismul; japonezii admit că propria lor cultură şi civilizaţie datorează foarte mult Chinei; în prezent religia predominantă este shge parţial America Latină; moşteneşte filozofia greacă, dreptul roman, influenţele limbii latine şi ale culturii anglo-saxone; religia majoritară în această cultură este creştinismul în varianta catolicism, romano-catolicism, protestanţi, neoprotestanţi etc.
·          ORTODOXĂ: se separă de creştinătatea occidentală; include Rusia, România, Grecia, Bulgaria şi alte ţări majoritar ortodoxe, după 1000 e.n.; ruptura dintre biserica catolică şi cea ortodoxă s-a atenuat după 1999 când Papa Ioan Paul al II – lea a vizitat Bucureştiul, acest moment fiind semnificativ pentru apropierea dintre Vatican şi ţările ortodoxe; creştinismul, respectiv catolicii şi ortodocşii, constituie religia predominantă la nivel mondial, contând pentru 31% din populaţia globului;
·          ISLAMICĂ: 600-700 e.n., Africa Centrală şi subcontinent; include culturile arabă, turcă, persană, malaieziană etc.; în această cultură practicanţii sau adepţii religiei sunt cunoscuţi sub sintagma de musulmani iar religia are o influenţă dominantă în viaţa socială; în societăţile în care predomină islamul bărbaţii deţin o poziţie dominantă în raport cu femeile iar clerul religios o poziţie dominantă în raport cu structurile politice; se estimează că islamul este a doua religie dominantă la nivel mondial, musulmanii reprezentând 28% din populaţia globului.
·          HINDUSĂ: începând din 1500 î.e.n., apoi se extinde înspre Asia; este esenţa civilizaţiei indiene; include parţial budismul; se estimează că hinduismul este una dintre religiile vechi ale omenirii în care societatea este împărţită în caste: intelectuali şi preoţi, proprietari şi politicieni, oameni de afaceri etc.; ca religie se estimează că hindusimul are drept adepţi 14% din populaţia globului.
·          LATINO-AMERICANĂ: America Latină a evaluat distinct de cultura europeană; predomină catolicismul;
·          AFRICANĂ (posibil): Etiopia şi Africa de Sud sau subsahariană, alte zone în care civilizaţia a evoluat distinct de cea islamică.
Noţiunea de Occident şi civilizaţie asociată distinct de numele unei naţiuni/popor – identificat cu o suprafaţă Europa – include astăzi (după 1500 e.n.) Europa, America de Nord, Australia, Noua Zeelandă şi alte ţări din zonă.
Dacă acceptăm că religia este unul din elementele cheie ale culturii unei naţiuni, cultură ce s-a individualizat pe parcurs de secole pentru fiecare ţară/naţiune, atunci schematizat grafic putem sugera importanţa componentelor „religie” şi „limbă” faţă de celelalte elemente ale noţiunii de cultură:



















Ponderea diferitelor religii dominante la nivel mondial funcţie de numărul de practicanţi (adepţi) ai fiecărui cult religios se prezintă grafic după cum urmează (Anul 2002: total populaţie la nivel mondial – 6,2 miliarde).

Fig. 2.1. Religii dominante la nivel mondial

















Sursa: Abbass F. Alkhafaji – Competitive global management: principles & strategies, St. Lucie Press, USA, 1995; http://www.adherents.com/religions_by_adherents.html. Copyright © All rights reserved.
Elementele culturale cheie ce definesc o civilizaţie au fost istoria, vechimea, religia, limba, tradiţiile, valorile şi obiceiurile, relaţiile de sânge, relaţiile politice, comerciale şi de altă natură etc. “Istoria umană este istoria civilizaţiilor”, dar în perioada contemporană statul pierde din puterea / atribuţiile clasice, deşi statele rămân actori principali în afacerile internaţionale.[17] În lumea posterioară Războiului Rece, cultura este o forţă ce deopotrivă divide şi uneşte, spune acelaşi Huntington.[18] La momentul actual, spune Huntington, diferenţele esenţiale sunt culturale şi nu economice, politice sau ideologice; aceste diferenţe îşi pun amprenta asupra succesului obţinut de ţări/naţiuni/companii în competiţia globală.[19]
Vom concluziona spunând că acele elemente culturale esenţiale/cheie ce definesc o civilizaţie se reflectă direct în modul cum înţeleg şi acţionează indivizii în cadrul organizaţional: adică, ei au un anumit comportament în managementul şi munca zilnică din organizaţiile de afaceri unde lucrează. În esenţă, vom putea considera ca acceptabil de riguroasă următoarea schemă grafică:

Fig. 2.2.: Structurarea conceptului de cultură şi ipostazele sale de manifestare














Prin urmare, există trei ipostaze distincte sau trei planuri distincte de manifestare / vizualizare a ceea ce numim CULTURĂ în societatea umană, fapt extrem de vizibil îndeosebi în cadrul organizaţional, adică în managementul zilnic al unei instituţii sau companii:
·        modul cum se formează, exprimă şi dezvoltă relaţiile curente între diverse persoane ce compun un grup organizat, structurat formal, modul de lucru între „şef” şi subordonaţi, între administratori şi salariaţi, între doi salariaţi din acelaşi compartiment / direcţie sau compartimente distincte etc. (RELAŢIILE INTERUMANE);
·        modul în care fiecare persoană dar îndeosebi decidenţii din organizaţii se raportează la scurgerea timpului (realizările din trecut, analiza momentului parcurs, predicţii asupra viitorului, scenarii posibile etc. (ATITUDINEA FAŢĂ DE TIMP);
·        maniera în care indivizii şi /sau decidenţii se raportează la elemente din natură, din mediul înconjurător, la diverse resurse atrase în circuitul economic (ATITUDINEA FAŢĂ DE NATURĂ).
După cum vom arăta ulterior, cele trei planuri distincte de manifestare a culturii echivalează sau generează şapte dimensiuni ale conceptului de cultură, adică şapte ipostaze DISTINCTE DE EVALUARE A CULTURII, conform cu F. Trompenaars; în cazul lui G. Hofstede, acestea discută numai de cinci dimensiuni ale culturii, însă patru dimensiuni sunt abordate, fiecare, din două unghiuri distincte.




[1] A. King, B. Schneider – The First Global Revolution A Report by the Council of the Club of ROME, Simon &Schuster, Sydney, 1992
[2] I. Bari Globalizare şi probleme globale, Ed. Economică, 2001
[3] I. Bari. – Op. cit.
[4] I. Bari – Op. cit.
[5] I. Bari – Op. cit.
[6] A. Toffler – Powershift Bantam Book, New York, 1990; The Third Wave – Morrow, New York, 1980; H. B. Maynard şi S. N. MehrtensAl patrulea val, Editura Antet, 1997, traducere în limba română
[7] I. Bari – Op. cit.
[8] Samuel Huntington – The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, Simon & Schuster, Sydney, 1997
[9] Idem
[10] Idem
[11] Idem
[12] Robert J. Mockler – Multinational Strategic Management An Integrative Context Specific Process, under Strategic Management Group (SMRG), 2001; Traducerea în limba română, Editura Economică, Bucureşti, 2001;
[13] Idem
[14] Samuel Huntington – The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, Simon &Schuster, Sydney 1997
[15] Idem
[16] Samuel Huntington – The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order, Simon &Schuster, Sydney, 1997; Abbass F. Alkhafaji – Competitive global management: principles & strategies, St. Lucie Press, USA, 1995
[17] Samuel Huntington – The Clash of Civilizations and the Remaiking of World Order, Simon & Schuster, 1997;
[18] Idem16;
[19] Idem17;
ne o -�.i a �� �� ata atinsa, transforma ordinul stop devenit ordin la piata in ordin-limita.

Practic, cele doua valori numerice cuprinse in ordin configureaza intervalul inchis in interiorul caruia ordinul limita functioneaza ca ordin de piata.

Principala aplicatie o constituie tot situatiile in derularea operatiunilor in marja si a vanzarilor scurte, numai ca ordinul iondica faptul ca, de la anumite praguri, asumarea pierderilor nu mai este considerata acceptabila si jucatorii prefera sa astepte imbunatatirea pozitiei lor, cu riscul pierderii integrale a depozitelor in marja (sumele investite)

Pe langa tiparele proprii fiecarui ordin, indicatiilesuplimentare pot fi date la conditiile de tranzactionare sau la perioada de valabilitate.
Caracteristica “tot sau niciodata” indica o executie imediata intr-o singura tranzactie; “acum ori niciodata” cere o executie in ziua primirii ordinului, posibil din mai multe tranzactii, iar comanda “tot sau deloc” impune o singura tranzactie fara o limita temporara.

Notatia “bun pana anulare” indica un ordin valid pana la comanda contrara; spre deosebire de acest caz, o notatie poate sa fixeze un anumit interval de timp (in zile), la depasirea caruia, daca ordinul nu a putut fi executat, ele devine caduc.
La Bursa de Valori Bucuresti se accepta numai ordinele la piata si la limita

Ordine cu mentiune speciala

Clientii pot face specificatii vmodalitatile de tranzactie.
Aceste modalitati se refera la influenta tranzactiei asupra cererii sau ofertei de piata. Cele mai utilizate mentiuni speciale sunt:
-                    cu atentie;
-                    cu grija;
-                    treptat.

Acestea dau posibilitatea intermediarului sa decida cu privire la introducerea ordinului in piata intr-un interval de timp mai mare si intr-un volum al tranzactiilor care sa nu influenteze puternic raportul cerere-oferta si cursul in defavoarea clientului.

III. Formarea cursului la Bursa de Valori

Cursul bursier se formeaza prin confruntarea directa a cererii cu oferta, prin intermediul unor firme specializate (societati de bursa) si a unor persoane calificate in astfel de tranzactii, agentii de bursa.

Agentii de bursa, in cadrul sedintei de negociere concentreaza ordinele de vanzare si cele de cumparare, iar in urma confruntarii fata in fata rezulta un pret care exprima realitatea pietei, respectiv echilibrul dintre cerere si oferta.

Pe pietele intermitente – negocierile se realizeaza intr-o perioada delimitata in cursul zilei, cursul se stabileste prin “fixing” – se fixeaza un curs oficial la o anumita ora in fiecare zi. Procedura traditionala permite echilibrarea cererii cu oferta prin aplicarea urmatoarelor reguli:
Ø     toate ordinele “la piata” (cel mai bun curs trebuie executat cu prioritate);
Ø     urmeaza toate ordinele de vanzare cu o limita inferioara, precum si toate ordinele de cumparare cu o limita superioara.

Ordinele privind o anumita valoare cotata sunt centralizate, apoi sunt ordonate dupa sensul operatiei, vanzare sau cumparare, si dupa limita de curs.
In cazul in care dezechilibrul dintre curs si oferta este foarte mare, determinarea cursului se poate realiza prin:
Ø     reglementarea ecartului de curs;
Ø     tehnica reducerii;
Ø     compensatia


Reglementarea ecartului de curs

Pe piata franceza, spre exemplu, Camera Sindicala a bursei poate sa admita folosirea unei reglementari comparative a ecartului de curs. Astfel, pe piata titlurilor la vedere, un ecart in crestere sau in scadere de 3% pentru actiuni, in raport cu precedentul curs, poate fi considerat normal. Responsabilii grupului de cotatie pot autoriza variatia de curs mai mare cu 1% fata de normal. Abaterea de la acest procent necesita interventia Comisiei Operatiunilor de Bursa (COB). Pe piata titlurilor la termen se poate accepta un ecart de 6-7%. Intre cursul la termen si cursul la vedere, pentru aceeasi valoare, la acelasi moment, nu se poate accepta un ecart mai mare de 2%.

Tehnica reducerii

Aceasta se utilizeaza in situatia unui dezechilibru pronuntat intre cerere si oferta. Limitele ecartului pot fi modificate prin reducerea fie a cantitatii cerute, fie a cantitatii oferite. In timpul aceleiasi sedinte, nu poate avea loc decat o singura reducere de cerere sau de oferta. In situatia in care dezechilibrul pietei este mai mare , incat o reducere nu ar afecta cererea sau oferta, reprezentantul Comisiei Sindicale se opune la toate cotatiile si inscrie un pret cerut sau oferit in crestere sau in scadere.

Compensatia

Este operatiunea care consta in cumpararea sau vanzarea la bursa, executate simultan asupra aceleiasi valori mobiliare, pentru aceeasi cantitate de titluri, la aceeasi data si la acelasi curs in contul a doua sau mai multor agentii de schimb.
Compensatia nu este posibila  daca cursul a fost cotat cu reducere de cerere sau oferta.

III.1. Formarea cursului la Bursa de Valori Bucuresti

Se realizeaza, in prezent, prin licitatie la pret unic. In conformitate cu reglementarile bursei, mecanismul este diferit in functie de categoria in care s-a inscris la cota fiecare valoare mobiliara si anume:
Ø     mecanismul de licitatie la pret unic (“single price”), folosit pentru titlurile din categoria de baza.
Ø     mecanismul de tranzactionare continua (“continuous trading”), pentru titlurile listate la categoria I.

In cazul tranzactionarii valorilor mobiliare pe piata intermitenta (“call market”), in care se utilizeaza mecanismul de licitatie la pret unic, sedinta de tranzactionare poate fi formata din una sau mai multe sesiuni de tranzactionare.

In cadrul sesiunii de tranzactionare, se disting trei etape:
1.     sesiunea principala
2.     alocarea;
3.     sesiunea suplimentara.

1.                 Licitatia la pret unic – sesiunea principala

O piata intermitenta se caracterizeaza prin aceea ca opereaza cu oferte simultane de vanzare/cumparare, ordinele fiind concentrate si executate in acelasi timp, adica la momentul cand titlul face obiectul tranzactiei este “chemat” (call), adica anuntat spre licitare.

Functia de colectare a ordinelor si prezentarea lor, centralizata pe piata, ca si efectuarea negocierilor propriu-zise si incheierea contractelor de bursa, sunt in sarcina agentilor de bursa. Acestia centralizeaza ordinele primite (in carnete de ordine), dar nu le fac cunoscute imediat celorlalti la piata.

Pretul valorilor mobiliare se calculeaza astfel incat sa se maximizeze cantitatea de valori mobiliare tranzactionate pe baza ordinelor de bursa introduse.
Deci, pe pietele “call”, se formeaza la fiecare strigare un pret unic, numit pret de piata si toate tranzactiile se incheie la pretul respectiv.


2.                 Alocarea valorilor mobiliare dupa licitatie

Toate ordinele de cumparare ale clientilor, cu pret mai mare decat pretul de piata si toate ordinele de vanzare ale clientilor cu pretul mai mic decat pretul de piata vor fi executate integral.

Ordinele care au avut pretul specificat egal cu pretul de piata, se vor executa integral, partial sau deloc conform repartizarii, pe baza unui algoritm de alocare.
Valorile mobiliare ramase sunt alocate astfel:
Ø                 Ordinele clientilor care au avut pretul egal cu pretul de piata, au prioritate de alocare fata de ordinele proprii ale membrilor;
Ø                 Ordinele clientilor sunt executate in ordinea crescatoare a cantitatilor; daca este necesara o alocare in cazul a doua sau mai multe ordine cu cantitati egale, se utilizeaza principiul precedentei (primul venit-primul servit).

Daca ordinele de bursa ale clientilor au fost executate integral, atunci ordinele proprii ale societatilor membre vor fi alocate, aplicandu-se principiul precedentei; ordinele de cumparare cu pretul mai mic decat pretul de piata si ordinele de vanzare cu pretul mai mare decat pretul de piata nu vor fi alocate.

3.                 Sesiunea suplimentara

Are loc o sesiune suplimentara de tranzactionare, atunci cand au ramas ordine neexecutate, la pretul din sesiunea principala.
In timpul sesiunii suplimentare, cantitatea de valori mobiliare in exces, vanzare sau cumparare, va fi tranzactionata numai la pretul de piata calculat in sesiunea principala.

Pentru aceasta cantitate de valori mobiliare in exces, pot fi intoduse ordine de sens contrar, numit la pretul determinat in sesiunea principala.
Pretul de piata stabilit devine pret de referinta pentru urmatoarea sedinta de tranzactionare.

In esenta, trebuie precizat ca introducerea ordinelor in sistem se realizeaza in intervalul 9 – 11, timp in care se afiseaza un pret de piata potential, in functie de ordinele existente deja in sistem.La ora 11 se afla algoritmul prin care se determina pretul de piata pentru actiunile solicitate la vanzare sau cumparare in sedinta respectiva.

Daca exista un dezechilibru intre cerere si oferta, atunci, Bursa va organiza o a doua sesiune pentru a da posibilitatea cresterii numarului de tranzactii ce se vor efectua la acelasi pret, determinat in prima parte.

Dupa ce tranzactiile s-au incheiat, fiecare societate de intermediere primeste raportul sau de tranzactionare separat, in functie de clienti si ordine proprii, precum si raportul de decontare cu obligatiile societatii rezultate din tranzactii.




IV. Sistemul de tranzactionare al Bursei de Valori Bucuresti


Pietele secundare de capital se caracterizeaza prin esenta mai multor participanti de ambele parti.
Exista cinci criterii principale de a le departaja:

a.      dupa continuitate, pietele pot fi:
Ø                 piete intermitente, in care formarea preturilor se bazeaza, in general, pe fixing;
Ø                 piete continue.

b.      dupa suportul tranzactional, pietele se pot desfasura:
Ø                 prin strigare libera (“open outcry”);
Ø                 prin calculator (tehnici electronice).

c.      dupa localizarea ringului de negociere, pietele se impart in:
Ø                 piete centralizate;
Ø                 piete descentralizate.

d.      dupa proprietatea asupra pietei si accesul operatorilor, exista piete:
Ø                 private (asa functioneaza majoritatea pietelor moderne, de inspiratie anglo-saxona);
Ø                 de stat – in aceste situatii pietele sunt privite ca institutii publice, cu acces liber al operatorilor.

e.      dupa tehnica tranzactionarii, pot exista:
Ø                 sisteme bazate pe dubla licitatie (“price driven system”);
Ø                 sisteme bazate pe creatorii de piata (“quote driven system”).

Conform acestor clasificari, Bursa de Valori Bucuresti este o institutie publica, cu un sistem de tranzactionare centralizat, operant pe o piata continua si electronica, bazat pe dubla licitatie.

Din acest punct de vedere, Bursa de Valori Bucuresti se deosebeste de piata extrabursiera RASDAQ, care este un sistem privat, bazat pe activitatea creatorilor de piata (“market-markers”).

Caracterul public este determinat de reprezentarea in managementul Bursei de un Comisar al Guvernului.
Sistemul de tranzactionare centralizat este determinat de faptul ca negocierile au loc in cadrul ringului bursei, si nu descentralizat ca in cazul pietei OTC (RASDAQ) unde se tranzactioneaza la diferite ghisee ale creatorilor de piata.

Premisa sistemului cu dubla licitatie este uniformitatea operatiunilor care tranzactioneaza in piata. Fiecare dintre acestea are de executat, la un moment dat, prioritar, un anumit tip de ordin, fie el unul de vanzare, fie unul de cumparare.
Desi fiecare operator poate sa primeasca si primeste atat ordine de cumparare pentru un titlu, cat si ordine de vanzare, punctual la un moment de timp, el se comporta fie ca un vanzator, fie ca un cumparator.

Din portofoliul de ordine de vanzare si cumparare, operatorul va incerca sa-l execute pe cel mai bun (cel cu pretul mai mare, in cazul cumpararii, sau cu pretul cel mai mic, in cazul vanzarii).

Mecanismul de formare a pretului este cel al dublei licitatii.
Daca in cazul tehnicii de formare (negociere simpla) se afla in competitie, de fiecare parte, cate un singur participant, iar in cealalta parte mai multi, in cazul licitatiei duble, competitia este dubla, pe de o parte se incearca a fi atrasa contrapartea intr-o zona a preturilor convenabil propriilor interese, iar pe de alta parte o atentie sporita trebuie acordata participantilor din propria parte pentru a nu pierde in favoarea lor o oportunitate tranzactionala.

Caracteristica unei piete cu dubla licitatie este schimbarea foarte rapida a valorilor pentru cele mai bune preturi de vanzare si cumparare.

IV.1. Sistemul de tranzactionare si executie automata


Bursa de Valori Bucuresti utilizeaza pentru efectuarea tranzactiilor cu program asistat de calculator denumit Sistemul de tranzactionare si Executia Automata (STEA). STEA ofera posibilitatea de a realiza in regim computerizat intreaga gama de operatiuni specifice activitatii de tranzactionare: editarea si introducerea de ordine de bursa, executarea tranzactiilor, accesul la informatiile referitoare la tranzactii si decontarea tranzactiilor, inclusiv istoricul tranzactiilor, precum si regasirea de diverse alte informarii relevante cu privire la activitatea de tranzactionare.
Programul asistat pe calculator reprezinta o parte a sistemului informatic al Bursei.

IV.2. Noul sistem de tranzactionare “HORIZONTM


Bursa de Valori Bucuresti a implementat, de curand, un nou sistem de tranzactionare, unul dintre cele mai moderne sisteme de tranzactionare bursiera, realizat cu tehnologie de ultima ora, compatibil cu anul 2000.

Acest sistem aliniaza Bursa de Valori Bucuresti la standardele internationale fiind un sistem flexibil, dispunand de o gama larga de optiuni, care permit configurarea si adaptarea acestuia la cerintele cheie ale pietei moderne.

Tranzactionarea de la distanta (remate trading) precum si cresterea vitezei de executie a tranzactiilor sunt calitati foarte importante ale noului sistem. Informatiile referitoare la ordine si tranzactii sunt actualizate automat, in timp real, numrul maxim de utilizatori activi este marit, iar decontarea se poate face in paralel cu tranzactionarea.

Un element cheie al programului HORIZON este aplicatia CLIENT. In acest sens, acest sistem are o interfata grafica prietenoasa, care permite deschiderea simultana a mai multor ferestre pentru vizualizarea tuturor pietelor, cu un meniu de functii mult mai larg, avand astfel posibilitatea introducerii unui numar mare de tipuri de ordine, pe langa cele deja intrate in obisnuinta agentilor si investitorilor.

Astfel vor fi mai multe piete de tranzactionare, fiecare cu caracteristici si regulamente diferite.
Acestea sunt:
Ø                 Piata regular (piata principala pentru societatile inscrise la Cota Bursei);
Ø                 Piata odd-lot;
Ø                 Piata deal;
Ø                 Piata buy in;
Ø                 Piata sell out;
Ø                 Piata ofertelor publice;
Ø                 Piata ofertelor mobiliare necotate;
Ø                 Piata de cotatii;
Ø                 Piata hibrida.

Un simbol poate fi tranzactionat in mai multe piete avand definita o singura piata drept piata principala. Datele din piata principala sunt preluate la determinarea statisticilor referitoare la indici precum si a statisticilor ce se vor baza la nivelul bursei.

Definirea unui simbol intr-o piata specifica determina formarea unei entitati simbol-piata care poate avea stari diferite de cea a pietei.
In vederea mentiunii unei piete ordonate si echitabile, Bursa de Valori Bucuresti dispune in noul sistem de tranzactionarea de instrumente de monotorizare a pietei, constand in configurarea unor parametri de alerta la nivel de tranzactii, a caror depasire poate conduce la blocarea tranzactionarii simbolului implicat intr-o piata sau in toate pietele in care tranzactioneaza.

De asemenea exista posibilitatea blocarii tranzactiei sau anularii ordinelor care au determinat depasirea nivelului configurat. Depasirea parametrului configurat la nivel de indice determina oprirea automata de la tranzactionare a tuturor simbolurilor incluse in indice.

De o mare importanta in acest sistem este si partea de mesaje, care defineste, cu transparenta, ce se intampla in sistem in fiecare moment, toti participantii din piata primind mesaje privind deschiderea pietei, schimbarea starii pietei, variatia simbolului, oprirea simbolului precum si mesaje trimise pe Internet (pagina Bursei de Valori Bucuresti destinata celor care lucreaza in piata) primind comunicate de presa ale societatilor cotate.

Avand o arhitectura avansata de tip CLIENT/SERVER , sistemul de tranzactionare HORIZONTM permite utilizarea partajata, gestiunea si schimbul garantat al mesajelor intre diferite componente, o diseminare completa si imediata a informatiilor privind schimbarile intervenite in piata.

IV.2.1. Componentele Sistemului de Tranzactionare Automata HORIZONTM


1.      Nucleul de Tranzactionare (Trading Engine)

Reprezinta programul compatibil al sistemului.
Editeaza si valideaza ordine, executa tranzactii si actualizeaza statistici si informatii despre tranzactii in urma executarii acestora.

Realizeaza controlul, administrarea si distribuirea informatiilor catre:
Ø                 terminale de tranzactionare;
Ø                 serviciile de cotare;
Ø                 sistemul de administrare a ordinelor.

2.      Sistemul de Distribuire a Mesajelor (Message Handling System-MHS)

Mesajele pot fi adresate in mod direct (unui agent) sau in mod indirect (unui agent sau tuturor utilizatorilor sistemului) prin intermediul unui “grup de interes”.
Mesajul ordin este marcat prin inregistrarea codului de utilizator al agentului, timpul introducerii si tipul mesajului.

3.      Jurnalizare Sistem (System Journal)

Acest fisier permite, prin datele continue, recuperarea sistemului in cazul unei intreruperi neprevazute a acestuia. Restaurarea sistemului se efectueaza prin reintroducerea cu viteza foarte mare a tuturor mesajelor stocate in “Transactoin Journal” prin Nucleul de Tranzactionare in scopul reconstituirii pietei.

4.      Sistem de Admministrare Ordine (Back-Office)-Order Management System (OMS)

Poarta Back-Office accepta ordini si cereri de anulare sau modificare a ordinelor. Nucleul de tranzactionare trimite mesaje de confirmare catre Back-Office, de fiecare data cand se executa o tranzactie, se modifica sau se anuleaza un ordin.

5.      Poarta pentru Date Publice (Date Feeds Gateway)

Este un alt program de translatare, care trimite informatii despre piata catre serviciile de stiri sau alte sisteme de cotatii, astfel, piata poate fi monitorizata si de alte parti interesate (de ex. Agentia Reuters).

Aceste date sunt actualizate pe parcursul unei zile de tranzactionare de fiecare data cand piata inregistreaza o modificare. Serviciile de stiri primesc de la Bursa rapoarte ce contin informatii cu privire la rezultatele activitatii de tranzactionare si piata curenta, la sfarsitul zilei, saptamanii, lunii si anului.



6.      Controlul Piata (Market Control)

Specialistii care detin atributii de Control Piata din cadrul bursei sunt responsabili cu asigurarea monotorizarii zilnice a Sistemului de Tranzactionare Automata.

7.      Administrare Bursa (Exchange Admministration)

Administratorii Sistemului Bursei sunt specialistii seniori ai Bursei carora le este incrredintata configurarea sistemelor automate, administrarea si reglementarea activitatii pietelor.
Acesti specialisti controleaza si administreaza Bursa, utilizand un program specializat “SEMS Administrator”.

Una dintre cele mai importante atributii este configurarea programului de tranzactionare HORIZONTM prin setarea unnui numar de parametri. Parametrii stabilesc modul in care functioneaza statiile de lucru.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva