Оплаченная реклама

marți, 10 septembrie 2013

Distanţa faţă de putere de la mic la mare

Conform cu Hofstede, distanţa faţă de putere arată măsura în care salariaţii cu putere mai mică din instituţiile şi organizaţiile unei ţări (executanţii) aşteaptă şi acceptă ca puterea să fie inegal distribuită:
  • În cazul distanţei mici faţă de putere: copiii sunt trataţi de părinţi ca fiind egali, sunt educaţi pentru a deveni independenţi cât mai repede; profesorul tratează elevul ca fiindu-i egal, elevul adresează întrebări şi critică profesorul; în cadrul organizaţional, şeful aplică un management participativ, organigrama are un număr redus de nivel, iar salariile variază moderat etc.
  • În cazul distanţei mari faţă de putere: părintele nu încurajează independenţa copilului, pretinde supunere absolută; relaţia profesor – elev perpetuează o anume inegalitate, elevul vorbeşte doar când este invitat, respectă totdeauna profesorul; în cadrul organizaţional, managerii se consideră superiori executanţilor, puterea este centralizată, sunt diferenţe foarte mari între salarii etc.
Cele două extreme ale intervalului “mic – mare” de distribuţie inegală a puterii se prezintă sintetic în tabelul nr. 3.1.:


Distanţă mare faţă de putere
-  Inegalităţile dintre oameni trebuie să fie minimizate;
-  Trebuie să existe într-o oarecare măsură o interdependenţă între oamenii mai puternici şi cei slabi;
-  Părinţii îi tratează pe copii ca pe egalii lor;
-  Copiii îi tratează pe părinţi ca pe egalii lor;
-  În clasă profesorii aşteaptă iniţiative din partea elevilor;
-  Profesorii sunt experţii care transferă elevilor adevăruri impersonale;
-  Elevii îi tratează pe profesori ca pe egalii lor;
-  Persoanele mai instruite deţin valori mai puţin autoritare decât persoanele mai puţin instruite;
-  Ierarhia în organizaţii înseamnă o inegalitate de roluri stabilită în modul convenţional;
-  Descentralizarea este caracteristică;
-  Diferenţe mici de salarii între nivelul superior şi nivelul inferior al organizaţiei;
-  Subordonaţii aşteaptă să fie consultaţi;
-  Şeful ideal este un democrat plin de resurse;
-  Privilegiile şi simbolurile de statut nu sunt bine privite.

-          Inegalităţile dintre oameni sunt de aşteptat şi de dorit;
-          Oamenii cu putere mai mică trebuie să depindă de cei mai puternici; în realitatea oamenii mai slabi sunt polarizaţi între dependenţă şi independenţă;
-          Părinţii îi educă pe copii să fie docili;
-          Copiii îi tratează pe părinţi cu respect;
-          În clasă se aşteaptă ca toate iniţiativele să provină de la profesori;
-          Profesorii sunt ca nişte “guru” care transferă elevilor învăţătura personală;
-          Elevii îi tratează cu respect pe profesori;
-          Atât persoanele instruite, cât şi cele mai puţin instruite prezintă valori aproape la fel de autoritare;
-          Ierarhia în organizaţii reflectă inegalitatea esenţială dintre cei de sus şi cei de jos;
-          Centralizarea este caracteristică;
-          Diferenţe mari de salarii între nivelul superior şi inferior al organizaţiei;
-          Subordonaţii aşteaptă să li se spună ce să facă;
-          Şeful ideal este un autocrat binevoitor sau un tată bun;
-          Privilegiile şi simbolurile de statut pentru manageri sunt şi de aşteptat şi cunoscute.
Sursa: Geert Hofstede - Cultures and Organizations, Software of the mind, Institute for Research on Intercultural Cooperation (IRIC), Published by McGraw – Hill Book Company Europe, London, 1991;
Copyright © All rights reserved.

În bună măsură similar, Hofstede analizează distanţa faţă de politică, cât şi distanţa faţă de putere şi idei:
  • Astfel, în societăţile cu distanţă redusă (mică) faţă de putere: predomină ideea că puterea trebuie să fie legitimă, că ea este supusă judecăţii majorităţii, că inegalitatea este inevitabilă, dar trebuie minimizată prin mijloace politice, că toţi indivizii sunt egali în faţa legii, se preferă guvernele pluraliste, sistemul de taxe redistribuie veniturile, sindicatele sunt independente şi neafiliate politic etc.
  • În societăţile cu distanţă mare faţă de putere: puterea este privită ca factor esenţial, fie că este sau nu legitimă; se acceptă ideea că cei puternici trebuie să dispună de privilegii; veniturile sunt distribuite foarte inegal, iar sistemul de impozite protejează averile; guvernul este monopartid şi tinde a controla sindicatele etc.
În sinteză, din unghiul de abordare „politică şi idei”, extremele intervalului „mic – mare” de acceptare a inegalităţii în distribuţia puterii se prezintă în tabelul nr. 3.2.:

Distanţă mare faţă de putere
-  Folosirea puterii trebuie să fie legitimă şi este supusă criteriului de bine şi rău;
-  Calificările, veniturile puterea şi statusul nu este necesar să meargă împreună;
-  Clasa de mijloc este mare;
-  Toţi trebuie să aibă drepturi egale;
-  Oamenii puternici încearcă să pară mai slabi decât sunt în realitate;
-  Puterea se bazează pe poziţia formală, pe calitatea de expert şi pe abilitatea de a da recompense;
-  Modul de a schimba un sistem politic este acela al schimbării legilor (evoluţia);
-  Utilizarea violenţei în politica internă este rară;
-  Guverne pluraliste bazate pe rezultatul dat de majoritatea voturilor;
-  Spectrul politic prezintă un centru puternic şi aripi de stânga şi de dreapta slabe;
-  Diferenţieri mici în venituri în societate, reduse de sistemul de taxe;
-  Religiile predominante şi sistemele filozofice subliniază egalitatea;
-  Ideologiile politice predominante subliniază şi folosesc divizarea puterii:
-  Teoriile de management native se concentrează asupra rolului salariaţilor.

-          Poate să triumfe asupra dreptăţii: oricine deţine putere este drept şi bun;
-          Calificările, veniturile, puterea şi statusul trebuie să meargă împreună;
-          Clasa de mijloc este mică;
-          Cei de la putere au avantaje;
-          Oamenii puternici încearcă să fie cât mai impresionanţi ;
-          Puterea se bazează pe familie sau pe prieteni, pe charisma şi abilitatea de a folosi forţa;
-          Modul de a schimba un sistem politic este acela al schimbării oamenilor de la conducere (revoluţia);
-          Conflictele de politică internă conduc în mod frecvent la violenţă;
-          Guverne autocratice sau oligarhice bazate pe cooptare;
-          Spectrul politic, dacă i se permite să se manifeste, prezintă un centru slab şi aripi puternice;
-          Diferenţieri mari în venituri în societate mărite şi de sistemul de taxe;
-          Religiile predominante şi sistemele filozofice subliniază ierarhia şi diferenţierea;
-          Ideologiile politice predominate subliniază şi folosesc lupta pentru putere;
-          Teoriile de management native se concentrează asupra rolului managerilor.
Sursa: Geert Hofstede - Cultures and Organizations, Software of the mind, Institute for Research on Intercultural Cooperation (IRIC), Published by McGraw – Hill Book Company Europe, London, 1991;
Copyright © All rights reserved.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva