Оплаченная реклама

marți, 10 septembrie 2013

FARAONUL ŞI VIAŢA LUI SACRAMENTALĂ

- asemenea unei existenţe osiriene, faraonul era considerat, „Fiul lui Ra”, deci avea o semnificaţie divină.
- fericirea eternă era asigurată faraonului fără doar şi poate după moarte.
- de vitalitatea lui depindeau recoltele ţării, fertilitatea animalelor şi prosperitatea supuşilor.
- de aceea faraonul era adorat ca un zeu.
- viaţa lui se desfăşura după un ceremonial foarte bine stabilit, constând dintr-un ritual zilnic: tămâieri, abluţiuni, fardare, îmbrăcare în veşminte permanent noi, toate acestea fiind încărcate de sensuri magice.
- însemnele faraonului, aveau o valoare mistică:
- o coadă de taur, care îi atârna de veşmânt (simbolul forţei fizice);
- o coroană dublă, combinând o bonetă albă cu o mitră roşie, reprezentând unificarea celor două regate, Egiptul se Sus, cu cel de Jos;
- o barbă falsă;
- un sceptru  cu capul zeului Seth;
- un bici, semn al puterii divine;
- o cobră de aur (uraeus), simbol al soarelui, atârna de coroana stângă şi îl apăra pe faraon de duşmanii săi;
- o salbă de lamele de aur sau de perle atârnată la gât, simbol al bogăţiei ţării; brăţări la mâini şi la glezne.
- faraonul nu avea voie să consume carne de peşte, de berbec sau de gâscă, iar legumele trebuiau să fie consumate doar crude.
- în ceea priveşte preocupările faraonului, el era cel care în mod personal, din „biroul” său discuta şi analiza toate probleme ţării.
- existau chiar şi audienţe zilnice, în care oamenii puteau să vină şi să îl consulte pe faraon.
- aşa se face că Moise şi Aron au putut ajunge de zece ori în faţa faraonului, pentru a-i vesti acestuia plăgile care au să vină peste ţară în cazul în care nu va lăsa poporul să iasă din ţară.
- în această poziţie, faraonul avea permanent lângă el un consiliu, format din înţelepţi sau magicieni, care îl ajutau să găsească cele mai înţelepte sfaturi.
- faraonul cumula în sine mai multe funcţii şi anume:
a. Era şeful suprem al cultului, prezidând toate ceremoniile religioase mari.
- în slujirea zilnică, care trebuia să fie împlinită de către faraon, acesta era substituit de către corpul sacerdotal.
b. Ca şef suprem al armatei, el era cel care conducea armatele în caz de război sau discuta probleme legate de politica externă;
c. Ca Şef al administraţiei, faraonul răspundea de buna administrare a Egiptului, lucru pe care îl realiza prin vizir[1], inspectori şi membrii „consiliului celor zece”, cu care se consulta în fiecare dimineaţă.
- de asemenea, în teritoriu, el era reprezentat de către conducătorii celor 42 de nome.
- sub aspect moral, faraonul, şi cu el câţiva nobili, aveau posibilitatea de a fi poligami.
- partea negativă a acestei laturi, pe lângă poligamia, era şi datoria regelui de a-şi păstra puritatea sângelui, astfel că el trebuia să ia de soţie o rudenie apropiată, una dintre surorile sale sau chiar din fiicele sale.





[1] Se pare că Iosif în Egipt ajunge un astfel de vizir, al doilea după faraon în probleme economice, deoarece prezisese cei şapte ani de foamete, care se vor abate peste ţară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva