Оплаченная реклама

marți, 10 septembrie 2013

Evitarea incertitudinii de la slab la puternic

Această dimensiune culturală a fost descoperită ca un produs secundar al distanţei faţă de putere, la momentul la care s-a analizat stresul la locul de muncă prin întrebarea „Cât de des vă simţiţi nervos sau tensionat la serviciu?”. În conexiune s-a studiat şi anxietatea, ca stare difuză a unei persoane de a fi îngrijorat / iritat datorită la ceea ce se poate întâmpla. (diferă de frică, care are un obiect precis).
Evitarea incertitudinii nu este acelaşi lucru cu evitarea riscului, astfel că o persoană care evită incertitudinea reduce implicit ambiguitatea; altfel spus, acea persoană este adesea pregătită să se angajeze într-o operaţiune riscantă tocmai pentru a reduce ambiguitatea (nu va sta la nesfârşit să vadă ce se poate întâmpla):[1]
  • Culturile în are evitarea incertitudinii este slabă: oferă un palier mai larg de interpretare între bine şi rău, murdar şi curat etc.; abaterea de la norme / reguli nu înseamnă neapărat o ameninţare sau ceva rău; elevii preferă explicaţiile simple, se acceptă dezacordul elev – profesor; regulile foarte stricte sunt respinse instinctiv; salariaţii sunt puţin dispuşi să lucreze din greu dacă-i necesar etc.
  • Culturile în care evitarea incertitudinii este puternică: evaluările se fac ferm sau 0 sau 1 (bine - rău), spaţiul pentru relativism fiind foarte restrâns; elevii aşteaptă ca profesorul să aibă răspuns la orice întrebare; există o nevoie emoţională pentru legi şi reguli etc.
În sinteză, diferenţele culturale pentru această dimensiune se prezintă în tabelul nr.3.7. (după regulă, familie, şcoală, loc de muncă):


Tabelul nr. 3.7. Principalele diferenţe între societăţile în care evitarea incertitudinii este slabă şi puternică. I: normă generală, familie, şcoală şi loc de muncă
Evitarea incertitudinii: intensă
-   Incertitudinea este un aspect normal al vieţii şi se aşteaptă să apară în fiecare zi;
-   Stres slab; perceptarea subiectivă a bunăstării
-   Nu trebuie să se afişeze agresivitatea şi emoţiile;
-   Sentiment de confort în situaţii ambigue şi riscuri nefamiliare;
-   Reguli blânde pentru copii privind ceea ce este murdar şi tabu;
-   Ce este diferit este curios;
-   Studenţii preferă moduri de învăţare cu teme libere şi sunt preocupaţi de discuţii de calitate;
-   Profesorii pot spune „nu ştiu”;
-   Nu trebuie să existe mai multe reguli decât este strict necesar;
-   Timpul este un mijloc de orientare;
-   Sentiment de confort când eşti leneş; munca susţinută numai la nevoie;
-   Precizia şi punctualitatea trebuie să se înveţe;
-   Toleranţa ideilor şi a comportamentului care deviază sau sunt inovatoare;
-   Motivaţie prin realizare şi respect sau apartenenţă.

-          Incertitudinea în esenţă în viaţă este percepută ca un pericol continuu care trebuie să fie combătut;
-          Stres puternic; percepere subiectivă a anxietăţii;
-          Agresivitatea şi emoţiile pot fi afişate la momente şi locuri potrivite;
-          Acceptarea riscurilor familiare; frica de situaţii ambigue şi de riscuri nefamiliare;
-          Reguli ferme pentru copii privind ceea ce este murdar şi tabu;
-          Ce este diferit este periculos;
-          Studenţii preferă moduri de învăţare cu programe analitice fixate şi sunt preocupaţi de răspunsuri corecte;
-          Se presupune că profesorii au răspunsuri pentru orice întrebare;
-          Nevoie emoţională de reguli, chiar dacă acestea nu vor acţiona niciodată;
-          Timpul înseamnă bani;
-          Nevoie emoţională de a fi ocupat; dorinţă interioară de a munci susţinut;
-          Precizia şi punctualitatea apar de la sine;
-          Suprimarea ideilor şi comportamentului care deviază; rezistă la nou;
-          Motivaţie prin securitate şi respect sau apartenenţă.
Sursa: Geert Hofstede - Cultures and Organizations, Software of the mind, Institute for Research on Intercultural Cooperation (IRIC), Published by McGraw – Hill Book Company Europe, London, 1991; Copyright © All rights reserved.

Atunci când analizează evitarea incertitudinii faţă de stat (politica şi idei), Hofstede arată că evitarea incertitudinii nu se referă la putere, ci la diferenţe de competenţă între stat / autorităţi şi cetăţeni:
  • În ţările în care evitarea incertitudinii este intensă: cetăţenii consideră că este limitată posibilitatea ca ei să influenţeze decizia luată de autorităţi; un număr redus de cetăţeni sunt dispuşi să protesteze faţă de o decizie a autorităţilor; funcţionarii superiori de stat au studii de drept comparat; se înclină spre un conservatorism mai pronunţat; întâlnim ideologii intolerante; religia proclamă axioma că există numai un singur Adevăr etc.[2]
  • În ţările în care evitarea incertitudinilor este redusă: cetăţenii cred că ei trebuie să participe la luarea deciziilor politice, sunt gata să protesteze faţă de o decizie guvernamentală; întâlnim ideologii politice tolerante şi respect pentru drepturile omului; religia acceptă ideea că Adevărul poate să aibă faţete diferite şi că nimeni nu trebuie criticat pentru credinţa sa etc.[3]
După unghiul de analiză “politică şi idei”, sinteza diferenţelor culturale asociate evitării incertitudinii se prezintă în tabelul nr.3.8.:

Tabelul nr.3.8 Diferenţele de bază între societăţi cu evitare a incertitudinii redusă şi intensă. II: politică şi idei
Evitare a incertitudinii intensă
-   Legi şi reguli puţine şi generale;
-   Dacă regulile nu pot fi respectate ele trebuie să fie schimbate;
-   Competenţa cetăţeanului în raport cu autorităţile;
-   Acceptarea protestului cetăţeanului;
-   Atitudine pozitivă a cetăţenilor faţă de instituţii;
-   Atitudine pozitivă a funcţionarilor de stat faţă de procesul politic;
-   Toleranţă, moderaţie;
-   Atitudine pozitivă faţă de tineri;
-   Regionalism, internaţionalism, încercări de integrare a minorităţilor;
-   Încredere în generalităţi şi bun simţ;
-   Multe asistente medicale, puţini doctori;
-   Un adevăr al unui grup nu trebuie să fie impus altui grup;
-   Drepturile omului: nimeni nu trebuie să fie criticat pentru credinţa sa;
-   În filozofie şi ştiinţă, tendinţa spre relativism şi empirism;
-   Adversarii ştiinţifici pot fi în particular prieteni.

-          Legi şi reguli multe şi precise;
-          Dacă regulile nu pot fi respectate suntem păcătoşi şi trebuie să fim pedepsiţi;
-          Incompetenţa cetăţeanului în raport cu autorităţile;
-          Protestul cetăţeanului trebuie reprimat;
-          Atitudine negativă a cetăţenilor faţă de instituţii;
-          Atitudine negativă a funcţionarilor de stat civili faţă de procesul politic;
-          Conservatorism, extremism, lege şi ordine;
-          Atitudine negativă faţă de tineri;
-          Naţionalism, xenofobie, reprimare a minorităţilor;
-          Încredere în experţi şi specializare;
-          Mulţi doctori, puţine asistente medicale;
-          Există un singur Adevăr pe care îl stăpânim;
-          Fundamentalism religios, politic, ideologic şi intoleranţă;
-          În filozofie şi ştiinţă, tendinţă spre teorii fundamentale;
-          Adversarii ştiinţifici nu pot fi în particular prieteni.
Sursa: Geert Hofstede - Cultures and Organizations, Software of the mind, Institute for Research on Intercultural Cooperation (IRIC), Published by McGraw – Hill Book Company Europe, London, 1991;
Copyright © All rights reserved.




[1] Charles W. Hill – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002
[2] Charles W. Hill – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002
[3] Christopher C. Dunn – Global Formation: Structures of the Worl – Economy, Rowman & Littlefield Publishers, Inc. New York, 1998;

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva