Оплаченная реклама

miercuri, 21 august 2013

Date introductive despre Anglia

Având o populaţie de circa 60 milioane, suprafaţa  245.000 Km, 24.000 USD/loc, Anglia se numără printre ţările mari europene, cu o economie dezvoltată. Anglia rămâne o ţară insulară formată din trei insule principale (Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia) la care se adaugă Irlanda de Nord şi alte mici teritorii. Originile populaţiei britanice (celţii, germanii şi danezii etc) explică apropierea culturală, lingvistică şi istorică de ţările germane şi cele din nordul continentului.
Avantajele obţinute prin naşterea în societatea engleză, apartenenţa la o clasă socială (nobili), tind a se reflecta parţial şi-n lumea afacerilor. În plus, engleza britanică este mai puţin accesibilă decât engleza americană; se adaugă o anume rezervă a salariaţilor sau managerilor britanici în a învăţa limbi străine, aceste aspecte specifice, dublate de poziţia economico – politică a SUA, au făcut ca engleza americană să devină treptat un standard internaţional în afaceri. Marea Britanie rămâne ţara lui Adam Smith şi economia ce a generat „revoluţia industrială” în întreaga Europă; lucrarea The Wealth of Nations (1776) a influenţat în aceiaşi măsură organizarea industrială, relaţiile dintre proprietari şi salariaţi, managementul structurilor macro din sec. XIX-XX; în această perioadă economia britanică a fost un „workshop al lumii” (pentru perioada în care a reuşit să-şi menţină un anume monopol cu privire la invenţii/inovaţii tehnice)[1]
Pentru alte ţări europene, Anglia rămâne un model al disputei politice / parlamentare, un model de echilibru social, o economie în care sindicatele deţin o influenţă notabilă. Ministerul Industriei şi Comerţului /Department of Trade and Industry este instituţia guvernamentală cu real direct în sprijinirea mediului de afaceri, a introducerii unor reglementări care să favorizeze sectorul IMM, concurenţa şi libera iniţiativă; se adaugă Biroul pentru investiţii în UK ce oferă asistenţă investitorilor străini; alte instituţii: Confederaţia Industriei Britanice, Asociaţia Camerelor de Comerţ, Federaţia IMM, Institutul de Marketing (2000 firme – 12 miliarde cifra de afaceri), Asociaţia Consultanţilor în Management (27000 persoane) etc. Între principalele sectoare economice din Anglia[2]:
-   serviciile contribuie cu 70% la GDP;
-  agricultura foloseşte aproximativ 2% din forţa de muncă şi asigură 60% din necesar;
-  sectorul industriei foloseşte 17% din angajaţi şi participă cu 22% în GDP;
-  unele sectoare industriale au înregistrat un uşor declin: BMW din Germania a preluat firma Rover (maşini de lux); Ford a preluat firma Jaguar; constructorul german Wolkswagen a preluat Rolls Royce etc.
-  sectoarele productive folosesc pe scară largă proiectarea pe computer şi roboţi (firmele britanice au introdus Sistemul „No-Skil Computer” bazat pe Sisteme Expert de Control / Decizie prin intermediul la care un specialist fără cunoştinţe de IT îşi poate creia propriul instrument de sprijin);
-  după SUA, atrage anual cele mai mari investiţii străine în toate sectoarele economice, ca investiţii directe sau de portofoliu;
-  în sectorul construcţiilor imobiliare, transport aerian, naval, cale ferată regăsim firmele britanice între primele locuri din Europa (căile ferate sunt privatizate în prezent);
-  în distribuţia cu ridicata şi amănuntul regăsim mari companii britanice; se adaugă şi City Londonez pentru servicii financiare şi bursiere, London Stock Exchange este una din marile burse din lume etc.
Alături de SUA, Anglia este una dintre ţările în care profesia de manager a devenit treptat o profesie distinctă în plan social: cel puţin în cazul marilor corporaţii, afacerile zilnice sunt administrate de manageri profesionişti care nu deţin sau deţin un procent nesemnificativ de acţiuni; această tendinţă s-a reflectat în cazul existenţei unui număr mare de acţionari care adoptă mai greu o poziţie comună faţă de interesele curente ale companiei. Totuşi, după unele estimări, 50-60% dintre managerii firmelor britanice deţin acţiuni la propria companie sau alte companii.
Între diverse caracteristici specifice managerilor britanici amintim:[3]
-  sunt relativ conservatori, ceea ce prezumă o orientare spre trecut, tradiţii, cutume etc. şi o viziune mai modestă asupra viitorului.
-  sunt relativ mai slab pregătiţi profesional, judecând după tipul şi provenienţa diplomelor de care dispun (foarte rar provin de la Oxford sau Cambridge), cel puţin comparativ cu Germania, SUA şi Japonia;
-  managerii britanici pun un accent deosebit pe chestiuni financiare, dar nu neglijează alte funcţiuni;
-  obţin venituri mai mici decât managerii americani (30.000 – 100.000 lire/an)
-  optează relativ uşor şi sunt eficienţi pentru posturi de management în străinătate: filiale ale firmelor britanice din alte ţări, inclusiv SUA – Japonia;



[1] Peter North – Succes Secrets to maximize Business in Britain Time, Editions Std, Singapore, 1999
[2] Sandra Anderson ş.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002
[3] Sandra Anderson ş.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva