Оплаченная реклама

miercuri, 21 august 2013

Date generale despre Germania

După reunificare, Germania a devenit cel mai mare stat european (82 milioane locuitori, 357.000 km2, administrare federală, 26.000 USD/loc etc.), având în acelaşi timp o economie extrem de performantă; nu întâmplător sediul B.C.E. a fost convenit pentru Frankfurt. La baza managementului aplicat de companiile germane se află teoriile lui Max Weber privind eficienţa socială şi structurile organizatorice; acest teoretician a dezvoltat „managementul birocratic”, însă el tratează noţiunea de birocratic în sens pozitiv, ca o sumă de principii/reguli de organizare socială extrem de riguroasă, în care se defineşte precis fiecare detaliu al funcţionării eficiente a organizaţiilor.
În perioada postbelică, economia Germaniei s-a orientat spre modelul unei economii sociale de piaţă, model ce se sprijină pe anumite principii:[1]
-  principiul respectării demnităţii umane, ce implică asigurarea unui standard ridicat de viaţă pentru toţi membrii;
-  principiul integrării obiectivelor vizate de individ în structura obiectivelor vizate organizaţie, ceea ce implică o dublă responsabilitate;
-  principiul asumării conştiente a riscurilor specifice oricărei afaceri proprii;
-  obiectivul unei afaceri este satisfacerea unor nevoi ale comunităţii (clientul şi piaţa) şi doar în plan secundar este vizat profitul;
-  principiul potrivit căruia proprietatea privată este sacră şi inviolabilă.

Încă din secolul al XVII, statul german a avut un caracter federal, un standard ridicat de viaţă; puterea economică s-a bazat pe realizări tehnice şi economice de excepţie (cultură, ştiinţă, invenţii etc.). La momentul actual, după reunificarea din 1990, economia Germaniei rămâne pilonul integrării UE[2]:
-  serviciile contribuie cu circa 66% în GDP, agricultura numai 1,5% din GDP; rata inflaţiei 1-2% anual şi şomaj 8-9% anual; linii telefonice pentru 65% din populaţie, utlizatori de Internet peste 35% din populaţie etc.
-  educaţia este obligatorie între 6-15 ani, apoi tip „part time” până la 18 ani; există peste 300 universităţi finanţate majoritar de la buget dar administrate independent; universităţile participă în 16 centre naţionale de R&D, activităţi finanţate 60% de sectorul privat etc.
-  se asigură peste 600 scheme de finanţare şi asistenţă pentru noi afaceri, fondurile având drept sursă guvernul federal, local, UE etc.; domeniile cele mai susţinute sunt IT, biotehnologii, telecomunicaţii, servicii ecologice etc.
-  ca regulă uzuală: firmele germane elaborează strategii pe termen mediu şi lung, aplică o centralizare a deciziei şi un control riguros în realizarea obiectivelor pe subunităţi/ centre de costuri; se aplică un flux informaţional complex, bazat pe instrucţiuni de detaliu; procesul decizional este birocratic iar la sediul central lucrează un staff numeros; se folosesc tehnici moderne de selectare şi training a tuturor salariaţilor etc.

Companiile germane situează în centrul preocupărilor un set de valori: accent deosebit pe calitate, analize succesive şi metode noi de reducere a costurilor, susţinerea inovării şi cercetării fundamentale, motivarea salariaţilor prin autocontrol şi oportunităţi de autorealizare etc.





[1] O. Nicolescu – Management Comparat, Ediţia a II-a, Ed. Econ. Bucureşti, 2001
[2] Sandra Anderson ş.a. editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva