Оплаченная реклама

marți, 10 septembrie 2013

Filosofia sec.xx. Principalele curente filosofice contemporane

Caracteristica principala a filosofiei moderne o constituie faptul ca ea are un caracter neclasic dar mai ales ca filosofii nu incearca crearea unui sistem ci cerceteaza doar anumite probleme.Filosofia contemporana este deseori dominata de irationalism,conform caruia ratiunea nu este singurul mijloc de descoperire a adevarului ci adevarul poate fi cunoscut si prin intuitie,inconstient,iluminare.
Filosofia occidentală contemporană are următoarele trăsături:
·            A înregistrat o “cotitură lingvistică” în urma căreia domeniul comunicării, al limbii  este abordat ca un mediu fundamental al existenţei, cunoaşterei şi acţiunii.
·            Abordează finitudinea existenţei umane  ca un reper fundamental al existenţei şi caută să reconstruiască întregul tablou al lumii pornind de la acest reper.
·            Abordează sensul cunoştinţelor şi acţiunilor ca o problemă cheie a cunoaşterei şi activităţii.
·            Abordează tehnica ca un domeniu important al vieţii (cultul raţiunii tehnico-ştiinţifice).
·            Logica şi teoria ştiinţei se află în centrul meditaţiei filosofice.Pe baza reflexivităţii tinde să devină metafilosofie şi să se concentreze devalorizarea asupra condiţiilor formale ale raţionalităţii cunoştinţelor şi acţiunilor.
·          Tendinţa către misticism şi iraţionalism. Criza spiritualităţii şi normelor şi principiilor morale, care periodic  au loc în societate, duc la răspîndirea curentelor mistice şi iraţionaliste. În sec.XX au căpătat o largă răspîndire teoria psihotransmutaţiei a lui G.I.Ghiurdjiev, misticismul cosmic a  E.Blavatscaia, neocreştinismul lui D.Merejcovschi, renaşterea spirituală a lui H.Keyserling.
·            Scientism şi antiscientism.
Neotomism – curent în filosofia contemporană  care reînvie doctrina scolastică a lui.
Personalism – curent religios în filosofia contemporană care recunoaşte personalitatea şi valorile ei spirituale sensul suprem al civilizaţiei. A apărut în SUA la sfîrşitul sec.XIX, reprezentanţii sunt Bowne, Hocking, Brightman, Flewelling. În Franţa personalismul a fost dezvoltat de Ch.Renouvier, E.Mounier, I.M Domenach.
Evoluţionismul creştin (teilhardism) – curent filosofico-religios fondat de P.Teilhard de Chardin, care considera că la baza concepţiei despre lume trebuie să fie evoluţionismul filosofico-religios.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhiva