Оплаченная реклама

marți, 10 septembrie 2013

Despre forţa de muncă din economia canadiană

Pe ansamblul statului canadian pot fi reţinute anumite probleme specifice: diferenţe culturale, dezvoltarea neuniformă pe regiuni /state, condiţii geografice diferite.
Forţa de muncă este stabilă şi bine pregătită, nivelul veniturilor fiind apropiat de cel al muncitorilor americani. Majoritatea absolvenţilor de liceu (85 – 90 %) vor urma un colegiu la universitate, standardele de pregătire universitară fiind monitorizate strict de guvernul federal. Anual, Canada acceptă circa 250.000 emigranţi înalt calificaţi pe diverse domenii (IT, fizică, electricitate, ştiinţe exacte etc.), deşi şomajul mediu este ridicat (7-9%), pentru a menţine dinamica forţei de muncă. În mod obişnuit, salariaţii vorbesc la acelaşi nivel engleza şi franceza, iar statul şi companiile sprijină, programele de training cu predare în ambele limbi. Un procent redus din forţa de muncă (sub 10%) acceptă schimbarea domiciliului pentru salariu / slujbă mai bună (din est către rezidenţe ale firmelor din Ontaria, Alberta sau Columbia Britanică); parte majoră a salariaţilor preferă regiunea / oraşul în care locuiesc, chiar dacă obţin un venit mai mic.
Sindicatele în economia canadiană „joacă” astăzi un rol modest, îndeosebi în industria auto (subsidiare ale firmelor Chrysler, GM, Ford etc.), cu circa 240.000 membrii.
În ceea ce priveşte cultura afacerilor în firmele canadiene – cultura în sensul în care discută Hofstede – trendul principal se apropie de cultura americană. „Nord americanii su suportă birocraţia – spune R. Mockler – preferând să găsească persoana influentă (din organizaţie) şi să obţină un răspuns direct şi rapid”.[1] „Ierarhiile bazate pe uzanţe tradiţionale sunt comune în multe culturi...”, inclusiv în mentalitatea salariaţilor canadieni, însă nu în aceiaşi măsură ca în Japonia sau China, nu în aceiaşi „putere” de modelare a comportamentului organizaţional; salariaţii canadieni sunt mai direcţi în anumite contexte ale managementului zilnic, ei se apropie mai mult din acest unghi de „mentalitatea” tipic americană.[2]
„Nord – americanii sunt adesea incapabili să înţeleagă de ce contractele sunt adesea încălcate ignorate sau renegociate în ţările asiatice, latino – americane, ruse sau central europene (este vorba şi de România).[3]
Aceste detalii reflectă clar diferenţele culturale între societatea canadiană, lumea afacerilor din această ţară, faţă de societatea românească sau alte ţări europene.
Relaţiile între diverse instituţii ale statului canadian sunt foarte birocratice dar relativ eficiente, mecanismul decizional este complex şi în relaţiile cu companiile, o mare parte de putere este delegată spre statele componente şi municipalitate. Există reglementări specifice, diferite, de la un stat la altul, uneori chiar în interiorul aceluiaşi stat / regiune pe oraşe, cu privire la procedura de înfiinţare / atragere de noi companii, de atragere a investiţiilor din străinătate. Guvernul federal şi guvernele locale / statale monitorizează respectarea unor standarde de protecţie a salariaţilor, asigurări de sănătate, asigurări sociale etc.; angajatorii sunt obligaţi să aplice nivelul minim al standardului pe fiecare direcţie de protecţie a muncitorilor.





[1] R. Mockler – Multinational strategic Management, SMRG, 2001
[2] Idem
[3] Idem

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva