Оплаченная реклама

marți, 10 septembrie 2013

Filosofia crestina

Filosofia creştină
Filosofia patristică- îşi are începutul de la moartea lui Isus până în sec. VII e.n. Ea se împarte în două epoci separate prin conciliul erumenic din Nicea  din anul 325 e.n. prezidat de împăratul Constantin cel Mare. La acest conciliu au fost puse temeile dogmelor şi crezul.
În I parte preniceană descoperim ca moment mai însemnat pe Isus, apostolii şi Pavel. Apoi o fază a părinţelor bisericii în frunte cu Origene din Alixandria în a II parte postniceană, dogmele săvârşite de alţi părinţi ai bisericii în frunte cu Aurelius Augustin. Patristica(lat)-tată.
În I epocă apare o persoană extraordinară – Isus. Fără Isus creşt. nu ar fi luat naştere, iar fără Pavel el nu ar fi cuprins toată lumea. Victoria creşt. nu ar fi înţeleasă fără conlucrarea acetor două persoane:
1)Genială-sfântă
2)Înflăcărată-activă
Isus sa născut în Galileia în Nasaret a fost botezat la 30 ani în Iordan de Ioan. Isus dorea să dea religiei evreieşti o nouă viaţa morală el porneşte de la Iudaism depăşindul propagând un dumnezeu drept prin iubire şi iertare. Dumnezeu este iubirea şi numai prin iubire ne putem apropia de el, pe lângă iubire Isus mai aduce un factor puternic = dependenţa om de dumnezeu. Numai în închinarea om faţă de dumnezeu omul îşi află fericirea. Isus afirmă că dumnezeu ne va salva de rău prin fiul său Isus care devine Cristos; adică mântuitorul (salvatorul). Ideea capitală a lui Isus este reâmprospătarea unei străvechi speranţe a evreilor în apariţia unui mesia adică un mijlocitor a lui dumnezeu ce va salva poporul său, dar nu prin eliberarea romană care este imposibila şi nu prin înălţare politică ci prin coborârea împărăţiei lui dumnezeu pe pământ. Această credinţa a lor este împletită cu credinţa în sfârşitul lumii. Isus urmează o revoluţie morală şi cu substrat social, curăţenia inimii cu iubire şi frăţie pentru  dumnezeu: Această concepţie are 2 noţiuni de căpetenie IUBIREA (eoritate) SFINŢENIE (resemnarea, sărăcie, umilinţă) o viaţa sfântă prin iubirea fără margini. Creştinizmul a apărut dintr-o sectă evreiască ce practica ritualul mozaic adică circumciziunea (tăierea). La început această sectă număra 500 per. Şi a fost înfiinţată în primăvara anului 30 de Galelieni din Erusalim. Lupta dintre idee şi noua religie a dus la o consecinţă gravă care se sfârşeşte cu moartea lui Isus care a fost crucificat în timpul împăratul Tiberiu. Activitatea acestor secte în frunte cu Pavel răspândesc creştinizmul în lume, dar fără mozaisme(obiceiuri evreeşti).
Pavel este fiul unui evreu din oraşul Tals care a avut o bună cultură greciască , a fost rabin(preot evreu) şi un duşman înflăcărat a creştinilor. Era slab, nervos, foarte activ şi deştept. Într-o călătorie spre Damasc a avut a viziune halucinantă  a lui Isus şi atunci sa convertit la creştinizm şi-a schimbat numele din Saul -> Pavel şi a propagat cu fidelitate, a fost omorât în 64 la Roma, pe timpul înpăratului Nero.
Cu Pavel creşt. se transformă dintr-o erezie evrească într-o religie universală, cosmopolită fără noţiune. Pavel lichidează posturile evreieşti legea lui Moise. Fără aceste simple simplificări creşt. n-ar fi câştigat adepţi în lumea grecescă. Pavel elinizează creşt. conciliază credinţa iudaică cu gândirea greciască. Grecul avea nevoie de o credinţă simplă inteligentă , fără pregătirea greciască a ogarului spiritual şi politic propaganda lui Pavel nu ar fi avut succes. Lumea grecească a servit la răspândirea creşt. în lumea pentru că ea era vorbită de toată lumea antică în această limbă vorbea şi eria Pavel. Creştinizmul lui Pavel devine religie.
La răspândirea creşt. în lume au participat şi apostolii care au fost autori a 4 evanghelii scrise în greceşte despre viaţa lui Isus. Autorii: Marco, Matei, Luca, Ioan. Evangeliile au popularizat viaţa lui Isus şi au răspândit creşt. în lume. Apostolii creştinii organizează în comunităţi autonome care se numesc biserici creştine cu preoţi, arhiepiscopi, episcop până la papa. Biserica este un mijlocitor între dumnezeu şi credincios, ea a dus la o luptă greacă contra curentelor duşmănoase din sânul creşt.
b)Filosofia scolastică, adică filosofia şcolii a fost numită astfel din cauza că ea se preda în şcolile bisericeşti care erau unicele instituţii de învăţământ în epoca medievală. Termenul Scolastică <-scola(lat)=şcoală. Filosofii popoarelor romano-germanice trec la creşt. în sec IX în timpul lui Carol cel Mare împărat a francezilor, filozofia a devenit sabia teologiei. Timp de 1000 ani sec IV-XV civilizaţia europeană se dezvoltă cu încetineală fascinată de credinţa creştină, dar credinţa pentru ca să prindă rădăcină în societate trebuia lămurită raţional o caracteristică importantă a filosofiei scolastice este explicarea credinţei a lumii supranaturale prin raţiune. Scolastica este epoca prefacerii credinţei în ştiinţă cu ajutorul unui sistem teologic ” crede pentru a înţelege” este lozinca scolasticilor. Însă şi invers 2 st. cardinale ale speculaţiei teologice scolastice.
1)Crearea lumii de dumnezeu.
2)Încarnarea, întruparea divinului Isus sau umnatura şi umanitatea om căzut în păcat şi om fost mântuit de Isus. Creaţia lui dumnezeu şi mântuirea umanităţii de către Isus. Vechiul şi noul testament sunt ideile de temelie ale filosofiei scolastice. Filosofia scolastică este epoca de înflorire a teologiei ce stăpâneşte întreaga cultură şi întreaga făptură omenească. Procesul universal de întemeere ştiinţifică a scolasticii este silogismul ce porneşte de la anumite premize socotite singure pentru a cobori la o concluzie sigură. Aşa se ocoleau contradicţiile prea stridente între adevărurile credinţei necesităţile gândirii. Scolastica a avut câteva perioade:
1)de pregătire sec 9-12
2)de înflorire şi ofilire 13-15
În răsăritul Europii filosofia se refugiază în Constantinopol  unde se păstrează până la cucerirea Cons. de turci, în 1443 are loc o divizare o bisericii în cea catolică (catolicos= general a tot cuprinzător) şi ortodoxă (orto-drept, doxo-părere).Cea catolică afirmă că duhul sfânt coboară de la tată şi fiul, iar cea ortodoxă numai de la tată. Biserica Catolică crede în purgatoriu(locul unde omul suferă după care în rai), cea ortodoxă nu crede în purgatoriu. Cea catolică afirmă că papa este fără păcat, preoţii catolici nu se căsătoresc. Această izolare de filos. Bisericii occidentale de statele civilizate a dominat filos. bizantine şi noi (rom) am suferit grav din cauza aceste schisme pentru că nu am putut culege roade filos. înainte a bisericii accidentale şi sunt în urmă cu cultura. De acea cu tot respectul: în sânul scolasticii se încing dispute arzătoare care o va rupe aceasta a fost pr. Universaliilor adică a reprezentărilor generale a noţiunilor de ex. Umanitate, animal, existentă, substanţa exista ele independente de lucrurile individuale sau există în lucruri sau sunt numai în spiritul nostru, sau  sunt simple vorbe? Care este raportul dintre ideea de umanitate şi lucrul individual om. Majoritatea scolaştilor afirmă că ideile generale (umanitare) exista independent de lucrurile particulare adică sunt reale din această cauză au fost numiţi realişti ceia ce nu corespunde adevărului de azi. Termenul realist este contrar gândirii moderne, realism scolastic admite realitatea suprasensibilă ideală a ideilor şi noţiunilor. Opus realismului este nominalismul care afirmă că universaliile nu sunt substanţe în afară  de lucruri, dar sunt nume când ne gândim la umanitate nu avem un obiect general dar un semn un cuvânt  un nume de aici a provenit şi nominalismul.

Din această cauză nominalismul era persecutat de filosofi scolastici şi de biserică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva