Оплаченная реклама

marți, 10 septembrie 2013

Evaluarea optiunilor virtuale

EVALUAREA OPTIUNILOR VIRTUALE

Abstract



Prin optiunile virtuale, investitiile fundamentale sunt informatii si regulile care determina exersarea sunt bazate pe veridicitatea sferei informatiei. Optiunile virtuale  pot fi modelate ca optiuni de achizitionare a ceea ce tine de domeniul informatiei, prin plata costului operatiilor de informatie implicate. Optiunile virtuale apar in cateva etape ale creatiei de valoare. Etapa initiala presupune observatia fenomenului fizic cu insotirea obtinerii de date. Urmatorul pas este organizarea datelor in bazele de date structurate. Apoi, informatia este selectata din depozit (stoc) si sintetizata intr-un produs informational (ca un raport, articol, sau specificatii de proiect pentru un produs care sa fie fabricat in domeniul fizic). Apoi, produsul informational, este prezentat celui ce il foloseste intr-o forma eficienta, care nu cere ca utilizatorul sa fie un expert in domeniu. Optiunile virtuale sunt asemanatoare ca si concept cu cele reale, dar substantial diferite in detaliu, de cand optiunile reale au scopurile fizice ca si investitii fundamentale si de cand regulile care guverneaza exersarea (exercitiul) sunt bazate pe realitati ale lumii fizice. De asemenea, in timp ce exercita o optiune financiara, in mod tipic distruge optiunea, sau sare peste procese tot atat de bine, mai tarziu sporindu-le valoarea. Cererea teoriei de valoare raportate la evaluarea optiunilor reale a optiunilor a cedat instrumentele care merita pentru luarea de decizii organizate, iar potentialul este, de asemenea, optim pentru sustinerea instrumentelor deciziilor care merita, bazate pe optiuni virtuale. Acest articol extinde cateva aplicatii importante ale optiunilor reale in domeniul informational, incluzand modelele proceselor sarite si modelele pentru evaluarea optiunilor, pentru a sintetiza oricare din cele n puncte ale informatiei in oricare din cele m produse.


INTRODUCERE 


Optiunile reale implica alegeri in care investitiile fundamentale sunt puncte ale informatiei. Faza de tranzitie a optiunilor virtuale rezulta ca un efect al posesiei informatiei, si are optiuni reale ca investitii fundamentale. Regulile care guverneaza desfasurarea optiunilor virtuale sunt bazate pe realitati care exista in domeniul informational. Optiunile virtuale se compara cu optiunile reale in variate aplicatii din lantul valorilor; dar difera in detaliile lor, de cand optiunile reale au scopuri fizice ca investitii fundamentale, iar regulile care indruma dasfasurarea lor sunt bazate pe realitati ale lumii fizice. Asa cum aplicatiile investitiilor reale ofera instrumente pentru luarea de decizii imbunatatite intr-o varietate de investitii fizice, optiunile virtuale ofera imbunatatiri considerabile in sustinerea deciziilor pentru acelea ale caror actionari valorifica rezultate din operatii informationale (incluzand colectarea, depozitarea, prelucrarea, sau prezentarea informatiei).
Optiunile virtuale pot fi modelate ca optiuni de cumparare a informatiilor, prin plata costului optiunilor informationale implicate. Optiunile virtuale apar in diferite etape ale creatiei de valoare, incepand cu adunarea informatiilor. Aceasta prima etapa implica observatii ale fenomenului fizic, cu insotirea capturii de date. Urmatoarea etapa implica organizarea datelor in baze de date structurate. A treia faza consta in selectarea informatiei din depozit si, apoi, in sintetizarea ei intr-un produs informational (ca un raport, articol, sau specificatii de proiect pentru ca un produs sa fie fabricat in domeniul fizic). Apoi, produsul informational este distribuit (in reteaua de informare) si prezentat utilizatorului intr-o forma eficienta care nu necesita ca acesta sa fie un expert in domeniu. In final, utilizatorul aplica informatia astfel incat sa adauge valoarea in domeniul fizic. In acest fel, cercul este inchis cu valori adaugate in sfera fizica. (Sectiunea a doua prevede ilustrari ale optiunilor virtuale intr-un proces de decizie succesiv).
Exista cateva diferente importante intre optiunile virtuale si cele reale. Mai intai, desfasurarea unei optiuni pentru a schimba un set de informatii in schimbul altei informatii nu implica distrugerea alimentarii (dimpotriva, o optiune care sa transforme o facilitate fizica in alta tipica, implica o buna folosire a alimentarii). Asadar, intrucat multe optiuni reale se pot produce doar o data, optiunile virtuale sunt de mai lunga durata. Astfel un anume set de informatii poate spori cateva optiuni care se pot desprinde din acesta, iar desfasurarea uneia din ele nu le distruge pe celelalte. De aceea valoarea posibila generata de optiunile virtuale poate fi mai buna decat in cazul optiunilor reale.
Initial, optiunile cu informatii ca si investitii fundamentale pot fi mai potrivite pentru a implica schimbarile majore sau procesele sarite (comparativ cu optiunile care au articole fizice ca investitii fundamentale). De esemplu, o nuoa descoperire poate sa initieze trecere substantiala in valoarea optiunilor virtuale care apar din informatia de proprietate a unei organizatii. Din perspectiva negativa, o descoperire a unui cuncurent poate sa reduca imediat sau sa elimine valoarea optiunilor care apar din informatia de proprietate a unei organizatii. Cu obligatii limitate de optiuni, asemenea posibilitate substantiala a miscarii se transforma in valori ridicate de optiune.
Aceste caracteristici ale multiplelor desfasurari si inalta schimbare pot explica in aparenta evaluarile marii piete pentru dreptate in companiile care isi obtin valorile din operatii informationale. Posesia bazelor de date de proprietate si abilitatea unica de a prelucra informatia in proprietate intelectuala de piata pot sustine valorile corecte care dapasesc semnificativ cantitati calitative pana la investitii fizice dar banii pot veni si din operatiile fizice existente.
Literatura optiunilor reale argumenteaza foarte bine cum calculul discount-ului de bani lichizi (DCF) subestimeaza valoarea neta prezenta, si atribuie aceasta scurta cazatura esecului discount-ului de bani lichizi (DCF) pentru a considera valoarea alegerii si flexibilitatii. Deja, cand au existat oportunitati de a compara evaluarea optiunilor reale cu evaluarea pietei, apropierea optiunilor reale se pare ca a subestimat valoarea. Evaluarea optiunilor virtuale poate ajuta la castigarea perspicacitatii in sursele valorii care nu au fost masurate de alte tehnici.
Intr-adevar, aplicatiile optiunilor reale au ajutat la intregirea golului dintre finante si strategie. Strategia de afacere  are origini in strategia militara (cuvantul “strategie” deriva din greaca si inseamna “arta generalului”) care deschide cateva iesiri interesante. In timpul anilor 1990 conducatorul militar in cateva natiuni a dedicat resurse substantiale informatiilor de razboi- actiuni militare in care tinta este informatia si aleea atacului este in jurul punctelor de informatie. Sefii personalului de stat din SUA au identificat  “Dominanta Informatiei” ca fiind una dintre cele cinci competente fundamentale necesare pentru o forta militara moderna. Informatia de razboi este diferentiata mai departe de “informatia in razboi”. Cea din urma implica folosirea tehnologiei moderne de informare pentru a spori eficienta si calificarea activitatilor militare traditionale care implica aplicarea energiei in tintele fizice. Informatia de razboi este distinctiv diferita in natura tintelor si a modalitatilor de angajament- cativa specialisti in informatiile de razboi se refera la ei ca la razbionici cibernetici.
Distinctii asemanatoare pot fi extrase pentru activitatile de afacere. “Informatia in afacere” implica folosirea cunostintelor pentru a spori eficienta si calificarea activitatilor de afacere care implica transformarea scopului fizic astfel incat sa se adauge valoarea. (Exista discutii in spatele rezumarii mai multor aplicatii ale optiunii reale, care au fost dazvoltate in jurul conceptului de optiuni pentru a schimba o investitie pentru alta, sau oricare din cele n alimentari in oricare din cele m produse). “Informatia in afacere” ar cuprinde actiuni implicand afaceri ale caror actionari valorifica rezultatul din colectari, depozitari, prelucrari, sau prezentand informatia- aceia pentru care informatia este produs la fel de bine ca si material brut, si caile de informare sunt trasee de acces si livrare.
Aplicarile optiunilor virtuale pot umple golurile in analizele valorii adaugate de informatie in activitatile de afacere traditionale. Mai departe, optiunile virtuale sunt distribuite particular pentru analiza investitiilor in afacerea informatiei. 



1.0 Vedere a aplicatiilor optiunilor reale si paralele cu optiunile virtuale

1.1  Optiunile de renuntare

Primele aplicatii ale teoriei pretului optiunilor raportate la evaluarea optiunilor reale si-au indreptat tinta spre optiuni pentru a abandona un proiect in intregime si pentru a lichida investitiile in acesta. Abandonarea optiunilor poate fi evaluata folosind modele pentru aprecierea unei optiuni date.In domeniul optiunilor virtuale unde investitiile fundamentale sunt informatii, renuntarea totala poate sa nu fie o iesire practica. Cand informatia digitala este abandonata, avantajul este masurat in termenii capacitatii de stocare sliberata in alte scopuri. Fiind dat cel mai mic cost al arhivarii informatiei digitale, ar exista un mic stimulent de a fi ignorata (exceptand situatia in care exista grija ca ar putea avea impact negativ daca este descoperit mai tarziu, ceea ce implica iesiri dincolo de scopul in sine al acestui articol.

 

 

         1.2 Extrageri fundamentale                                                                                                                                             


In continuare, aplicatiile optiunilor reale au fost dezvoltate pentru a evalua investitiile bazate pe resurse naturale, cum ar fi minele si contractele cu petrol. Asemenea proiecte pot fi privite ca optiuni de cumparare a unor marfuri esentiale, si evaluate folosind Modelul de optiune a pretului Black-Scholes (Bursele Negre).Aceste activitati survin la inceputul evaluarii seriei. Rayport si Sviokla (1995) au transformat seria de evaluare fizica in corespondenta sa din sfera informatiei. La baza seriei de evaluare virtuala se agla activitatile care implica adunarea informatiei prin observarea fenomenelor fizice. Un simplu model de optiune (de chemare, strigare) poate fi alocat pentru situatii in care o simpla informatie poate fi “vanduta” platind costul observatiei. Totusi, acesta este un scenariu limitat in domeniul informational. Scenariile alternative ar include informatii multiple obtinute printr-o observatie data, sau o alegere a celor mai valoroase dintre mai multe informatii derivate dintr-o observatie data. Aceste posibilitati reprezinta optiuni mai complexe, cateva din acestea fiind examinate mai tarziu in acest articol. Apoi, decizia daca sa se observe sau nu, ar putea fi evaluata comparand valoarea optiunii obtinute cu costul observatiei. De asemenea, chiar datele recente pot fi privite cel mai bine ca optiuni, spre care ne vom indrepta acum.


                                   Figura 1: Lantul valorii fizice din
                                                    perspectiva globala

 


Dezvoltarea tehnologiei

Dezvoltarea resurselor umane
Extragerea
Fundamentala
Prelucrarea







Fabricarea
Distribuire
&Marketing
Utilizare

                                   Figura 2: Lantul valorii virtuale
                       
     
Adunare
Organizare
Selectare
 Sinteza      
Distribuire


                                                                                                                                                                                  



           
1.3    Optiuni de schimbare a unei investitii in alta

Urmatoarele in urcusul aplicatiilor optiunilor reale pe parcursul lantului de valori fizice, optiunile de schimb al unui produs in altul au fost aplicate pentru a castiga perspicacitate in aprecierea proceselor de conversie la fel ca si in cele intuitive sau in rafinarii. Asemenea optiuni pot fi evaluate folosind modelul Margrabe (1978). Scena comparativa in lantul valorii virtuale implica organizarea datelor recente in baze de date care faciliteaza uzul ulterior (asa cum datele recente sunt prelucrate in informatie, informatia in cunostinta, cunostinta in intelepciune). Spre deosebire de procesele de prelucrare din domeniul fizic, datele recente nu trebuie distruse in timpul prelucrarii (acestea pot fi arhivate pentru uzul ulterior). Astfel, nu exista o paralela exacta intre sfera fizica si cea informationala cu privire la prelucrarea proceselor. Mai degraba, in domeniul informational, ceva nou este creat cand datele sunt prelucrate, fara daune la alimentare. Pastrarea datelor recente prevede, astfel, optiunile de cumparare a informatiei prin plata oricarei uniuni in baze de date structurate.
Mai tarziu, orice set de date transmise poate reprezenta optiuni multiple, un pachet continand o valoare importanta: optiunile neexersate nu trebuie sa fie distruse in procesul desfasurarii altora.
Astfel ar trebui sa procedam cu optiunile mai complexe.



1.4   Optiuni de schimb multiple
 
Analiza optiunilor reale a fost aplicata activitatilor (ca facilitati de fabricare flexibile) care implica transformarea cat se poate de convenabila a mai multor alimentari in cele mai valoroase din mai multe produse. In deplasarea catre pozitia paralela - lantul valorilor virtuale- o baza de date organizata (sau un set compact de multiple baze de date) prevede optiuni de selectare informatiei si de sinteza a ei in produse cum ar fi raporturi, articole, documentare sau carti. Sinteza face parte din acest domeniu, iar oamenii implicati in proces pot sa lucreze de oriunde.
Valoarea datelor organizate este sporita deoarece desfasurarea oricarei optiuni nu distruge alte optiuni.
Partea a-III-a prezinta o colaborare intre optiuni, cu scopul de a schimba mai multe alimentari de calitate inferioara pentru acelea foarte valoroase din mai multe produse. Aceasta colaborare incepe in termenii modelului generic ce apartine lui Margrabe (1982), care este destul de vast pentru a include o varietate de distributii de probabilitate ca sa determine pretul. Apoi dialogul se extinde catre o aplicatie, utilizand algoritmul Boyle-Tse (1990) pentru a rezolva modelul Johnson (1987).


1.5  Etapele ramase in lantul optiunilor virtuale
 
Urmatoarea etapa din lantul optiunilor virtuale, descrisa de Rayport si Sviokla (1995) implica distribuirea produsului informational (raport, articol, specificatii de proiect pentru ca un produs sa fie fabricat in domeniul fizic, etc.). Aceasta face parte din sfera informationala. Ulterior, produsul informational este prezentat unui utilizator. Apoi, in etapa finala din lantul de valori, utilizatorul aplica informatia in lumea fizica, poate pentru a realiza eficienta sau calificari optime in activitatea fizica- prin urmare, aici se inchide cercul despre sfera fizica.
 Trecand prin lantul valorilor virtuale si prin fiecare etapa a optiunilor virtuale, incepem cu informatiile adunate. Aceasta prima etapa implica observatii asupra fenomenelor fizice cu insotirea de date obtinute. A doua etapa implica organizarea datelor in baze de date structurate. Urmatorul pas consta in selectarea informatiei din depozit si apoi in sinteza ei intr-un produs informational (cum ar fi nu raport, articol, sau specificatiile de gn pentru ca un produs sa fie fabricat in domeniul fizic). Apoi, produsul este distribuit (pe caile informationale) si prezentat utilizatorului intr-o forma eficienta, care nu cere ca utilizatorul sa fie un expert in domeniu. In final, utilizatorul aplica cu succes informatia, pentru a adauga valoarea in sfera fizica. Astfel se inchide cercul de valori adaugate indomeniul fizic.
Pentru a rezuma cadrul optiunilor virtuale, putem sa lucram din aplicatia finala. Efurtul depus in transkiterea si prezentarea informatiei poate fi evaluat ca o decizie de a practica o optiune- motivatia pentru practica este valoarea adaugata in domeniul fizic atunci cand produsul informational este aplicat. Aceasta valoare adaugata poate fi evaluata ca o optiune de transformare a unei alimentari fizice n in cea mai valoroasa dintre iesirile fizice m (fara informatie, nu s-ar sti cum se face aceasta). Examinand partile anterioare, pretul platit pentru a sintetiza efortul este definit de valoarea optiunilor tocmai descrise. Examinand viitorul, valoarea organizarii datei de baze este valoarea unui portofoliu de optiuni de obtinere a produselor informationale ca raporturi, articole, sau specificatii de design; iar valoarea datelor recente este reprezentata de valoarea optiunilor de transformare a lor in baze de date organizate.

2.1        Ilustrarea optiunilor reale si virtuale in procesul de decizie succesiv

Ca o ilustrare a analizei traseului optiunii virtuale, se poate spori luarea deciziilor; lasati-ne sa consideram un proces succesiv la Royal Dutch/Shell care s-a desfasurat intr-o perioada de timp mai mare decat o decada. Detaliile au fost raportate in Wall Street Journal (pentru avantajul cititorilor, trasatura articolului este inclusa ca Apendicele B). Procesul de decizie a inceput in mai 1985, cu alegerea unei oferte la un contract de proba care s-a desfasurat intr-un loc indepartat din Golful Mexicului, poreclit domeniul “Mars”. Vederea generala initiala a datelor a produs la randul ei date, dar acestea erau greu de interpretat, astfel incat cineva s-ar fi putut gandi sa indice depozite de petrol. Dupa castigarea contractului, urmatoarea alegere a implicat proba de explorare. Decizia afirmativa de aici a avut rezultat in descoperirea asa-numitului domeniu “elefant”; dar procesul de decizie nu s-a terminat, pentru ca santierul se afla la o mare adancime sub apa. Urmatoarea alegere a implicat o inovatie unor noi tehnologii de proba, capabile sa dezvolte santierul. O data ce tehnologia a fost reusita, alegerea finala a fost cand sa se continue dezvoltarea
Procesul de decizie incepe cu eforturile companiei Shell de a trasa regiunea in pregatire pentru licitatia drepturilor de proba, de catre guvernul federal. (“Epopeea” incepeintr-un moment in care piata de capital descuraja aparent cheltuielile majore din ezploatare). Geologul Roger Baker a intampinat multe dificultati in interpretarea datelor seismice pentru ca deformarile produse ca semnale au trecut prin straturile termale intalnite in adancul apelor (asemenea straturi termale se comporta ca niste lentile, dar este dificil de stiut cum sunt deformate semnalele). In ciuda acestor dificultati, compania a hotarat daca (si cat de mult) ofera pe santier. Problema evaluarii contractului de petrol se poate apropia considerand asemenea contracte ca optiuni de chemare. Potentialul superior optim, desigur, se transforma in optiuni de mare valoare. (In oferta girata, Shell a platit 2,4 milioane $ pentru drepturile de proba, o taxa de 37% peste oferta minima permisa, nefiind in competitie cu oferta niciunei alte companii).
Urmatorul pas in procesul de decizie a implicat oferta de explorare, care costa 14 milioane $. In particular ar putea fi justificata ca un mijloc de imbunatatire a cunostintelor necesare pentru a decide desfasurarea optima a optiunilor reale identificate anterior. (Din acest punct de vedere intrebarea se concentreaza pe rolul noii informatii in imbunatatirea abilitatii de evaluare a optiunilor de dezvoltare a santierului). In plus fata de insusirea resurselor care ar putea sta in depozite specifice, totusi , potentialele lectii de evaluare ar putea sa fie invatate comparand datele ofertei actuale cu datele seismice adunate in vederea generala initiala. Asemenea lectie ar putea da companiei Shell cateva avantaje competitive in interpretarea datelor preliminare ale noului domeniu considerat in viitor.
Cum am putea sa evaluam lectiile invatate privind interpretarea datelor seismice din adancul apelor dperspectiva generala? Royal Dutch/Shell ar avea cunostinte despre informatii similare din alte locatii din bazele de date proprii. Invatand adevarul despre santierul Mars amputea sa sporim substantial valoarea pe care o au asemenea informatii. Un rezultat pozitiv ar identifica desfasurarea optiunilor varietatii Siegel/Smith/Paddock pentru fiecare din locatiile asemanatoare (iar un rezultat negativ ar putea preveni pierderile in alta parte). Cunoscand numarul santierelor asemanatoare din bazele lor de date, Royal Dutch/Shell ar putea eticheta optiunile posibile disponibile. Faza de tranzitie pe care optiunile virtuale o asociaza cu explorarea ofertei pe santierul Mars are acest portofoliu de optiuni reale ca investitie fundamentala. Fiind dat scopul global al activitatilor de adunare de date seismice, aceasta optiune virtuala ar putea avea un potential substantial superior (de aici valoarea substantiala, taxa pentru riscul inferior limitat).
Oferta de exploatare arata ca domeniul Mars contine 700 de milioane de barili de petrol, cea mai mare descoperire internea incepand de la golful din Alaska. (aceasta are aproape 1/3 din marimea tuturor rezervelor Companiilor de petrol din Gulf, care pot reveni prin fuzionarea cu Chevron). Problema companiei Shell a fost ca nimeni nu a castigat experienta construind o baza de productie capabila sa opereze in ape atat de adanci si, de asemenea, sa reziste uraganelor de acolo. Urmatoarea parte a procesului de decizie implica un effort de cercetare de mai multi ani pentru a proiecta o platforma.
Cum evaluam investitia in cercetare dedicata proiectarii platformei? La inceput, nimeni nu stia sigur daca un proiect de succes ar putea fi realizat prin tehnologia disponibila, sau daca o platforma de productie ar putea fi construita la costul care cr declansa domeniul economic viabil. Constransi de  hotarul domeniului Mars, inca colaboram cu optiunile reale Siegel/Smith/Paddock ceea ce a declansat rezerve la investitia fundamentala. Pretul de proba al acestei optiuni este nesigur in aceasta etapa a procesului de decizie, iar cercetarile propuse ar furniza noi informatii pentru a clarifica evaluarea acestei optiuni reale.
De asemenea, cunostintele proprii castigate din eforturile de dezvoltare a platformei ar putea fi valorificate in alte aplicatii de viitor. Un rezultat pozitiv ar putea crea noi optiuni de dezvoltare care ar rezulta din informatia despre alte santiere la adancime din proprietatea de baze de date a Royal Dutch/Shell despre observatiile seismice.
Cand cercetarile de pe proiectul de platforma au fost complete, Shell a avut sarcina de a evalua cheltuiala a 1 mld $ pentru a construi o platforma si pentru a putea duce cu usurinta 26 de productii (aceasta inseamna aproximativ 1,57 $ pe baril). Platforma ar costa 650 milioane $, iar sondorul ar costa inca 450 milioane $. Cateva din aceste etape ar trebui impartite cu partenerul minoritar British Petroleum. Cheltiuelile acestei etape ar fi cele mai vaste in intregul efort de dezvoltare. De asemenea, aceasta este etapa din procesul deciziei care implica cei mai multi bani si care are minim de complexitate. Decizia ramasa este daca sa punen in practica optiunile reale pentru a plati toate costurile si a primi rezervele dezvoltate. La aceasta etapa exista informatii prelucrate la nivel inalt, despre pretul de proba si despre valoarea investitiei fundamentale, asadar, procesul de decizii poate proceda fara probleme.


2.1    Optiunile virtuale in cercetari fundamentale

Ce parere aveti despre pretul initial al efortului lui Roger Baker de a aduna informatii-cercetarea fundamentala care sporeste intregul proces pe care tocmai l-am prezentat? De asemenea, cum afecteaza noile cunostinte de interpretare seismica a observatiilor din adancurile apei veloarea eforturilor generale?
Intr-o matura cultura a informatiei colectarea noilor date tinde sa survina la frontierele cunostintelor utile. Cand Roger Baker, de exemplu, a adunat datele ce l-au ajutat, a aplicat metodele existente pentru a explora noi arii. Roger Baker este un cercetator cu experienta in probabilitatea descoperirii prin eforturi. Aceasta distribuire a probabilitatii ar putea fi tratata ca un proces fundamental aleator in evaluarea efortului ca optiune virtuala (investitia fundamentala fiind o informatie de valoare ce este folosita in oferta unui contract).
Interpretand datele lui Roger Baker s-a demonstrat provocarea pentru neprevazut, dar si compozitia (amestecul) dedusa din straturile termale in adancul apei. Clarificarea ulterioara despre cum sa se interpreteza datele ar fi putut produce avantaje in cel putin trasee. Mai intai, noile indemanari sloicitate ar fi putut fi aplicate datelor produse in vederile generale mai importante din alte locatii, cu noile optiuni de proba ca rezultat (cum s-a discutat inainte). Mai departe, noua aptitudine de a interpreta datele modifica probabilitatea de descoperire prin efortul vederii de viitor, incurajandu-se perspectivele de viitor.

2.2    Optiunile virtuale in dezvoltarea resurselor umane

Investitiile in dezvoltarea resurselor umane pot modifica pretul oricaror optiuni virtuale ce apartin unei organizatii. Aptitudinile de inginerie imbunatatite, de exemplu, pot reduce pretul pentru ca o optiune sa obtina proiectele produsului din datele de proprietate. Analizand impactul pe valoarea organizarii optiunilor virtuale, s-ar putea furniza, prin urmare, intelegeri folositoare aledeciziilor despre investitiile in dezvoltarea resurselor umane.
Compania Beech Aircraft da un exemplu. Identitatea marcii a fost puternica, avand o reputatie foarte buna pentru calitatea produsului; dar linia produsului existent era dominata de proiecte vechi. In 1997 compania se angajeaza in dazvoltarea unui proiect revolutionar (numit “Starship”) care a folosit constructia toata compusa, instrumente de zbor computerizate in intregime, puterea avioanelor cu reactie cu geometrie variabila, si arhitectura progresista de apoi  (pe un avion, principala aripa de ridicare este la spate, cu stabilizatorul orizontal montat pe varf). Cele mai multe din investitiile venite in ajutorul computer-ului proiecteaza facilitati si automatizari de fabrica pentru materialele de compozitie pentru comanda, la o scara vasta (ceea ce are multe intrebuintari alternative, sporeste declansarea de valoare a optiunilor reale). Acest efort a atras noi talente in inginerie si a revitalizat compania intr-o asemenea masura incat aceasta a atras semnificativ atentia ca achizitie strategica ce are mai multi potentiali pretendenti. (actionariul primar al companiei la acel moment a fost cel ce a gasit iesirea, cel ce a vrut sa se retraga si avea iesiri samnificative de proprietate planificata). Rezultatul a fost o vanzare de succes catre Raytheon in mai putin de un an de la lansarea proiectului Starship, aproape dubland valoarea depozitului companiei in patru luni. (Raytheon era furnizorul principal de instrumente de arena (carlinga), echipament de comunicare siajutoare de navigare pentru proiectul Starship).
Insusi proiectul Starship avea foarte scurta productie, dar aptitudinile dezvoltate in timpul efortului au sporit organizarea intr-o varietate de modalitati. Suprema intre castigurile realizate in programul Starship era abilitatea sporita de a atrage si retine talentele mari din inginerie.In acest mod proiectul computerizat asistat si sistemul de productie computerizata integrata s-au stabilit prin programul de dezvlotare Starship, iar compania Beech a redus substantial costul dezvoltarii de proiecte pentru noi produse si al imbunatatirii produselor existente. Bine vizibile intre noile produse a rezultat un nou tip de avion cu reactie cu aripi de aluminiu si fuselaj compus. Proiectul companiei Beech compatibilitatile productiei de materiale compuse au rezultat, de asemenea, in mai multe contracte de furnizare a componentelor pentru alte fabricatii (incluzand parti pentru bombardierele B-2 si avioane de incarcatura C-17 construite pentru Air Force S.U.A.). Aceste aptitudini rezulta direct din investitiile facute in programul Starship.     
c�"d m � � nitar dar si in domeniul politicii externe si in domeniul cooperarii si in domeniile justitiei si afacerilor interne.

Este format dintr-un reprezentant al fiecarui stat la nivel ministerial. Componenta Consiliului se modifica de la o perioada la alta in functie de problemele discutate si ca urmare sunt convocati diferiti ministri.
Presedintia Consiliului este exercitata pe rand de fiecare stat membru odata la 6 luni.
Comiterul reprezentatilor permanenti COREPER a fost creat prin tratatul de la Bruxelles si este format din reprezentanti ai statelor membre avand sarcina de a pregati lucrarile consiliului ministerial si de a executa activitatile in termen cu care-l insarcineaza Consiliul.
Puterile Consiliului:
-          Puterea de decizie. Aceasta putere o exercita la initiativa Comisiei care propune acte comunitare. Aceste acte iau forma unor reglemantati, directive sau decizii de natura juridica si astfel Consiliul dezvolta tratatele cu colaborarea Comisiei

Parlamentul European

                Este prima din instituii definite de tratatul CEE si numita Adunarea Europeana. Este institutie comuna pentru cele 3 comunitatii de la Roma 1957.
                In 1962 s-a autobotezat Parlamentul European si acest nume i-a fost consacrat oficial in Actul Unic European.
                La origine Adunarea Europeana era compusa din delegatia parlamentelor statelor, insa incepand cu 1979 parlamentarii sunt reprezentanti ai popoarelor, alesi prin vot universal direct pentru o perioada de 5 ani. Din 1995, numarul de membrii este de 626. Presedentia Parlamentului o detine un deputat ales cu o majoritate de voturi pe 2 ani si jumatate. Rolul presedintelui este de a prezida sedintele, de a superviza activitatea sedintei si de a o reprezenta.
                Parlamentarii se organizeaza in grupari parlamentare dupa criterii politice si nu dupa nationalitati.
                Regimul de lucru al Parlamentului este asemanator cu al Parlamentelor Nationale. Se intruneste in fiecare luna timp de o saptamana.
                Puteriile Parlamentului:
-          Puterea de control. Este o putere de informare (consta in examinarea diferitelor documente) si discutarea in sedinta publica a raportului annual. O putere de sanctiune (Parlamentul poate prin votarea unei notiuni de cenzura sa constranga Comisia sa demisioneze).
-          Putere consultativa si de participare la actul legislativ. Tratatele au atribuit Parlamentului dreptul de a fi consultat de catre Consiliu in diverse probleme.
-          Competente bugetare. S-au atribuit Parlamentului care se concretizeaza in capacitatea de a modifica cheltuielie “neobligatorii” (fonduri structurale, de cercetare). Deasemenea Parlamentul poate propune schimbari in cheltuielile obligatorii, dar fara a creste nivelul lor.
Parlamentul poate respinge bugetul.

Curtea de Justitie

                A fost creata de la inceputul integrarii europene cu misiunea generala de a asigura respectarea dreptului comunitar in interpretarea si aplicarea tratatelor si a avut o influenta determinanta asupra evolutie Comunitatii.
                Este formata din 15 judecatori asistati de 9 avocati generali. Acestia au mandat de 6 ani si sunt alesi dintre personalitatile care ofera garantii asupra independentelor lor sau sa fie consuli juristi de prestigiu. Presedintele are mandat de 3 ani. Deliberarile sunt secrete.
                Competentele Curtii de Justitie:
-          controlul legalitatii actelor intocmite
-          poate impune Comisiei sau Cosiliului indeplinirea obligatiilor acestora
-          poate actiona ca arbitru pentru a rezolva conflictele legate de contractele de drept
-          exercita calitatea de jurist consultativ
-          poate da consultanta pentru a se asigura compatibilitatea intre tratate si acordurile interne incheiate.
Actul Unic European a prevazut crearea Curtii Supreme care a intrat in vigoare in 1990 si are urmatoarele competente:
1.        Judecarea litigiilor intre comunitati si agentii sai
2.        Judecarea recursurilor de catre intreprinderi contra anumitor masuri
3.        Apelarea la recursuri in anulare de catre persoane fizice sau juridice, in aplicarea regulilor de concurenta.

Ec. Integrarii – CURS 3

Curtea de Conturi

                A fost creata prin tratatul de la Bruxelles in 1975, compusa din 15 membri numiti de Consiliul de Ministri dupa o consultatie a Parlamentului. Mandatul este pentru 6 ani si poate fi reinoit. Membrii trebuie sa prezinte toate garantiile de independenta si sa-si exercite functiile in interesul general al comunitatii.
                Curtea de Conturi are un rol esential in asigurarea controlului financiar. Controlul nu are caracter juristictional.
                Competente:
-          sa examineze legalitatea, regulabilitatea si gestiunea financiara corecta a veniturilor si cheltuielilor comunitatii
-          are obligatia ca odata pe an dupa 30 noiembrie sa remita un raport anual catre Consiliu si Parlament.

Consiliul Economic si Social

                Este un organ consultativ ai caror membrii sunt reprezentati ai diverselor medii socio-economice cu scopul de a face cunoscuta opinia lor in adoptarea diferitelor proiecte legislative.



               

PIATA UNICA EUROPEANA

Etapele infaptuirii Pietei Unice Europene

                Piata Comuna numeste un spatiu comun larg economic al unui grup de state care este guvernat de regulile unei economii de piata in care operatorii economici sa poata exercita activitati in mod liber in beneficiul comun pentru dezvoltarea statelor membre.
                Comform tratatului de la Roma, Piata Comuna urma sa fie creata prin liberalizarea schimburilor comerciale intre statele membre si in primul rand prin constituirea Uniunii Vamale.
                Uniune Vamala – un teritoriu vamal unic al tarilor membre si o politica comerciala comuna fata de tert.
                Aceasta presupunea:
-          inlaturarea completa dar treptata a taxelor vamale de import si export in relatiile comerciale dintre tarile membre
-          inlaturarea completa dar treptata a restrictiilor cantitative si a altor bariere netarifare din calea comertului reciproc
-          instituirea unui regim fiscal comun (stabilirea unui regim similar de impozite interne pentru a nu fi discriminate produsele importate din tarile membre de cele autohtone)
-          aplicarea unui tarif vamal comun care sa inlocuiasca vechile tarife vamale adica instituirea unei politici comerciale comune fata de tert.
Progresul privind realizarea Pietei Comune nu a avut  in toate privintele rezultatele asteptate. Unele obiective au fost indeplinite: Uniunea Vamala (1 Iulie 1968), inlaturarea restrictiilor cantitative, libera circulatie a persoanelor active. Insa o serie de obiective nu au fost realizate in perioada de trenzitie stabilita 1958 – 1970 si nici in urmatorii 15 ani.
Ce nu s-a realizat:
-          mentinerea frontierelor fizice (controlul persoanelor si bunurilor la punctele vamale interne)
-          mentinerea frontierelor fiscale (mentinerea taxelor fiscale la cote variabile si a formalitatilor vamale greoaie)
-          mentinerea frontierelor etnice (reglementari  nationale distincte)

Lansarea Pietei Interne in anii ’80


                Pentru realizarea obiectivelor Comunitatii (infaptuirea Pietei Comune si apropierea progresiva a politicii economice ale statelor membre) tratatul CE viza fuziunea pietelor nationale intr-o piata unica comuna care sa aiba caracteristica unei piete interne.
                Cartea Alba din 1985 a propus mai multe obiective:
-          unificarea celor 12 piete nationale ale comunitatii economice pentru a le transforma intr-o piata unica de 320 milioane de consumatori
-          transformarea acestui mare spatiu intr-o piata in expansiune, dinamica si flexibila care sa permita utilizarea optima a resurselor umane, naturale si financiare.
-          Folosirea virtutiilor marii piete ca factor de dezvoltare economica.
Cartea Alba a cuprins aproximativ 300 de masuri legislative prin care se urmarea:
-          eliminarea frontierelor fizice
-          eliminarea frontierelor tehnice
-          eliminarea frontierelor fiscale
Programul de implementare trebuia sa se finalizeze pana la sfarsitul anului 1992.
Actul Unic European din 1986 a cuprins prevederi referitoare la edificarea spatiului economic integrat.
A propus:
-          includerea conceptului de piata interna intr-un tratat comunitar (enumerata in mod distinc intre domeniile fundamentale ale actiunilor comunitare definita ca  “Spatiu fara frontiere interne” care trebuie desavarsita pana la 31 Decembrie 1992)
-          revizuirea procesului de adoptare a deciziilor.Unaqnimitatea fiind inlocuita cu votul majoritatii calificate pentru mare parte a domeniilor realizate.
-          La sfarsitul lui 1992 obiectivele fusesera realizate in mare parte. Peste 90% din proiectele legislative propuse de Cartea Alba au fost adoptate in principal prin uitlizarea votului bazat pe majoritatea calificata.
Rezultatele obtinute s-au concretizat in:
-          liberalizarea totala a miscarilor de capital
-          abolirea controlului la frontiera
-          progrese mari privind libertatea prestarilor de servicii
-          liberalizarea pietelor achizitiilor publice

Piata Unica Interna la sfarsitul anului 1998


                Piata Unica Interna a devenit o realitate la sfarsitul anului 1998 contribuind la prosperitatea si integrarea economiei europene prin cresterea comertului intracomunitar cu aproximativ 10% in 10 ani, imbunatatirea productivitatii si reducerea costurilor astfel ca rata medie a cresterilor economice in comunitate a fost inte 1,1% si 1,5%.

Elemente fundamentale ale Pietei Unice Interne
            Libera circulatie a marfurilor

                Inca de la sfarsitul perioadei de tranzitie se realizase eliminarea totala a tarifelor vamale si a restrictiilor cantitative in calea schimburilor comerciale, dar aceasta libertate continua sa fie afectata prin existenta frontierelor fizice, barierelor tehnice si barierelor fiscale.
                Ca urmare pentru eliminarea frontierelor fizice printre masurile luate pot fi evidentiate
-          1988 s-au simplificat controalele administrative facute la punctele de frontiera si s-au inlocui documentele cu un document administrativ unic.
-          1992 s-au eliminat complet frontierele si controalele interne ca urmare a coordonari politicilor si creerii legislatiei comune
-          eliminarea barierelor tehnice a fost una din prioritatile de realizat
Principalele obstacole tehnice vizate erau:
-          normele industriale diferite
-          procedurile de aprobare si certificare care sa asigure comformitatea unui produs cu criteriile nationale sau normele industriale
Adoptarea de catre Comunitate a unui set de masuri de armonizare tehnica a dat un important impuls  procesului de integrare.
Cand criteriile nationale nu raspundeau exigentelor esentiale cu privire la securitate si sanatate s-a impus o alta solutie in loc de armonizare si anume “recunoasterea reciproca”. Astfel produsele legal fabricate si comercializate intr-o tara membra beneficiaza de acces legal pe pietele altor state membre inclusiv cand normele tehnice sunt diferite.
Eliminarea barierelor fiscale. Acest tip de obstacole deriva din diferentele de regim fiscal existente intre tarile membre in special in ceea ce priveste problemele fiscale ale intreprinderii si impunerea lor directa. Concretizarea Pietei Unice Interne implica abolirea lor si un anumit grad de armonizare a impozitului direct, a TVA-ului si a impozitelor specifice.

Libera circulatie a persoanelor


                Intr-o clasificare generala persoanele care au dreptul sa circule liber in comunitate sunt: persoanele incative (pensionari,studenti,mostenitori), persoanele active (lucratorii care desfasoara o activitate salariala sau independenta).
                Statul de primire trebuie sa le asigure (persoanelor inactive) garantia unor venituri suficiente si asistenta sanitara.Principalele drepturi ce le revin sunt permisiunea de a se stabili si egalitatea de tratament.
                Cu privire la libera circulatie a persoanelor active si anume libera circulatie a lucratorilor, “orice cetatean al unui stat membru, indiferent de nationalitate, are dreptul de a accede la o activitate salariala sau pe cont propriu si sa o desfasoare pe teritoriul unui alt stat membru in comformitate cu prevederile legale carora se supun lucratorii nationali ai statului respectiv”.
                Cu privire la libera circulatie a persoanelor care desfasoara o activitate independenta se utilizeaza criteriul comform caruia “sa nu se cauzeze prejudicii clientelei potenitale in special in profesiunile din domeniul sanitar”.

                Acordul Schengen

                Piata Unica Interan pentru a asigura libera circulatie a persoanelor trebuia sa garanteze cetatenilor Uniunii 2 drepturi fundamentale:
-          libera trecere a frontierelor intre statele membre fara control si formalitatii
-          egalitatea posibilitatilor de acces la activitati salariate si profesionale
La 14 Iunie 1985, Franta, Germania si tarile Benelux au incheiat acordul Schengen care transforma in realitate libera circulatie a marfurilor si persoanelor.
Obiectivul este eliminarea frontierelor interne si garantarea securitatii statelor membre si a securitatii cetatenilor acestora. Pentru aceasta trebuiau sa se stabileasca acorduri in materie de politica migrarii si azilului precum si in probleme legate de securitate si justitie.
19 Iunie 1990 – s-a incheiat conventia de aplicare a acordului Schengen la care au mai aderat: Italia (1990), Portugalia si Spania (1991), Grecia (1992), Austria (1995), Finalanda, Suedia si Danemarca (1996).
Preocuparea pentru problemele legate de securitate si libera circulatie a persoanelor a capatat expresie in tratatul UE in care s-a prevazut un capitol special : “Cooperarea in materie de afaceri interne”.
Principalele prevederi ale acordului Schengen:
1.        Regim de vize armonizate. Crearea unei vize unice cu valabilitate de 3 luni si stabilirea unei liste comune cu tarile terte ai caror cetateni trebuie sa obtina viza Schengen pentru a circula pe teritoriul tarilor semnatare. Daca viza este refuzata de un stat mambru nu va putea fi oferita de alt stat.
2.        Dreptul de azil. In 1995 s-a incheiat conventia de la Dublin prin care se stabileste ca azilul se poate solicita intr-o singura tara.
3.        Colaborarea politiei. O imbunatatire a cooperari politiei, o vigilenta omogena in ceea ce priveste frontierele externe si posibilitatea de continuare a actiunii politiei pe teritoriul altei tari semnatare.
4.        Cooperarea justitiei
5.        Colaborarea in lupta contra traficului de droguri
6.        Lupta contra traficului de arme.
Pentru a facilita desfiintarea frontierelor s-a format Sistemul de Informare Schengen. Acesta consta intr-o retea informatica intre politiiile nationale si permite consultari asupra persoanelor ,mijloacelor de transport atunci cand se efectueaza operatii de control.

Libera circulatie a seviciilor


                In cadrul acestei liberalizarii ne vom referi la sectorul financiar si anume sectorul bancar, asigurarile si bursa de valori.
                Crearea Pietei Financiare Unice s-a desfasurat in 3 etape:
1.        Eliminarea restrictiilor referitoare la libertatea de stabilire
2.        Asigurarea libertatii prestarii de servicii
3.        Stabilirea licentei unice si controlului din partea tarii de origine
Dezvoltarea acestui sector financiar s-a bazat pe principiul licentri unice si al supravegerii de catre tara de origine: autorizatia initiala a tarii de origine este suficienta pentru ca o entitate economica sa se poata stabili sau sa poata presta servicii liber intr-o alta tara comunitara. Acest lucru implica:
-          recunoasterea mutuala de catre autoritatile de supraveghere a normelor si practicilor de supraveghere si control utilizate de fiecare autoritate
-          noi eforturi de armonizare a normelor deoarece diferentele ar fi putut avea ca urmare restrangerea sau distonsionarea concurentei
In acest domeniu nu s-au transferat competente la nivel comunitar si comisia nu detine putere de control asupra entitatilor implicate.
Sectorul bancar
Legislatia comunitara a inregistrat urmatoarea evolutie:
-          abolirea restrictiilor referitoare la libertatea de stabilire si la cea de prestare de servicii financiare
-          plasarea activitatilor de supreveghere in competenta autoritatii tarii de origine
-          reglementarea “licentei unice”, orice entitate autorizata in tara de origine se poate stabili in orice stat membru fara a fi necesara o noua autorizatie
-          coeficientul de solvabilitate (fonduri proprii/active – 8%), lupta contra practicii de spalare a banilor si o directiva privind marile riscuri
Asigurarile
In domeniul asigurarilor armonizarea este mult mai dificila deoarece exista restrictii nationale, produse neomogene, o diversitate de clienti, necesitate de protectie si nu exista un mecanism de reglementare ca in sectorul bancar.
Legislatia comunitara s-a desfasurat in 3 etape:
1.        In anii ’70 s-a recunoscut dreptul de stabilire pentru societatile de asigurari apartinand unui stat membru pe teritoriul celorlalte state membre si s-au facut demersuri pentru armonizarea reglementarilor din domeniul asigurarile de automobile.
2.        In 1986 o sentinta a Curtii de Justitie a reafirmat importanta principiului liberei prestari de servicii in contextul unei piete unice a asigurarilor precizand cazurile in care trebuia sa se aplice controlul de catre tara de origine sau de catre tara de rezidenta a clientilor. In continuare au fost vizate asigurarile pentru masini (1990), asigurarile de viata (1990), armonizarea conturilor anuale (1991).
3.        Principiul licentei unice a fost impus din alte directive privind asigurarile de persoane, de viata si de automobile. Aceste directive au intrat in vigoare in 1994, moment in care se poate vorbi deja de o Piata Unica a Asigurarilor.
Bursa de valori
S-au facut eforturi de apropiere a legislatiilor pentru crearea unei Piete Financiere Unice caracterizata prin libertate de investitie, accesul liber la piete si burse deschise. Privind fondurile si scietatile de investitii s-a urmarit recunoasterea mutuala a lor precum si un control din partea tarii de origine dar cu respectarea normelor tarii gazda.
S-au emis mai multe directive privind conditiile de admitere a valorilor mobiliare la bursa, modul de informare si publicare a informatiilor precum si directive asupra fondurilor de investitii (1985) si asupra operatiilor cu informatii privilegiate. Insa Piata Unica de Capital a culminat cu directiva privind serviciile de investitii care a reglemantat licenta unica, supravegherea din partea tarii de origine si liberul acces al bancilor (1996).
Telecomunicatii si Audio-Vizual
Cartea Alba considera importanta liberalizarea circulatiei echipamentelor si serviciilor de telecomunicatie, sectoare care prin traditie au fost reglementate de guverne iar serviciile au fost monopol public.
Ratiunile care au stat la baza unei piete comune in domeniul telecomunicatiilor si audiovizualului sunt:
-          diminuarea costurilor (tarifelor) serviciilor si facilitarea accesului la retelele de telecomunicatii prin eliminarea monopolurilor
-          cresterea schimburilor de astfel de produse intre tari face necesara existenta unei compatibilitati intre sisteme
-          trebuie sa se raspunda pe masura la inalta competenta a furnizorilor straini (americani si japonezi)
Privind telecomunicatiile masurile adoptate se refera la impunerea unor cerinte echipamentelor, liberalizarea accesului operatorilor privati la retelele publice si sprijinul prin programe de investitii acordat dezvoltarii infrastructurii prin telecomunicatii. Privind audiovizualul masurile adoptate se refera la:
-          liberalizarea schimburilor de programe audio-vizuale
-          promovarea programelor europene
-          sprijinul dezvoltarii televiziunii prin cablu sau satelit
Transporturile
Liberalizarea transporturilor este un element fundamental al constructiei Pietei Unice Interne, politica comuna de transport a fost stabilita prin tratatul CE si urma sa se dezvolte in paralel cu legislatia comunitara.
Liberalizarea acestui sector a prezentat unele intarzieri: in 1997 au fost liberalizate transporturile aeriene.
Libera circulatie a capitalurilor
Prin tratatul CEE statele membre au stabilit sa suprime progresiv restrictiile din calea miscarii capitalurilor ce aprtin nationalurilor pe durata perioadei de tranzitie.Aceasta dispozitie a condus la aprobarea a 2 directive care aveau ca obiectiv principal liberalizarea doar a acelor tranzactii de capital necesare exercitarii libertatilor pietei comune (investitiile directe, creditele pe termen scurt si mediu, miscari de capital cu caracter personal si valorile mobiliare cotate la bursa). In anii ’70 s-a intrat intr-o faza de stagnare datorita crizei financiare. Abia in 1986 s-au liberalizat creditele pe termen lung.
Completa liberalizare a miscarilor de capital s-a produs din 1990 prin eliminarea tuturor restrictiilor ce privesc miscarile de capital, autorizarea aplicarii temporare a unor masuri de saltgardare si mentinerea aceluiasi grad de libertate in circulatia capitalurilor in tarile terte.

POLITICA COMERCIALA INTERNA

Cadrul Politicii Comerciale Comune


                Tratatul CEE considera Politica Comerciala Comuna ca fiind una din actiunile pe care Comunitatea trebuia sa le realizeze pentru a-si putea atinge obiectivele generale definite in tratat si facea referire la aceasta problema abordand fixarea unui tarif extern comun si a unei politici comerciale comune fata de tert.
                Acest tratat a prevazut ca uniunea vamala sa se realizeze intr-o periada de tranzitie de 12 ani (1958 – 1970) perioada care s-a redus la 10 ani deoarece uniunea vamala s-a realizat in 1968. Semnatarii tratatului si-au propus ca principala actiune armonizarea comportamentelor comerciale pentru a facilita implementarea politicii comerciale comune. Astfel tratatul stabilea:
-          apropierea reglementarilor in materie vamala
-          coordonarea relatiilor financiare cu tarile terte
-          adoptarea acordurilor cu tarile terte astfel incat sa nu se intarzie intrarea in vigoare a tarifului extern comun
-          modificarea listelor de preferinte acordate tarilor terte
-          extinderea asupra celorlalte state a eliminarilor si reducerilor restrictiilor cantitative impuse tarilor terte de catre un stat membru
-          adoptarea unui comportament comun in cadrul organizatiilor economice internationale
Tratatul CEE nu stabilea cu precizie cadrul asupra caruia se va extinde aplicarea politicii comerciale comune ci doar enumera o serie de domenii care apartineau acestei politici. In consecinta nu se delimita continutul politicii comerciale comune ci doar se facea referire la o serie de elemente si lasa astfel loc la interpretai.
Problemele mai importante asupra carora s-au concentrat dezbaterile de-a lungul timpului s-au referit la faptul daca politica comerciala comuna sa se extinda sau nu asupra comertului cu servicii sau daca sa includa relatiile cu tertii.
Clasificarea acestei probleme devenise extrem de necesara. In acest context Comisia Europeana s-a declarat pentru extinderea competentelor exclusive ale Comunitatii prin tratatul CE
Consiliul avea insa o conceptie mai restrictiva asupra competentelor care corespundeau Comunitatii. Problema s-a solutionat prin recomandarea din 1994 care a precizat domeniile care sunt reglementate prin politica comerciala comuna:
-          comertul cu marfuri – recomandarea a stabilit competentele exclusive ale Comunicatii privind schimburile internationale cu produse care se afla sub incidenta Euratom si produsele de sub incidenta CECO
-          sectorul de servicii – recomandarea a stabilit ca intra sub incidenta politicii comerciale comune doar furnizorii trans-frontalieri de servicii care nu indicau deplasarea nici unei persoane. Nu intra sub incidenta politicii comerciale comune consumul realizat intr-o tara terta cu deplasarea beneficiarului, prestatia realizata de o filiala in teritoriul unei tari terte si cazul prezentei unei persoane dintr-o tara OMC care realiza prestatii intr-o tara terta
-          drepturile de proprietate intelectuala legata de comert (TRIPS) – recomandarea stabilea competentele exclusive Comunitatii privind marfurile falsificate. A prevazut extinderea continutului tratatului adaugand un nou paragraf prin care s-a stabilit posibilitatea Comunitatii de a-si largi actiune in domeniul negocierilor si a acordurilor internationale in materie de servicii si proprietate intelectuala.
-          agricultura – acordul privind liberalizarea comertului cu produse agricole si acordul privind aplicarea masurilor sanitare si fito-sanitare pot fi asumate de Comunitate, ceea ce confera competente exclusive Comunitatii.
-          Achizitiile publice – Comunitatea detine competente exclusive privind furnizarile de marfuri si servicii provenite de la intreprinderi din tarile terte.

Dezvoltarea politicii comerciale comune

                Modificarea sau suspendarea tarifului extern comun
                Consiliul va decide prin majoritate calificata si la propunerea Comisiei toate modificarile sau suspendarile privind tariful extern comercial.
                Aceste modificari sau suspendari apar:
-          pentru a face fata unor circumstante tranzitrii care pot afecta piata unui produs
-          ca o consecinta a acordurilor comerciale preferentiale
-          in acordurile comerciale multilaterale negociate in cadrul GATH
-          in acordurile in care se aplica clauza natiunii celei mai favorizate
-          in acordurile incheiate in cadrul politicii de ajutor pentru dezvoltare

Ec. Intagararii – CURS 5

Regimuri de comert


Tratatul CE nu a definit in mod clar principiile privind regimul de comert in relatiile cu tarile terte. Comunitatea si-a adoptat regimul de comert in functie de circumstante.
Cu privire la regimul aplicabil importurilor  acesta continea 3 grupe de masuri:
-          masuri de reglementare a regimului de liberalizare a importului
-          masuri destinate contracararii consecintelor negative derivate din liberalizarea activitatilor productive
-          masuri de aparare comerciala in situatii de dumping, subventii si alte situatii

Masuri de reglementare a regimului de liberalizare a importului
Pentru a face fata crizei din sectorul textil european s-a incheiat in 1974 Acordul Multifibre, acesta permitea impunerea de contingente, aplicarea de clauze de salfgardare la importurile acestor produse pentru protejarea industriei comunitare in timpul procesului de restructurare.
Agricultura este un alt sector comunitar iar in acest domeniu toate mecanismele de protectionism de natura netarifara au fost inlocuite comform deciziilor luate in runda Uruguay cu un sistem de protectie tarifara.
Cu privire la produsele siderurgice nu s-a putut adopta o politica comerciala comuna (aceste produse au fost reglementate prin CECO, care nu transfera competentele legate de realtiile comerciale cu tertii de la nivel national la nivel comuntiar). Aceasta situatie s-a modificat ca urmare a recomandarii Curtii de Justitie care a stabilit ca si produsele siderurgice sa intre in competenta Comunitatii.

Masuri destinate contracararii consecintelor negative derivate din liberalizarea activitatilor productive
Actiunea comunitara se realizeaza prin:
-          proceduri comunitare de informare si consultare (tarile membre au obligatia sa notifice Comisiei evolutia importurilor de produse care necesita masuri de aparare si salfgardare)
-          procedura comunitara de investigare (aceasta procedura se deschide atunci cand Comisia are suficiente probe si are ca scop determinarea situatiei in care importurile “provoaca sau ameninta sa provoace un prejudiciu grav productiei comunitare”)
-          masuri de aparare (cand importurile ameninta sa provoace prejudicii Comisia poate supune apararii respectivele importuri)
-          masuri de salfgardare sunt adoptate in situatiile in care problemele aparute prin cresterea importurilor nu s-au rezolvat.

Masuri de aparare comerciala in situatii de dumping, subventii si alte situatii
a.        Masuri de aparare impotriva dumpingului si subventiilor.
Pentru a se apara impotriva dumpingului Comunitatea poate stabili taxe anti-dumping iar impotriva subventilor poate aplica taxe compensatorii. In ambele situatii trebuie demonstrat ca s-a produs un prejudiciu important , ca ameninta cu un prejudiciu sau cu o intarziere pentru crearea respectivei industrii.
b.       Masuri destinate importului de marfuri falsificate
Obiectul acestor masuri este descurajarea falsificarilor, precizand tipurile de sanctiuni care se pot aplica in aceste cazuri. Intre aceste sanctiuni intra posibilitatea de distrugere a marfurilor falsificate si ridicarea statutului de comerciant pentru cel care realizeaza importul.
c.        Masuri impotriva situatiilor de concurenta neloiala
Aceste masuri au aparut in 1984 pentru a permite Comunitatii sa actioneze in situatiile in care tarile nu aplica politici de reciprocitate in exportuile comunitare.

Regulile de origine
Reguliele de origine determina provenienta nationala a unui bun necesara pentru stabilirea unor taxe si restrictii vamale asupra importurilor acelui bun,astfel regulile de origine incearca sa impiedice ca marfurile care nu sunt originare dintr-o tara sa patrunda pe piata comunitara ca si cum ar proveni din tara respectiva si astfel sa beneficieze de un tratament preferentiar.
Pentru marfurile provenind din tari care nu beneficiaza de tratament preferentiar se aplica tariful extern comun normal si in consecinta determinarea originii nu are importanta majora.
In situatia importurilor provenind din tari care beneficiaza de tratament preferentiar, normele de origine sunt adoptate in functie de situatii concrete, facandu-se diferenta intre situatiile in care se acorda concesii tarifare in mod unilateral de cele care se acorda bilateral sau multilateral.
In ultima situatie diferitele conventii sunt insotite de protocoale care cuprind norme de origine in fiecare caz (conventiile cu tarile meditareniene, cu tarile din Europa Centrala includ reguli specifice de origine).

Politica de export
Actiunile Comunitatii in acest domeniu se pot imparti in 2 grupe:
1.        Actiuni care se refera la comformarea regimului comercial aplicabil exportului. Exporturile Comunitatii care au ca destinatie tarile terte, sunt libere exceptie fac produsele neliberalizate printre care: petrolul, produsele derivate, gazele, bunurile care formeaza patrimoniul artistic sau cultural, substantele utilizate la fabricarea stupefiantelor.
2.        Actiunile pentru armonizarea ajutoarelor publice pentru export si promovarea exportului.Pot fi impartite in 2 grupe:
-          unele destinate finantarii exportului
-          altele menite sa favorizeze promovarea exporturilor
Primele se mai numesc ajutoare cu caracter financiar si se concretizeaza in participarea publica la creditele de export si in asigurarea creditelor de export.
Cea de-a doua subgrupa se mai numesc si ajutoare nefinanciare, iar in acest domeniu Comunitatea a sprijinit promovarea exporturilor europene.

Acordurile comerciale cu SGP
Comunitatea poate incheia acorduri tarifare cu una sau mai multe state sau organizatii internationale. Procedura de incheiere a acestor acorduri este comuna. Pentru a incheia acordurile Comisia poarta negocieri, iar aprobarea acordurilor se face de catre Consiliu. Se poate constata ca acordurile care se refera la problemele tarifare si comerciale sunt frecvent incluse in conventii. In functie de tratamentul tarifar asumat acordurile pot fi preferentiale sau nepreferentiale.
In primul caz, Comunitatea acorda importurilor provenind din tarile semnatare un tratament tarifar mai avantajos decat pentru restul tarilor.
In cazul acordurilor cu tarile in curs de dezvoltare reducerile tarifare constituie o forma de ajutor comunitar. De asemenea s-au incheiat acorduri comerciale care au stabilit crearea unor zone de liber schimb, uniuni vamale, situatii care sunt considerate exceptii de GATH.
SGP a fost creat la initiativa UNCTAD in 1971 si presupune acordarea din partea tarilor dezvoltate a unui tratament preferential pentru produsele provenind din tarile in curs de dezvoltare.




INCIDENTE ALE CREERI PIETEI UNICE INTERNE IN CADRUL CE
Incidente Intra-Comunitare

Expertii in materie apreciaza ca realizarea Pietei Unice Interne va avea atat efecte pozitive cat si negative.
Efectele pozitive ar putea fi urmatoarele:
-          mentinerea in interiorul Comunitatii a unei mai mari stabilitati monetare prin intarirea Sistemului Monetar European si a unei mai stranse cooperari pe planul politicilor monetare
-          accelerarea procesului de inovare tehnologica in tarile membre sub incidenta cooperari dar si a concurentei intra-comunitare
-          crearea PUI va reprezenta un stimulent suplimentar pentru intensificarea schimburilor comerciale intra-comunitare fara a fi blocate schimburile cu tertii
-          se apreciaza ca impactul global al realizarii PUI va avea ca rezultat scaderea costurilor de productie si a preturilor cu efecte pozitive asupra competitivitatii produselor si a suplimentarii locurilor de munca.
Dintre efectele negative ar putea fi retinute:
-          cresterea treptata a competentelor supra-nationale acordate institutiilor comunitare, va impiedica initiativa guvernelor nationale de a promova programe economico-sociale in interesul propriilor popoare
-          renuntarea la principiul unanimitatii in adoptarea deciziilor va duce la afectarea suveranitatii si intereselor tarilor membre mai mici
-          contradictiile pe plan economic nu se vor diminua deoarece nivelul dezvoltarii economice si interesele statelor membre nu vor putea fi pe deplin armonizate
-          nivelul competitivitatii produselor din tarile mai slabe din punct de vedere economic nu se va putea ridica la performantele atinse de principalele state membre

Incidente Extra-Comunitare

                Dintre efectele pozitive:
-          realizarea PUI va conduce la formarea unei grupari economice relativ omogene si cu o deosebita forta concurentiala. Ea s-ar putea transforma intr-un factor dinamic cu rol de motor principal in intreaga economie mondiala. Ea va avea o mai mare stabilitate economica atragand intr-o masura mai mare investitorii si creditorii
-          cresterea potentialului economic si a capacitatii de absorptie a pietei comunitare va oferi noi debusee pentru tarile terte dar acestea se vor putea transforma in realitate numai in masura in care produsele vor fi de cea mai buna calitate
Ca efecte negative:
-          Comunitatea devenind un puternic centru economic, comercia si politic ar putea fi un concurent periculos pentru celelalte state, fapt care va genera noi contradictii de interese pe Piata Mondiala
-          Schimburile comerciale cu tarile terte vor cunoaste o diminuare in conditiile intensificarii celor intra-comunitare fapt care va avea incidente nedorite in planul politicii comerciale a tarilor terte fata de CE.

Ec. Integrarii – CURS 6

Tratatul de la Maastricht

                Se mai numeste tratatul Uniunii Europene. A fost semnat la conferinta la nivel inalt a Comunitatii Europene din 1992 la Maastricht si a intrat in vigoare la 1 Ianuarie 1993.
                A adus modificari celor 3 tratate initiale pe linia reformelor incepute de Actul Unic European. De la primele 3 tratate a mai fost un moment in 1965 cand in urma Conferintei de la Bruxelles cele 3 comunitati s-au numit Comunitatile Europene. Din 1993 comunitatile se numesc Uniunea Europeana.
                A adus cateva elemente noi:
-          a hotarat introducerea monedei unice cel mai tarziu in 1999
-          a prevazut drepturi civice europene (cetatenia Uniunii)
-          a adus noi competente pentru Comunitatea Europeana in domenii precum protectia consumatorilor, politica de sanatate, politica in domeniul infrastructurii de transporturi, comunicatii, distribuirea energiei, institutionalizarea cooperari pentru dezvoltarea politica industriala, protectia mediului inconjurator, cercetare-dezvoltare, politica sociala, cooperarea in materie de justitie si afaceri interne, politica externa si de securitate comuna.
Alaturi de Piata Unica Interna + moneda unica, celelate doua (justitia si afacerile interene si politica externa si de securitate) sunt cei trei poli importanti pe care se sprijina UE. Tratatul Uniunii cuprinde 2 parti:prima se refera la realizarea uniunii economice si monetare,a doua se refera la realizarea uniunii politice.
Prima – Construcita uniunii economice si monetare a fost prevazuta sa se realizeze pana in 1999 in 3 etape:
1. Incepuse deja  in 1990 prin liberalizarea miscarii existente intre statele membre si sa incheiat in 1993 cand se considera ca s-a realizat convergenta economica a statelor (coordonarea politicilor economice)
-          o politica agricola comuna
-          o politica comuna in transporturi
-          un proces de restructurare a sectorului industrial
-          o politica sociala comuna
-          o politica regionala comunitara
-          o politica privind protectia mediului
2. A inceput la 1 Ianuarie 1994, se incheie in Decembrie 1996 si se refera la uniunea monetara. Comform statutului adoptat in 1990 urma sa fie creata Banca Centrala Europeana pe structura unui institut deja creat in 1990 care de numea Institutul Monetar European.
3. 1 Ianuarie 1997 – 31 Decembrie 1999 cand va intra in functiune moneda unica. La inceput Anglia si-a manifestat rezerve pentru a intra in uniunea monetara,dar s-a prevazut o clauza => va intra in UE atunci cand va dori
                In cadrul acestei etape se va realiza faza finala a uniunii economice si monetare in care vor intra acele tari care vor indeplini criterii de convergenta:
-          stabilitatea preturilor (inflatia < 1,5% fata de media celor mai performante 3 state comunitare in materie de inflatie)
-          deficitul bugetar < 3% din PIB-ul fiecarei tari
-          datoria publica a tarii respective < 60% din PIB-ul ei
-          ratele de schimb < marjele normale de +- 2,25 % fata de ECU (prevazut prin vechiul sistem monetar european)
-          rata Dos < 2 % fata de media pe termen lung a primelor 3 state performante in acest domeniu
Uniunea economica si monetara presupunea si o politica sociala
Prin politica sociala nu s-a realizat nici un progres si totusi s-a hotarat ca aceasta situatie sa nu impiedice adoptarea tratatului, dar ca la baza acestui capitol sa fie inclusa Carta Sociala Europeana (adoptata in 1989).
Carta Sociala se referea la asigurarea unor drepturi. Fie drepturi comunitare si anume:
-          dr. de a exercita toate profesiile
-          dr. la o remunerare corespunzatoare
-          dr. pentru imbunatatirea conditiilor de viata si de munca
-          dr. la protectie sociala comform sistemului in vigoare
-          dr. la formare profesionala
-          dr. la egalitate de tratament intre barbati si femei
-          dr. la protectia sanatatii si securitatii la locul de munca
-          dr. la protectia copiilor si adolescentilor
-          dr. la garantarea unui venit minim real pentru persoanele in varsta
-          dr. la o integrare profesionala si sociala pentru persoanele handicapate
A doua – Constructia uniunii politice are 2 componente:
-          afacerile interen si justitia
-          politica externa si de securitate comuna
Obiectivele politicii externe si de securitate comuna sunt:
-          salfgardarea voturilor comuna, a intereselor fundamentale si independentei UE
-          intarirea securitatii UE si a statelor membre sub toate formele sale
-          mentinerea pacii si securitatii intre natiuni comform principiilor Cartei ONU, a principiilor si obiectivelor organizatorice pentru securitate si cooperare europeana OSCE => inscrise in Actul Final de la Helsinki (1975) si Carta de la Paris (1990)
-          promovarea cooperari internationale si dezvoltarea si intarierea democratiei si a statului de drept ca si restul drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
Tratatul de la Maastricht a prevazut ca toate tarile membre vor putea desfasura din momentul intrarii in vigoare actiuni comune pe baza acestui nou mecanism de cooperare politica. Subiectele care pot face obiectul unei actiuni comune vor fi alese in unanimitate de sefii de stat si de guvernele statelor mebre UE. Punerea in practica a acestor actiuni comune se va putea face dupa ce ministrii de externe vor decide tot in unanimitate detaliile concrete ale actiunilor respective urmand ca deciziile finale sa poata fi luate pe baza majoritatii calificate.
Obiectivele UE potrivit Tratatului de la Maastricht: promovarea unui progres economic si social echilibrat prin crearea unui spatiu fara frontiere, intarirea coeziunii economice si sociale, stabilirea unei uniunii economice si monetare cu obiectivul final al introducerii unei monede unice, afirmarea identitatii europene pe scara internationala prin punerea in aplicare a unei politici externe si de securitate comuna si pe termen lung a unei politici de aparare comuna, intarirea protectie drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre ale Comunitatii prin instituirea unei cetatenii a Uniunii, dezvoltarea unei stranse cooperari in domeniul justitiei si afacerile interene, mentinerea experientei legislative comunitare si dezvoltarea ei in scopul de a examina in ce masura politicile si formele de cooperare instaurate prin tratat vor trebui sa fie revizuite in vederea asigurarii eficientei mecanismelor comunitare.

Ec. Integrarii – CURS 7

            Conferinta interguvernamentala a UE – Torino 1996

Scop: sa ia masurile necesare pentru a putea trece la faza finala
Probleme :
-          adancirea procesului de integrare in UE (introducerea monedei unice interne la sfarsitul lui 1999)
-          mai buna satisfacere a intereselor cetateanului UE, in special prin protejarea drepturilor fundamentale ale cetateanului UE, lupta impotriva somajului, control sporit la frontierele externe ale UE, protectie sporita impotriva criminalitatii si comertului de droguri
-          politici coerente privind vizele, emigrarile, azilul
-          mai buna armonizare intre tarile UE in domeniul justitiei si afacerilor interne
-          reforma institutionala in cadrul UE; ponderea voturilor pe statele membre dupa criteriul populatiei si a fortei economice, restrangerea votului unanim si extinderea votului majoritar in luarea deciziilor
-          reforma politicii externe se de securitate si aparare comuna, cooperarea intre tarile membre in privinta armamentului conventional, reducerea dependentei fata de SUA
-          extinderea UE spre rasarit si lansarea negocierilor cu toi candidatii

Conferinta DUBLIN – 1996

A facut evaluarea Conferintei de la Torino
Concluzie: Exista divergente intre marii membri ai UE
Probleme:
-          tin de reforma institutionala,  divergente intre tarile mari si cele mici

Asocierea unor tari si teritorii la Comunitatea Economica Europeana

Inca prin tratatul de la Roma a fost prevazut un capitol (“partea a 4-a a tratatului”) care se refera la socierea tarilor si teritoriilor peste mari la CEE. Au fost vizate fostele colonii din Africa.
1958 – au fost asociate la CEE, 18 state africane denumite “Statele africane si malgase asociate”. Asocierea s-a referit la desfasurarea schimburilor comerciale reciproce in conditii preferentiale si la un anumit sprijin financiar si tehnic din partea Comunitatii pentru tarile respective.
1962 – S-a semnat de catre CEE cele 18 state africane, Antilele Olandeze si Surinamul, o conventie numita “Conventia de asociere de la Yaounde” prima editie pentru operioada de 5 ani.
A urmarit reglementarea a 2 probleme:
-          regimul liberei circulatiei a produselor
-          sprijinul financiar si tehnic pe care CEE sa angajat sa-l acorde (800 milioane $)
Pentru administrarea acestor fonduri a fost creat de CEE “Fondul European de Dezvoltare a Teritoriilor peste mari (FEDOM)” Obiectivul era:
-          sa sprijine dezvoltarea economica in general a acestor tari
-          dezvoltarea industriala in special
-          diversificarea exporturilor spre aceste tari
1969 – s-au mai asociat la aceasta conventie 3 state africane, foste colonii engleze prin semnarea tratatului de la Arusha : Kenya, Tanzania, Uganda.
1970 – a 2-a editie a Conventiei de la Yaounde care a intrat in vigoare tot pe o perioada de 5 ani. S-a pastrat principiul liberei circulaii a produselor si sprijinul financiar care a crescut la 1 miliard $. Prin faptul ca in 1971 a intrat in aplicare “Sistemul generalizat de preferinte nereciproce si nediscriminatorii (SGP)”, sistem negociat in cadrul ONU pentru dezvoltare.
CEE a pus in aplicare schema ei de preferinte vamale incepand cu 1 Iulie 1971 de care au inceput sa beneficieze si tariel asociate. Adica Principiul liberei Circulatii a marfurilor a fost corectat in sensul ca tarile asociate nu trebuiau sa faca concesii Comunitatii.
Prin largirea UE ca urmare a aderarii Angliei, Danemarcei si Irlandei s-a largit si sfera CEE.
                Ca urmare se semneaza prima editie a conventiei de la Lome intre cei 9 membri ai Comunitatii si de 46 de tari si teritorii in curs de dezvoltare din Africa, Bazinul Caraibelor si Pacific. A intrat in vigoare in 1975 pe o perioada de 5 ani.


Ec. Integrarii – CURS 8

                Conventia care a intrat in vigoare la 28 Februarie 1975 urma sa expire la 1 Martie 1980. Aceasta conventie a inlocuit conventiile de la Younda si Arusha si inscrie 2 principii noi si anume:
- ajutorul financiar si tehnic pe care CEE il va acorda tarilor si teritoriilor asociate va fi neconditionat.
- accesul liber pe piata CEE a produselor industriale care provin din tarile si teritoriile asociate si cu tratament preferentiar pt produsele agricole ale acestora fara reciprocitate din partea lor.
                Tarile si teritoriile asociate fiind insa obligate sa acorde produselor importate din CEE regimul clauzei natiunii celei mai favorizate. Aceasta conventie a introdus finantarea compensatorie pentru stabilizarea incasarilor la export a 12 produse de baza si anumite derivate ale lor (arahide,cacao,cafea,bumbac,nuci de cocos,palmier,piei brute si tabacite,lemn si produse din lemn,banane,ceai,minereu de fier).
                Rezultatele pentru tarile asociate au fost nesatisfacatoare de aceea cu prilejul negocierii celei de-a 2-a editii a conventiei de la Lome grupul tarlor asociate au cerut liberul acces deplin pt toate produsele exportate de ele si extinderea finantarii compensatorii la un cost mai mare de produse de baza. Cea de-a 2-a editie a Conventiei de la Lome s-a semnat la 31 Oct. 1979 de catre CEE si 58 de tari din ACP (Asia,Caraibe,Pacific). Ulterior au mai aderat si alte tari in curs de dezv, nr lor trecand de 60.
                Aceasta conventie prevede ca exporturile tarilor asociate pe piata CEE vor liberalizate 99,5%. Fara reciprocitate  din partea acestora cu conditia sa nu fie discriminate importurile provenite din CEE. Conventia a adus imbunatatiri in favoarea tarilor asociate si in ce priveste regulile de origine(Numai produsele originare din tarile ACP sunt admise fara bariere tarifare si netarifare).
                Noua conventie a considerat toate statele ACP ca un singur teritoriu vamal in relatiile ec cu CEE. Ea a admis o serie de derogari de la regulile de origine in special pt importurile provenind din tari ACP, cel mai putin dezvoltate, insulare si fara litoral. In ceea ce priveste clauze de salvgardare se precizeaza ca aplicarea ei se va face numai in caz de perturbare serioasa a pietei CEE. Privind promovarea comerciala noua conventie a prevazut ca CEE n-a acordat tarilor ACP asistenta financiara si tehnica in domeniul  promovarii comerciale pt intensificarea schimburilor comerciale reciproce.
                O ultima problema reglementata in partea comerciala a conventiei se refere la expotrul de zahar, rom si banane care continua sa beneficieze de un regim special pe piata comunitara.
                Cea de-a 2-a parte a conventiei, cea industriala a definit mai bine cooperarea industriala dintre CEE si ACP, a stabilit mai clar domeniile si obiectivele acesteia si fondurile alocate in acest scop au fost mai mari.


Domeniul cooperari industriale:
-          pregatirea de cadre pt industrie
-          sprijinirea dezvoltarii IMM
-          dezvoltarea unor noi ramuri ale industriei
-          cooperarea in domeniul energiei si domeniul infrastructurilor
Obiectivul cooperari industriale:
-          incurajarea restructurarii industriei in tarile CEE prin a facilita importul unor cantitati sporite de produse manufacturate din tarile ACP
-          prelucrarea locala a materiilor prime in tarile ACP
-          promovarea infiintarii de intreprinderi comune
-          crearea unui fond special pt industrializare si a unui buget special
-          consolidarea institutiilor financiare si crearea de conditii favorabile pt import
Potrivit celei de-a 2-a editii a conventiei, asistenta financiara ce urma sa fie acordata de CEE tarilor ACP se ridica la 5227 mil ECU sub forma de subventii nerambursabile si sub forma de imprumuturi. Utilizarea fondurilor se va face pe baza unui program dinainte elaborat.
Cea de-a 3-a conventie de la Lome
        A fost semnata la 8 Dec 1985 pe o perioada de 5 ani – semnata de CEE si 65 state ACP. Obiectivul urmarit stipulat in conventie este promovarea comertului reciproc prin obtinerea de avantaje reciproce, suplimentarea si imbunatatirea conditiii de acces pe pietele tarilor CEE a produselor tarilor ACP. Conventia prevede ca produsele originale din ACP sunt admise la imp in CEE,iar CEE nu v-a aplica la importul de produse originale restrictii cantitative sau alte masuri de efecte echivalente. Regimul importurilor nu poate fi mai favorabil decat regimul aplicat schimburilor comerciale intracomunitare, tarile ACP trebuind sa aplice produselor importate din CEE tratamentul natiunii celei mai favorizate.
        Aceasta conventie a extins lista la 48 de produse de baza. Tarile noi beneficiind de finantare compensatorie nerambursabila daca incasarile din exportul celor 48 de produse de baza se vor diminua ca urmare a reducerii preturilor cu cel putin 6%. Se acorda facilitati de finantare speciale pt produsele miniere.
        Privind asistenta fianaciara si tehnica CEE s-a angajat sa puna la dispozitie o suma mai mare de 8500 mil ECU. Conventia a prevazut si un fond pt ajutorul de urgenta de 210 mil ECU si un fond pt ajutorul refugiatiilor si repatriatiilor din tarile ACP 80 mil ECU.
        Conventia a expirat in 1990 cu rezultate apreciate ca satisfacatoare.
Cea de-a 4-a conventie de la Lome
        Semnata la 15 Dec 1990 pe o perioada de 10 ani cu precizarea ca dispozitiile financiare si alte prevederi vor fi negociate din nou in 1994. Cu privire la rolul comerical CEE-ACP cea de-a patra editie prevede ca produsele provenite din ACP trebuie sa aiba un acces neangradit pe piata CEE( scutite de taxe vamale, bariere netarifare) Pt. unele produse agricole CEE n-a mentinut anumite restrictii cantitative la import provenite din ACP in situatia in care productul din CEE e prea mare. Conventia aduce unele modificari cu privire la regulile de origine si anume:
-          pt prod prelucrate in ACP daca acestea incorporeaza bunuri care nu provin din CEE valoarea adaugata in procesul de prelucrare trebuie sa fie de >60%. Din valoarea produsului exportat.
-          In ce priveste stabilizarea incasarilor din exportul produselor de baza acesta a fost ameliorat atat prin largirea listei produselor de baza cat si prin imbunatatirea conditiilor de acces cu privire la facilitati de finantari speciale pt produsele miniere au mai fost introduse aurul si uraniul.
Conventia a mai introdus si cateva capitole sia nume:
-          ajutorul pt aparare
-          domeniul drepturilor omului
-          controlul nasterilor in ACP si al problemei demografice in general
Conventia a propus cresterea sumelor pt finantare la 12,65 mil ECU.
Tarile ACP spera ca noua conventie sa se soldeze cu rezultate mai bune pt ele , iar CEE a mai incheiat si conventii bilaterale( Grecia,Turcia,Nigeria,Tunisia,Maroc), acorduri preferentiale (Spania,Israel,Cipru,Egipt,Liban) acorduri nepreferentiale si acorduri comerciale cu o serie de grupari economice.


CURS 9

Realizarea spatiului economic european

                In 1984 s-a discutat la nivelul de ministrii asupra constituirii unei zone de comert liber intre aceste 2 mari grupari economice CE si AELS. Ca urmare, in timp au mai avut loc mai multe conferinte:
-          1988 Bruxelles – cand s-a discutat probleme privind dezvoltarea economico-comerciala intre tarile membre
-          1989 Oslo – dezvoltare la nivel institutional a relatiilor dintre aceste grupari economice
-          1990 Geneva – s-a adoptat o platforma comuna pentru negocieri pe care au stabilit continutul si modul de desfasurare a acestor negocieri
Problema deosebita a constituit-o modul de luare a deciziilor care era diferit la cele 2 grupari.
Tarile AELS nu doreau sa fie puse asupra faptului implinit prin rolul covarsitor al tarilor CEE. De asemenea negocierile au continuat deoarece AELS a mai solicitat o serie de derogari de la reglementarile comunitatii privind PUI.
                Negocierile s-au finalizat in 1991 cand s-a semnat la Luxemburg acordul dintre CE si AELS privind crearea S.E.E. Acest acord inseamna mai mult decat o zona de liber schimb care era deja creata intre aceste tari prin acorduri incheiate intre CE si AELS.
                Largeste sfera de cooperare de la relatiile economice si la alte domenii de interes reciproc:
-          circulatia capitalurilor
-          servicii financiare
-          circulatia serviciilor
-          circulatia persoanelor din domeniul Cercetare-Dezvoltare
-          circulatia persoanelor din domeniul protectiei mediului
-          domeniul social
-          domeniul cultural
               




SEE:
-      19 tari
-          380 milioane de locuitori\
-          participa cu 45% la comertul mondial, peste 80% sunt produse industriale
Acordul a intrat in vigoare la 1 iulie 1993 (fara Elvetia). Aceste 2 grupari raman o zona de comert liber imperfecta. AELS-ul nu a aderat la politica agricola comuna, nu a aderat la SME, la uniunea monetara si la uniunea politica. Tarile care au semnat acordul SEE in mod particular isi amonizeaza legislatia la legislatia UE. Multe au fost motivele pt care AELS-ul a negociat acest acord. Au fost prevazute reglementari pe linia celor 4 libertati de circulatie: marfuri, capitaluri, servicii, persoane; +cooperarea in alte domenii de interes reciproc – tehnologii, domenii de informare etc.
In fata crearii PUI tarile AELS erau ingrijorate ca accesul produselor lor industriale va fi restrictionat si ca urmare se va face o diferentiere de regim comercial. Se accentuase tendinta de dezintegrare a AELS-ului. Privind liberalizarea schimburilor comerciale s-a convenit inlaturarea ultimelor restrictii cantitative din comertul reciproc cu produse industriale si simplificarea controalelor vamale cu scopul de a forma un sistem specific de recunoastere a marfurilor. Privind comertul cu produse agricole s-a hotarat ca tarile SEE vor coopera pentru liberalizarea progresiva, luand in considerare si masurile in care erau in curs de a fi luate la runda URUGUAY in cadrul GATT.
S-a hotarat ca tarile AELS se vor alinia reglementarilor uniunii privind politiciile antitrust si procedurile de fuziune a intreprinderilor. S-a hotarat ca  AELS-ul sa constituie un organ de cercetare si control cu scopul de a le obliga sa respecte reglementarile comuniatare privind circulatia libera a capitalurilor, serviciilor si persoanelor, protectia sociala. Circulatia prin transalpin – Austria si Elvetia sa se reduca, sa se elimine restrictiile in decurs de 12 ani de la intrarea in vigoare a acordului.
Pentru ca sa se creasca traficul transalpin, dar in conditii de eficienta, s-a convenit ca tarile AELS sa includa-n reglementarile lor cu privire la transportul de marfuri anumite modificari care sa fie preluate-n legislatia comunitara.
Acordul SEE reglementeaza transportul intern, terestru, maritim, aerian, tranzitul si transporturile combinate.
In domeniul financiar – tarile AELS au fost de acord cu cererea CE de a participa la negocierile comune pentru reducerea diferentelor sociale si economice, programe pe care comunitatea le punea deja in aplicare. AELS-ul va sprijini proiectele privind intrprinderile, mediul inconjurator, investitiile pentru IMM-uri si au fost de acord sa sprijine financiar tarile mai sarace: Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania.
Privind sistemul institutional pentru administrarea acordului au fost create un Consiliu de Ministrii, un Comitet Mixt, o Curte de Justitie.


































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva