Оплаченная реклама

marți, 10 septembrie 2013

Evolutia economiei Statelor Unite ale Americii

Economia americană este considerată, la momentul actual, ca fiind extrem de performantă, dispunând de un potenţial competitiv impresionant (o piaţă internă de 290 milioane locuitori, volum important de resurse naturale, un centru financiar mondial, competenţe ştiinţifice şi tehnice de primă valoare etc.); într-un cuvânt, se poate afirma că economia americană constituie un model socio-economic demn de urmat de alte ţări.
Conform unor analişti precum Peter Drucker, secolul XX a fost un secol de supremaţie economică americană şi toate datele arată că secolul XXI va păstra acelaşi statut al SUA la nivel mondial; totuşi consolidarea UE sub forma unui stat federal european cu peste 500 milioane de locuitori, la care se adaugă Japonia sau China, poate conduce la ierarhizări diferite în competiţia globală. [1]
La nivelul anului 2000, SUA realiza drept indicatori socio – economici principali:[2]
- GNP: aproximativ 8900 miliarde USD (primul loc în lume)
- GNP per locuitor: 32000 USD /an/locuitor (locul 8 în lume)
- Speranţa de viaţă : 77 ani în medie
- Constituirea GNP pe surse de formare: - 77% servicii
                                   - 16% producţie industrială
                                   - 1,5% agricultură
                                   - alte servicii



Grafic situaţia se prezintă astfel:







-         populaţia urbană: 77% din total locuitori;
Grafic situaţia se prezintă astfel:
 







-         participarea populaţiei active la obţinerea GDP anual reflectă aproximativ procentele pe sectoare de constituire a GDP (2% în agricultură, 15% în industrie, circa 80% în servicii etc.)
-         creşterea anuală recentă a GDP: între 3-5% anual; rata inflaţiei: 5-7% anual; rata şomajului: 5-8% anual
-         din total populaţie (per 100 persoane), gradul de dotare în procente: 60% dispun de un PC, 70% de linie telefonică, 40% de mobil, 35% acces Internet etc; calculat pe numărul de locuinţe: 95% au linie telefon fix, 42% acces Internet.
            În ceea ce priveşte accesul la educaţie a tinerilor şi populaţiei adulte din SUA arătăm următoarele[3]:
·        aproximativ între 6 – 18 ani educaţia este obligatorie, deci şi liceul este obligatoriu; legislaţia fiecărui stat din cele 50 state din componenţă îmbracă diferenţe de nuanţă cu privire la caracterul obligatoriu al studiilor primare şi medii (aproximativ 30 milioane persoane termină anual studiile medii); există în SUA aproximativ:
- 5 000 instituţii corespondent al şcolilor profesionale şi studiilor post liceale din Europa
- 4 500 instituţii corespondent a ceea ce numim colegii sau universităţi (oferă studii universitare de la doi ani/zi până la nivel doctorat); uzual 3 000 din ele sunt considerate universităţi în sensul că oferă MASTER şi DOCTORAT (1/3 din aceste 3000 de universităţi oferă studii tip ID, deci pentru aplicarea conceptului de long life learning)
·        aproximativ 15 milioane persoane anual acced la cele 3000 universităţi; aceste persoane obţin susţinere financiară de la guvernul central, statul propriu, autorităţi municipale, companii, fundaţii etc.; parte din taxele de studii la colegiu se suportă cu titlu personal deşi nivelul taxelor este foarte ridicat în universităţile americane: de la 10-12000 USD/an până 20-25000 USD/an; la programele de master şi doctorat taxele de şcolarizare sunt şi mai ridicate; marile universităţi americane oferă şi şcolarizare post doctorală de 2 ani zile sau mai mult, la care taxele de studii sunt mai mari;
·        aproximativ 75% din R&D provine din sector privat, diferenţa provenind din diverse surse publice; o structurare pe instituţii participante pe activitatea de cercetare: 15% prin universităţi, 20% prin institute de cercetare, 50% prin companii şi corporaţii private; SUA cheltuie anual pentru R&D aproximativ între 2-3 % din GDP, adică 200-250 miliarde USD; parte din cercetările cu scop militar au şi aplicaţie civilă. Această ultimă menţiune este importantă, întrucât SUA alocă 4-6% din GDP drept cheltuieli militare şi de înarmare, însă numai o cotă din aceste fonduri sunt destinate cercetării ştiinţifice în domeniul militar (este dificil de estimat valoarea fondurilor totale/anual alocate pentru R&D în SUA).[4]
În 1993, ierarhia după PNB per locuitor: Elveţia, Luxemburg, Japonia, Danemarca, Suedia, SUA; această ierarhizare înregistrează uşoare modificări anulae înspre secolul XXI.
            Dacă se efectuează o analiză comparativă cu privire la ierarhizarea diferitelor ţări industrializate după GDP/locuitor, vom ţine seama că pentru anul 2000, GDP / loc[5]:
-         SUA: 32000 USD
-         Canada: 20200 USD
-         Franţa: 24200
-         Germania: 25600
-         Italia: 20200
-         Japonia 32100
-         Suedia 26800
-         UK 23600
În ierarhizarea din tabelul nr. 19, funcţie de indicatorul GDP/locuitor, remarcăm că pe parcursul ultimelor două decenii au intervenit schimbări importante în ierarhia ţărilor lumii după acest indicator; la momentul actual primul loc este deţinut de Japonia, deşi în 1980 deţinea locul 6 la nivel mondial după acelaşi indicator (pentru ţările din tabel):

Tabel 4.1. PNB pe cap de locuitor raportat la SUA
1980
(%)
1990
(%)
2000
(%)
100
100
100
Canada
84
79
63
Franţa
79
77
75
Germania
69
76
82
Italia
71
73
63
Japonia
67
84
101
Suedia
78
69
83
UK
67
70
74
Sursa: Calculat după Anderson ş.a. Editors – Business. The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing Plc, 2002;
Copyright © All rights reserved

În fapt, dacă ne rezumăm la ultimii 5-6 ani de zile, adică după 1996, economia americană înregistrează spunem totuşi evoluţii spectaculare, evoluţii care îi menţin primul loc în competiţia globală:
-  Indicele bursier Dow Jones a crescut de peste 4 ori în şase ani;
-  Companiile cotate la New York Stock Exchange şi NASDAQ au atras pe piaţa de capital circa 5 trilioane USD în ultimii cinci ani, însemnând cea mai mare acumulare de resurse financiare din istoria SUA;
-  Investiţiile autohtone şi străine au generat cele mai noi capacităţi industriale şi tehnologice.
Cu unele excepţii – de pildă, relativa sărăcire a populaţiei de culoare – istoria economică a SUA consemnează un trend permanent al progresului (deşi evoluţia propriu-zisă a fost ciclică); asociat acestui trend, standardul de viaţă al cetăţenilor americani a crescut permanent, îndeosebi pe parcursul sec. XX. În mod automat, se impun unele întrebări:[6]
-  Care sunt factorii ce explică / au permis creşterea permanentă a standardului de viaţă în SUA, după anul 1900?
-  În ce măsură importul de tehnologie şi importul de cunoştinţe din Europa anilor 1900 a favorizat decolajul economiei americane ? Sub ce forme a avut loc acel import de cunoştinţe şi tehnică ? A procedat în mod oarecum similar Japonia în relaţia cu SUA după 1950 ? Poate fi generalizat un astfel import de cunoştinţe pentru orice altă ţară ?
-  În ce măsură / proporţie managementul aplicat de companii şi alte instituţii explică acest progres permanent? Care au fost / sunt formele prin care guvernul s-a implicat în economie?
-  Este oportun pentru toate ţările să participe la un comerţ internaţional liber? Cine câştigă şi cine pierde din tranzacţii internaţionale?
-  Sunt mai bine / rău organizate şi conduse firmele americane faţă de cele japoneze sau europene? Care sunt practicele curente de lucru în companiile americane ? Cum reuşesc ele să obţină statutul de companie multinaţională ? Ce concepte sau teorii de management aplică în practica zilnică ? Pot fi importate şi adaptate astfel de concepte ?
La momentul actual, SUA rămâne o ţară uriaşă şi bogată, un model economic demn de invidie, chiar dacă ritmul de creştere economică s-a diminuat în ultimele decenii:[7]
·        SUA rămâne ţara cu cea mai mare economie, cel mai mare volum de schimburi comerciale, a treia ca populaţie (după China, India) şi a patra ca suprafaţă (Rusia, Canada, China); măsoară 4 800 km de la est la vest şi 2 400 km de la nord la sud; traversarea teritoriului american în 1900 de la Est la Vest necesita peste o lună de zile prin  utilizarea diligenţei, astăzi traversarea cu maşina se face în mai puţin de o săptămână iar cu avionul în 4-5 ore; distanţele uriaşe între comunităţi de persoane au obligat angajaţii şi firmele să inoveze permanent în domeniul tehnic şi social.
·        Consumatorii americani sunt între cei mai înstăriţi consumatori pe plan mondial, serviciile tehnice şi profesionale ocupând primul loc (în structura totală a volumului anual): publicitatea şi relaţiile publice, prelucrarea datelor, servicii de securitate, servicii gospodăreşti, reparaţii, servicii de cazare şi masă (hotel restaurant), activităţi distractive, servicii medicale, educaţie, consiliere juridică, contabilitate şi alte servicii profesionale, servicii sociale neguvernamentale, servicii guvernamentale.
·        Între 1963 – 1993, GDP al economiei americane a crescut în medie cu 7,9% anual, ceea ce a însemnat o creştere de 10 ori a valorii nominale; azi este de aproape dublu mai mare decât GDP – ul Japoniei, a doua economie a lumii, cu precizarea că populaţia în SUA este de circa 290 milioane persoane faţă de circa 130 de milioane în Japonia.
Pentru a identifica regulile sau procedurile de management aplicate de companiile americane, pentru a înţelege contextul sociologic al mediului de afaceri, caracterul pragmatic al salariaţilor americani, influenţa guvernului în economie etc. vom recurge la o succintă prezentare a evoluţiei economiei americane; această prezentare are loc pe diverse perioade de constituire/consolidare a statului federal american:[8]
-  perioada colonială (1607 - 1776);
-  perioada formării statului federal (1776 - 1860);
-  perioada reunificării (1860 - 1914);
-  perioada conflagraţiilor mondiale (1914 - 1946);
-  perioada modernă (1946 - 2003).

4.1.1. Perioada colonială (1607 - 1776)


Istoria SUA începe odată cu descoperirea Americii de Nord de Cristofor Columb (1492 - 1499). Aproximativ pentru un secol, Spania şi Portugalia au fost principale puteri ce au colonizat America Centrală şi parte din America de nord (Mexic). Ulterior, Franţa a colonizat parte din nordul Americii (zona Quebec din Canada), iar Anglia a colonizat zona centrală a Americii de Nord: Virginia, Maryland, Massachusetts, Rhode Island şi Conneticut; ulterior (după 1660), Anglia va coloniza statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Carolina de Nord şi Sud, Georgia.[9] În această perioadă, pe ansamblul Americii de Nord ocupaţia de bază a rămas agricultura, sector ce contribuia decisiv la PNB; totuşi, standardul de viaţă din colonii era printre cele mai ridicate din lume – la acel moment – comparabil cu Anglia.[10] Direct sau indirect, Anglia a influenţat creşterea economică ulterioară a economiei americane; altfel spus, moştenirea americanilor este de sorginte engleză îndeosebi privitor la limbă, tradiţii şi legi.[11]
Totuşi, o serie întreagă de elemente / aspecte preluate din Anglia au fost adaptate / modificate de cetăţenii americani ce au pus bazele statului federal:[12]
-  au beneficiat iniţial de avansul economic al Angliei, inclusiv de revoluţia industrială declanşată în această ţară, dar atenţia a fost concentrată în direcţia perfecţionării mijloacelor de muncă şi mijloacelor de transport;
-  valurile masive de emigranţi pot fi considerate echivalentul unei revoluţii demografice ce a asigurat / asigură permanent un potenţial uman calificat;[13]
-  suprafaţa uriaşă a SUA a obligat / forţat pe coloniştii americani să caute soluţii proprii la ecuaţia transportului între diverse state şi diverse regiuni urbane;[14]
-  suprafaţa uriaşă a SUA a însemnat şi resurse naturale uriaşe (lemn, zăcăminte, petrol etc.), iar în timp, pe măsură ce s-a extins reţeaua de drumuri, canale de navigaţie, cale ferată etc., a însemnat o piaţă internă de mari dimensiuni (azi: 290 milioane locuitori);
-  constituţia americană şi sistemul democratic de separare a puterilor în stat pe principiul check and balance, dezvoltarea dreptului american bazat pe precedent (soluţiile Curţii Supreme, A. Marshall) au asigurat inviolabilitatea proprietăţii private;
-  structurile mentale şi sistemul propriu de valori (parte de sorginte engleză, parte rezultat în timp sub influenţa unor culturi diferite: spaniolă, franceză, asiatică, africană etc.) au drept echivalent: individualism, spirit întreprinzător, pragmatism, capacitate de inovare, mobilitate a forţei de muncă, afaceri bazate pe lege şi contract.[15]
În perioada colonială a SUA, numărul populaţiei a crescut rapid, inclusiv producţia naţională a sporit într-un ritm comparabil cu Anglia; totuşi, venitul era inechitabil distribuit pe regiuni / state şi pe categorii sociale.[16] Conform cu Adam Smith (1776): “Nu există colonii care să fi cunoscut un progres mai rapid decât cel din colonia britanică din America de Nord”.[17]

4.1.2. Perioada formării statului federal (1776 - 1860)


Evenimentele din cadrul acestei perioade (război, independenţă, războiul dintre Anglia şi Franţa, războiul cu Anglia) au generat o creştere economică fluctuantă a SUA. În sinteză, aspectele relevante ale acestei perioade include următoarele:
-  Pe parcursul războiului Anglia – Franţa (1793-1815), pentru a-şi finanţa campania, Napoleon vinde SUA statul Louisiana; SUA rămân unite şi vor profita sub raport economic;
-  Revoluţia industrială din Anglia şi Franţa se propagă şi-n SUA;[18]
-  1789: Se adoptă constituţia SUA care va proteja proprietatea şi libertăţile individuale; în Sud persistă sclavia;
-  Descoperirile în domeniul transportului dintre 1800-1860 vor revoluţiona transportul pe piaţa internă a SUA şi vor necesita noi valuri de emigranţi; transportul era principala componentă a costului pentru bunurile manufacturate;
-  SUA a recurs la transfer masiv de tehnologii din Europa (maşina de cardare a lânii pe bază hidraulică, maşina de filat cu forţă hidraulică etc.), chiar fără acordul Angliei; adoptă legi ce interzic exportul de echipamente industriale noi, legi ce vor prefigura interzicerea exportului de tehnologie de vârf către URSS pe parcursul Războiului Rece.[19]
În anul 1860, SUA au devenit a doua putere industrială a lumii, după Anglia.

4.1.3. Perioada reunificării (1860 - 1914)


În 1860, pe baza voturilor din Nord şi Vest, Abraham Lincon ajunge preşedinte, iar statele din Sud – unde sclavia era tolerată – decid să se separe de Federaţie. Sclavia a fost principala cauză ce a declanşat Războiul civil din SUA, dar el a reflectat şi divergenţele dintre Nordul industrializat şi Sudul agrar; acest război a fost singura şi cea mai sângeroasă confruntare din istoria SUA, confruntare derulată în interiorul graniţelor naţionale (620000 victime).[20]
Elemente principale ale perioadei de reunificare ale statului american:
-  După Războiul Civil, Nordul s-a industrializat rapid, iar creşterea economică per ansamblul Federaţiei a continuat în ritm înalt; s-au eliberat peste 4 milioane de sclavi, au continuat valurile de emigranţi către SUA, frontierele s-au extins permanent, reţeaua de căi ferate s-a modernizat şi extins; s-au început lucrările la reţele de drumuri modernizate care vor favoriza producţia de autovehicule;
-  În jurul anului 1900 SUA devine cea mai mare putere industrială a lumii, depăşind Germania sau Anglia (în 1911 F. W. Taylor îşi publică celebra lucrare „Principiile Managementului Ştiinţific”; patru ani mai târziu în Europa, H. Fayol îşi publică lucrarea la fel de celebră „Administrarea Industrială şi Generală”; cele două lucrări vor pune bazele managementului ca disciplină distinctă);
-  La intrarea SUA în Primul Război Mondial (1917), Federaţia Americană includea 100 milioane locuitori; existau 48 de state aderate la Statul Federal; s-au eliminat dintre state graniţele componente; guvernul federal şi local a început să se implice accentuat în economie şi să sprijine afacerile;
-  Expansiunea industrială a SUA a fost favorizată de oferta de muncă calificată, de investiţii masive în căile ferate, de intervenţia guvernamentală în economie, de fonduri mari alocate pentru R&D, de participarea firmelor americane la comerţul internaţional, de tendinţa de internaţionalizare a universităţilor americane etc.

4.1.4. Perioada conflagraţiilor mondiale (1914 - 1946)


Această perioadă este marcată de două aspecte fundamentale:
a) participarea SUA la cele două războaie şi faptul că, după fiecare conflagraţie, SUA a câştigat enorm sub aspect economic, militar şi politic; ea şi-a păstrat capitalul intern şi întărit poziţia pe piaţa mondială;
b)depăşirea Marii Crize economice dintre 1929 – 1933 (în timpul crizei amintim că: producţia a scăzut la 40%, şomajul atinge 25%, foamea, falimentul şi frica s-au instituit în societatea americană etc.); aplicarea “celor 100 zile” ale lui Franklin Roosvelt, adoptarea de noi legi în Congres, ideea  de New Deal promovată de administraţia lui Roosvelt au sprijinit depăşirea treptată a Marii Depresiuni dintre 1929-1933. Pentru a depăşi Marea Criză, cetăţenii americani au acceptat ideea că statul este util în situaţii limită, de amploare; au acceptat noi reforme şi instituţii ce influenţează afacerile şi-n prezent: reforma financiara profundă, asigurarea depozitelor bancare, mecanisme noi de control al bursei,  creşterea cheltuielile federale în PIB la 15% etc.[21]

4.1.5. Perioada modernă (1946 - 2003)


În perioada postbelică, economia americană s-a restructurat profund, s-a menţinut intervenţia guvernului federal în viaţa economică, statul a făcut cheltuieli masive pentru înarmare (5-6% din PNB, a câştigat clar Războiul Rece; totuşi SUA şi marile corporaţii americane au început să piardă din poziţia net dominantă în competiţia economică cu Japonia şi Europa). În perioada contemporană, rolul guvernului federal în economie a continuat să crească, cheltuielile federale ajungând la 22% din PNB. Structura actuală a economiei include pe primul loc economia bazată pe cunoaştere, apoi serviciile, industria şi construcţii, agricultura; în procente, populaţia ocupată: agricultură 3%; industria prelucrătoare: 15-18%; servicii 75% etc. S-au efectuat reforme ample în domeniul bancar, financiar, asigurări şi protecţia socială; aceste reforme continuă şi în prezent; [22]
SUA a traversat cel mai mare “şoc social” la 11 septembrie 2001 în urma atacului terorist de la WTC; măsurile luate de stat au inclus şi o reducere / afectare a unor libertăţi individuale ale cetăţenilor; la momentul actual, majoritatea analizelor economice, sociale şi politice se fac până la “9.11” şi după “9.11.”. SUA continuă să deţină primul loc în competiţia ştiinţifică la nivel mondial (cel mai mare număr de laureaţi ai Premiului Nobel pe fiecare domeniu; cel mai mare număr de invenţii şi inovaţii anual; atrag anual din întreaga lume “vârfurile” cercetării pe diverse domenii etc.); SUA alocă cele mai mari sume absolute şi relative în cercetare – dezvoltare: guvernul federal; guvernele statelor; companii şi sector privat (fundaţii).
Cheltuielile pentru apărare au oscilat anual de la 4-6% din PNB, ajungând în anii 90 la 250 miliarde USD; o cotă parte din aceste fonduri este pentru cercetarea avansată; Industria aeronautică din SUA (Boeing, Lockhead, MC. D. Douglas, United Aircraft) deţin cele mai avansate tehnologii din lume; cifra anuală de afaceri este de peste 100 miliarde USD.
În sinteză, la începutul sec. XXI economia şi societatea americană se prezintă astfel:[23]
1)      La indicatorul PNB / loc, SUA, oscilează de la un an la altul între locurile 5-7, o poziţie mai bună având ţări precum Elveţia, Luxemburg sau Japonia; analiza comparativă numai pe seama acestui indicator nu este relevantă însă, fiind necesare şi alte aspecte de inclus în calcul. Astfel, preţurile la energie, locuinţe şi alimente sunt mai scăzute decât în cele 6 ţări menţionate; în SUA se plăteşte mai mult pentru asistenţă medicală; se păstrează unele diferenţe între categorii sociale: circa 11% din populaţie are venituri de peste 75 000 USD /an în timp ce 15%  sunt sub pragul de sărăcie oficial, iar 49% din familii au avere negativă netă. După anii ’80 Japonia depăşeşte SUA la o serie de indicatori, dar economia americană rămâne puternică pe ansamblul ei, îndeosebi educaţia universitară şi invenţiile de mare amploare menţin SUA pe primul loc în lume.
2)      O serie de invenţii şi inovaţii sunt considerate a fi de origine americană:
-  serviciul poştal naţional (Benjamin Franklin, 1840);
-  primul automobil Ford T, în producţie de serie (1908);
-  inovaţii în domeniile transport feroviar, naval, automobile, avioane (invenţiile din Anglia s-au importat clandestin);
-  s-a inventat telegraful (1844), liniile transatlantice de transport (1858), prima centrală telefonică (1878) etc.
-  s-a inventat televiziunea în 1927 şi primul post comercial lansat în 1951; cinematograful în 1894;
-  primele realizări în comunicaţiile prin satelit;
-  prima lege antitrust, prima lege de protecţie a consumatorilor, de protecţie a mediului;
-  primul magazin pentru producţia de masă sau bazat pe conceptul de piaţă de masă (cantităţi mari de articole la preţul de 5 sau 10 cenţi);
-  publicitatea şi marketingul, folosirea tehnicilor de vânzare prin intermediul cataloagelor etc.
3)      SUA este în momentul de faţă cel mai mare debitor al lumii, în timp ce Japonia a devenit cel mai mare bancher al lumii. După 1970, bugetul federal american înregistrează anual deficite mari de 200 – 300 miliarde USD, ajungând la 25 – 30% din venituri; deficitul bugetar cumulat a ajuns la circa 5 000 miliarde USD în anii’95, o parte mare a datoriei fiind dobânda asupra datoriei publice. De asemenea, după 1976 SUA are în fiecare an un deficit comercial al schimburilor externe de 100 – 180 miliarde USD; se adaugă o economie subterană de la 10 % din PIB. SUA exportă anual mărfuri şi servicii de circa 500 mld. USD şi importă de 650 mld. USD; ponderea comerţului exterior în PIB ajungând spre 15%. Valoarea de piaţă a activelor străine în SUA este de peste 3 000 mld. USD, iar filialele din SUA ale unor firme străine (japoneze, europene etc.) angajau circa 5 milioane salariaţi, realizau vânzări de circa 1 300 mld. USD / an, contribuiau cu 20% la realizarea PIB; 100 dintre ele se regăseau între cele 500 mai puternice companii din lume (Fortune); investitori: Japonia 24%, UK 23%; Olanda 15%, Canada 10% etc.[24]
4)      SUA a fost şi a rămas „ o naţiune de emigranţi” mai vechi sau mai noi, existând imaginea unui „creuzet” asociată cu SUA, ideea că oameni diferiţi sunt absorbiţi şi transformaţi în „americani” cu o concepţie unitară despre lume, cu o puternică loialitate faţă de noua ţară (nu sunt însă omogene sub raport cultural ca Japonia sau UK sau Franţa, etc.). Până în 1960, 80% din emigranţi veneau din Europa (circa 400 000 /an), azi vin majoritar din Mexic; valul de emigranţi s-a stopat îndeosebi după 11 septembrie 2001, azi se acceptă aproximativ 450000 persoane/an ca emigranţi legali şi se estimează că alte 300 – 400000 persoane emigrează ilegal în SUA conform unor programe, până în 2005 emigranţii ar adăuga 16 milioane la numărul populaţiei, din care 7 milioane la numărul salariaţilor (din 290 mil. persoane – 151 mil. vor fi salariaţi); compoziţia populaţiei 14% negrii, 10%hispanici, 78% albi etc; circa 55% din salariaţi au o diplomă de colegiu (facultate).





[1] Analizele comparabile între ţări pleacă de la indicatorii precum PIB, investiţiile, locurile de muncă, exporturile, speranţa de viaţă;pieţele de capital, mediul de afaceri, inflaţia, şomajul etc.; dacă per ansamblul sec. XX SUA a dominat economic lumea, este însă imposibil de efectuat predicţii pentru sec. XXI, mai ales că ţări precum Japonia  sau China ameninţă poziţia de lider economic al SUA;
[2] Sandra Anderson ş.a. Editors – Business. The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing Plc, 2002
[3] Idem
[4] Charles W. Hill – International Business, Third Edition, Mc Graw – Hill, 2002
[5] Sandra Anderson ş.a. editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002
[6] E. Hinkelman – USA Business, World Trade Press, 1994
[7] E. Hinkelman – USA Business, World Trade Press, 1994
[8] M. I. Costea – Interferenţe economice româno – americane, Editura Economică, Bucureşti, 2000; Edward HinKelman, coord – USA Business, World Trade Press, California 1994
[9] M. I. Costea – Op. cit.
[10] M. I. Costea – Op. cit.
[11] M. I. Costea – Op. cit.
[12] Edward Hinkelman – USA Business WTP, 1994
[13] Peter Drucker – Inovation and Entrepreneurship, Harper & Row, 1986
[14] Notă:Dezvoltarea căilor ferate, automobilul şi alte invenţii similare şi-au găsit o zonă extrem de favorabilă de aplicare pe suprafaţa Statului Federal American;
[15] Idem ;
[16] Conform cu G. Taylor, între 1710-1775, media de creştere economică anuală a fost de circa 1%, ceea ce înseamnă aproape o dublare a venitului pe cap de locuitor pe parcursul a 70 de ani;
[17]Adam Smith – The Welth of Nations, Ed. Methmen, London, 1930;
[18] M. I. Costea – Op. Cit.
[19] Notă: remarcăm că într-o primă fază, SUA a recurs la un import masiv de tehnică, tehnologie şi cunoştinţe din Marea Britanie şi alte ţări europene; acest import a fost adaptat ulterior la specificul teritoriului american; în mod aproape identic a procedat Japonia începând cu 1950 în relaţiile comerciale cu SUA şi Europa Occidentală; şi în cazul firmeleor nipone importul de cunoştinţe a fost dublat de o japonizare a unor concepte, teorii, practici sau echipamente industriale.
[20] M. I. Costea –  Op. cit.
[21] Christopher C. Dunn – Global Formation: Structures of the Worl – Economy, Rowman & Littlefield Publishers, Inc. New York, 1998;
[22] R. Gilgin – The Challenge of Global Capitalism. The World Economy in the 21st Century, Princeton University Press 2000;
[23] E. Hinkelman, coord.- USA Business, World Trade Press, California, 1994;
[24] R. Gilgin – The Challenge of Global Capitalism. The World Economy in the 21st Century, Princeton Universitz Press 2000;

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva